Cerere de retrocedare a unui imobil expropriat. Aplicarea dispozitiilor legii speciale

Dispozitiile art. 11 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 asigura realizarea in practica a intregii proceduri de restituire si, respectiv, a normelor reparatorii in echivalent, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, singurul ce poate fi cunoscut dupa intrarea in vigoare a dispozitiilor acestei legi.

Cata vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege speciala, reparatorie in cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum si de imediata aplicare, deoarece intereseaza ordinea publica, iar Legea nr. 33/1994, care reglementeaza cadrul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, are un caracter general fata de Legea nr. 10/2001, inseamna ca dispozitiile art. 35 ale acestei din urma legi nu sunt aplicabile actiunilor avand ca obiect imobilele expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 care au fost  introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
 
(Sursa: ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 83 din 8 ianuarie 2009)

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privata.

Index alfabetic : imobil expropriat; restituire in natura; principiului  neretroactivitatii legii

Legea nr. 10/2001, art. 1, art. 11              
Legea nr. 33/1994, art. 35-36
Legea nr. 213/1998, art. 6

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Reclamanta H.F. a chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si comuna sag, judetul Timis reprezentata de Consiliul local si Primar, solicitand sa se dispuna retrocedarea unui imobil, constand in teren intravilan.

In motivarea actiunii, intemeiata pe dispozitiile art. 35 si art. 36 din Legea nr. 33/1994, reclamanta a aratat ca imobilul in litigiu a fost proprietatea tabulara a parintilor sai, in prezent decedati, ca in anul 1958 imobilul a fost expropriat si ca terenul nu a fost utilizat de Statul Roman pentru realizarea unui obiectiv de utilitate publica, in prezent fiind liber.

Tribunalul Timis, Sectia civila  prin sentinta civila nr. 2/2008 a respins actiunea ca inadmisibila, iar Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila prin decizia nr. 134 din 22 mai 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei instantei de fond.

Instantele au retinut ca prin decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007 a Sectiilor Unite ale  inaltei Curti de Casatie si Justitie  s-a stabilit ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica se interpreteaza in sensul ca aceste dispozitii nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 si ca pentru restituirea in natura a terenului in litigiu reclamanta trebuia sa urmeze procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001.

Control de la Garda Financiara? Nu-ti bate capul!
Consilier Codul Fiscal - Taxe si Impozite 2009
elimina definitiv din registrele tale contabile orice eroare!

Impotriva ultimei hotarari pronuntata in cauza, reclamanta a declarat  recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., sustinand ca motivarea instantelor contravine prevederilor art. 20 alin.(2) si art. 44 alin.(2)-(3) din Constitutia Romaniei, precum si dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Decizia  nr. LIII (53) din 4 iunie 2007 nu mai este de actualitate, intrucat prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 Sectiile Unite ale  inaltei Curti de Casatie si Justitie au stabilit ca in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre  legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate care poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in  masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de prioritate ori a securitatii raporturilor juridice, motiv pentru care, imobilul in litigiu, fiind expropriat, ii poate fi retrocedat in conditiile art. 35 si 36 din Legea nr. 33/1994.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Din extrasul de carte funciara al imobilului in litigiu rezulta ca acesta a fost expropriat in anul 1958. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate al parintilor recurentei-reclamante, decedati in 1967 si respectiv in 1980, a fost incalcat de decretul prin care s-a dispus exproprierea, masura fiind abuziva.

In speta, nu se contesta incalcarea dreptului de proprietate al autorilor recurentei-reclamante, ci calea pe care aceasta trebuia s-o urmeze pentru restituirea in natura a imobilelor in litigiu.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile  cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie, in natura, in conditiile acestei legi, iar in cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin  echivalent.

Acest act normativ contine dispozitii referitoare la acordarea normelor reparatorii si cu  privire la imobilele expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Recurenta-reclamanta si-a intemeiat actiunea introdusa la 5 iulie 2007 pe dispozitiile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994, prevederi care insa nu se pot aplica  in speta, intrucat ar contraveni principiului  neretroactivitatii legii prevazut la art. 15 alin. 2 din Constitutie si art. 1 din Codul civil.

Retrocedarea bunurilor imobile expropriate care nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat se poate cere in temeiul  art. 35 din Legea nr. 33/1994 daca se refera la nemiscatoare expropriate dupa data intrarii in vigoare a acestui act normativ.

In al doilea rand, actiunea legii noi se intinde atat asupra faptelor pendinte cat si asupra efectelor critice ale raporturilor juridice trecute.

Normele legale aflate in conflict in cazul imobilelor expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 vizeaza  structuri nascute sub imperiul legilor vechi, durabile insa in timp prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.

