Munca in weekend este una dintre cele mai frecvente situatii in companiile care functioneaza cu program continuu sau in domenii unde activitatea nu poate fi intrerupta. Cum zilele de sambata si duminica sunt considerate repaus saptamanal, potrivit Codului muncii, angajatii care lucreaza in aceste zile au dreptul la un spor salarial special. Chiar daca legea nu stabileste un procent fix, ea impune principiul compensarii si obliga angajatorii sa il aplice corect.
Sporul de weekend este un adaos la salariu acordat angajatilor care presteaza activitate sambata si/sau duminica. Acesta se negociaza intre angajator si salariat si trebuie prevazut in contractul individual sau, dupa caz, in contractul colectiv de munca. Spre deosebire de orele suplimentare, unde legislatia este clara in privinta procentului minim de plata, pentru sporul de weekend Codul muncii nu fixeaza un cuantum obligatoriu.
Ce prevede Codul muncii – Articolul 137
Conform art. 137 din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, republicata, reglementarile sunt urmatoarele:
„(1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.
(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
(4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
(5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).”
In mod normal, fiecare angajat are dreptul la doua zile consecutive de repaus saptamanal, sambata si duminica. Acesta este principiul de baza. Totusi, in multe domenii – productie continua, servicii de paza, retail, transport, sanatate – activitatea nu poate fi oprita in weekend. In aceste cazuri, angajatorul poate acorda repausul saptamanal in alte zile (de exemplu luni si marti), insa este obligat sa ofere un spor pentru munca in weekend.
Daca repausul nu se poate acorda in weekend si salariatul lucreaza 14 zile consecutiv, atunci repausul saptamanal se poate acorda cumulat (de exemplu, 4 zile libere consecutive dupa doua saptamani de munca). In acest caz, angajatul primeste dublul compensatiilor prevazute de Codul muncii pentru munca suplimentara.
Exista doua modalitati uzuale de calcul: fie ca o
suma fixa, fie ca un
procent aplicat la salariul brut. In general, sporul se raporteaza la salariul brut lunar sau strict la numarul de ore efectiv lucrate in weekend. In practica, procentele se situeaza de obicei
intre 0,5% si 3%, insa acestea pot varia in functie de domeniu, negocieri si politica interna a firmei.
Daca sporul de weekend nu este prevazut in contract, angajatorii pot introduce alte tipuri de compensatii financiare, cum ar fi un spor suplimentar distinct, agreat tot prin negociere. Important este ca aceste detalii sa fie trecute in documentele oficiale si respectate de ambele parti.
Codul Muncii prevede clar ca durata normala a timpului de lucru este de opt ore pe zi si 40 de ore pe saptamana. Totodata, durata maxima nu trebuie sa depaseasca 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. In acelasi timp, in cazul in care un angajat lucreaza in weekend, aceste ore trebuie compensate cu timp liber echivalent in cel mult 60 de zile calendaristice de la prestarea lor.
Ce trebuie stiut despre orele suplimentare
Un element esential este ca orele suplimentare trebuie dispuse in scris de catre superiorul ierarhic. Daca nu exista aceasta aprobare formala, ele nu pot fi considerate ore suplimentare, deci nu pot fi nici compensate, nici platite. Prin urmare, transparenta si documentarea muncii suplimentare sunt conditii obligatorii pentru ca salariatul sa isi poata primi drepturile.
Un angajator care nu respecta legislatia privind plata muncii in weekend se expune sanctiunilor aplicate de Inspectoratul Teritorial de Munca. Amenda poate varia intre 1.500 si 3.000 de lei, iar daca situatia este contestata si in instanta, sumele pot fi chiar mai mari.
Regulile care guverneaza acordarea sporurilor difera in functie de domeniul in care activeaza salariatul. In institutiile publice, cadrul de referinta este
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice. Aceasta lege prevede ca munca suplimentara — fie ca se desfasoara in zilele de repaus saptamanal, de sarbatori legale sau in alte
zile libere stabilite de lege — trebuie compensata cu
ore libere platite in termen de 60 de zile de la efectuarea activitatii.
Tot in sectorul public exista limite clare: munca suplimentara poate ajunge
pana la 360 de ore pe an, dar daca depaseste 180 de ore, este necesar acordul sindicatelor sau al reprezentantilor salariatilor. Orele suplimentare sunt valabile doar daca au fost dispuse in scris de seful ierarhic. Aceste restrictii nu se aplica insa angajatilor platiti cu ora, celor care cumuleaza mai multe functii in aceeasi institutie publica sau persoanelor care lucreaza part-time.
In mediul privat, cadrul legal este reglementat de Codul muncii, mai flexibil comparativ cu sectorul bugetar. Chiar si asa, angajatorii risca amenzi daca nu respecta regulile. Salariatii trebuie sa primeasca timp liber corespunzator
in cel mult 60 de zile de la efectuarea muncii in weekend. Atunci cand nu este posibil acordarea de zile libere, compensarea se face printr-un spor salarial, care trebuie prevazut in contractul individual de munca sau intr-un act aditional.
Indiferent ca vorbim despre sistemul public sau privat, un aspect ramane esential: orele suplimentare, inclusiv cele din weekend, sunt recunoscute si remunerate doar daca au fost dispuse in mod expres si in scris de catre superiorul direct. Fara aceasta conditie, salariatul nu poate solicita nici
zile libere, nici plata suplimentara.
Prin urmare, sporul de weekend nu este doar un beneficiu, ci o obligatie legala a angajatorului. Pentru a se asigura ca drepturile sunt respectate, atat angajatii, cat si angajatorii trebuie sa fie atenti la modul in care sunt redactate si puse in aplicare clauzele contractuale privind munca in zilele de sambata si duminica.
Un aspect foarte important: sporul de weekend nu exclude sporul pentru sarbatori legale. Daca o zi de sambata coincide cu o zi de sarbatoare legala (de exemplu, 1 iunie 2024), atunci angajatul beneficiaza atat de:
- ziua libera compensatorie in alta data,
- sporul de weekend (de exemplu, 2%),
- sporul de 100% pentru sarbatoarea legala, daca nu i se acorda timp liber compensatoriu in urmatoarele 30 de zile.
Astfel, un angajat poate primi cumulativ doua sporuri pentru aceeasi zi, daca sambata coincide cu o sarbatoare legala.
Exemplu practic – salariu 6.000 lei brut/luna
Sa presupunem ca in iunie 2024 un angajat cu salariul de 6.000 lei brut lucreaza si pe 1 iunie (sambata), care este si sarbatoare legala, iar liberul aferent il primeste pe 3 iunie (luni).
- Numar de ore lucratoare in iunie 2024: 152 ore (19 zile x 8 ore).
- Salariul brut orar: 6.000 lei / 152 ore = 39,47 lei/ora.
- Spor sarbatoare legala (100%): 39,47 x 8 ore = 316 lei.
- Spor weekend (2%): 39,47 x 8 ore x 2% = 6,32 lei.
- Salariul brut total realizat: 6.000 + 316 + 6,32 = 6.322,32 lei
Este corecta aceasta abordare, intrucat se aplica atat regulile pentru repausul saptamanal, cat si cele pentru sarbatorile legale.