Cum reglementarea data prin Legea nr. 10/2001 republicata intereseaza ordinea publica, rezulta ca ea este de imediata aplicare, in concordanta cu principiul consacrat la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

In acest cadru legislativ, deci, nu-si mai pot gasi aplicarea dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Dispozitiile art. 11 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 asigura realizarea in practica a intregii proceduri de restituire si, respectiv, a normelor reparatorii in echivalent, constituind cadrul juridic, cu caracter special, pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, singurul ce poate fi cunoscut dupa intrarea in vigoare a dispozitiilor acestei legi.

Cata vreme Legea nr. 10/2001 constituie o lege speciala, reparatorie in cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum si de imediata aplicare, deoarece intereseaza ordinea publica, iar Legea nr. 33/1994, care reglementeaza cadrul exproprierii pentru cauza de utilitate publica, are un caracter general fata de Legea nr. 10/2001, inseamna ca dispozitiile art. 35 ale acestei din urma legi nu sunt aplicabile actiunilor avand ca obiect imobilele expropriate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 care au fost  introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Intr-adevar, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala.

Contrar celor aratate prin motivele de recurs, aceasta solutie nu contravine prevederilor art. 20 alin.(2) si art. 44 alin.(2)-(3) din Constitutie, precum si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Este adevarat ca in situatia in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului aceasta din urma are prioritate, insa, in cauza de fata, nu exista astfel de neconcordante pentru a obtine retrocedarea imobilului proprietatea tabulara a parintilor sai, imobil ce a fost expropriat in anul 1958.

Pe de alta parte, Conventia nu  impune statelor contractante nicio obligatie specifica de reparare a indreptarilor sau  prejudiciilor cauzate inainte ca ele sa fi  ratificat Conventia.

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 aditional  la Conventie nu poate fi interpretat ca restrangand libertatea statelor contractante de a alege conditiile in care accepta sa restituie bunurile pe care le-au preluat abuziv inainte ca ele sa ratifice Conventia.

Daca dispune de o mare libertate in aprecierea existentei unei probleme de interes public ce justifica anumite masuri, atunci cand se afla in joc o chestiune de interes national, autoritatile publice trebuie sa reactioneze in timp util, intr-o maniera corecta si cu cea mai mare coerenta.

Cu alte cuvinte, chiar daca Conventia nu impune statelor obligatia de a restitui bunurile preluate abuziv si cu atat mai putin de a dispune  de ele, atunci cand insa a fost adoptata o solutie de catre stat, in acest sens, ea trebuie  implementata cu o claritate si coerenta rezonabile, pentru a evita pe cat posibil insecuritatea juridica pentru subiectul de drept la care se refera masurile de aplicare a acestei solutii.

Legea nr. 10/2001 nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat si ocrotit de art. 44 din Constitutie intrucat proprietarii imobilelor preluate in mod abuziv de stat, in perioada 6 martie 1945  - 22 decembrie 1989, sau mostenitorii acestora pot obtine  restituirea in natura a acestor imobile sau pot beneficia de  masuri reparatorii prin echivalent.

Important este ca despagubirile sa fie juste, efective si sa fie  achitate intr-un termen rezonabil. Fara plata unei sume rezonabile in raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie o atingere excesiva, iar absenta totala a despagubirilor nu se poate justifica nici macar in mod exceptional, in prezenta unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin Conventie.

Pe de alta parte, faptul ca Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile nu conduce la privarea persoanelor indreptatite de a apela la justitie intrucat impotriva dispozitiei/deciziei motivate emise in aceasta procedura legea deschide calea contestatiei  in instanta.

Instantele judecatoresti sunt competente de a solutiona pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a  cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si notificarea persoanei pretins indreptatite, in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificare.

In consecinta, persoana indreptatita are posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate  masurile  care se iau in cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv  refuzul persoanei juridice de a emite decizia de solutionare  a notificarii, astfel ca nu pot fi primite sustinerile facute de recurenta-reclamanta in sensul ca apeland la prevederile acestui act normativ i s-ar „paraliza” cererea de restituire a imobilului.

De asemenea, nu pot fi primite nici sustinerile facute de recurenta-reclamanta referitoare la decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Sectiilor Unite ale  inaltei Curti de Casatie si Justitie,  deoarece aceasta decizie se refera la actiunile in revendicare intemeiate pe dreptul comun – art. 480 si art. 481 C.civ. -  introduse  dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, pe  cand actiunea de fata este  intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Lega nr. 33/1994.

Decizia atacata fiind data cu aplicarea corecta a legii, recursul a fost respins ca  nefondat.