Care sunt termenele de prescriptie a raspunderii penale vs raspunderii civile

Prescriptia reprezinta acea institutie prin care, dupa trecerea unui anumit interval de timp stabilit de lege, nu se mai poate trage la raspundere o persoana pentru fapta savarsita. Aceasta nu inseamna ca fapta dispare sau ca este considerata legala, ci doar ca sanctiunea nu mai poate fi aplicata.

Codul penal, la art. 153 alin. (1), precizeaza clar: „Raspunderea penala se stinge prin prescriptie.” Tot astfel, Codul civil stabileste la art. 2500 alin. (1): „Dreptul material la actiune, indiferent de izvorul sau, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.”

Asadar, prescriptia are o functie de ordine publica, care urmareste sa evite mentinerea unei stari de incertitudine la nesfarsit.

Regulile privind prescriptia raspunderii penale sunt prevazute in Codul penal, art. 154. Potrivit acestuia:

„(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult un an sau amenda.”

Asadar, durata termenului de prescriptie depinde direct de maximul special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea respectiva. Cu cat fapta este mai grava, cu atat termenul este mai lung.
 

Un element important este inceperea termenului de prescriptie, care, potrivit art. 154 alin. (2) Cod penal, „curge de la data savarsirii infractiunii.” In cazul infractiunilor continue, termenul curge de la incetarea actiunii sau inactiunii, iar in cazul infractiunilor de obicei sau de rezultat, de la data producerii rezultatului.
 

Daca o persoana savarseste o infractiune de furt calificat, sanctionata cu pana la 7 ani inchisoare, termenul de prescriptie va fi de 8 ani. In schimb, daca fapta este de vatamare corporala simpla, pedepsita cu cel mult 5 ani, termenul aplicabil va fi de 5 ani.

Legiuitorul a prevazut si situatii speciale in care cursul termenului nu se desfasoara liniar.

Suspendarea prescriptiei inseamna ca, pentru o perioada de timp, termenul nu curge, dar nu se pierde ceea ce s-a acumulat pana atunci. De exemplu, daca procesul penal nu poate continua din cauza lipsei unei autorizatii sau a unei imprejurari de forta majora, timpul respectiv nu se socoteste.

Intreruperea prescriptiei are consecinte mult mai puternice: termenul deja scurs se sterge si incepe sa curga unul nou, de la zero. Art. 155 alin. (1) Cod penal dispune clar: „Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.”

Astfel, fiecare audiere, trimitere in judecata sau act de urmarire penala reporneste termenul de la inceput.

 

Pentru a evita situatiile in care prescriptia ar putea fi amanata la nesfarsit prin intreruperi succesive, Codul penal prevede un termen special de prescriptie.

Art. 155 alin. (4) prevede: „Indiferent de intreruperi, raspunderea penala se prescrie in termenul de prescriptie general plus jumatate din acel termen.”

Practic, aceasta este o limita absoluta. Daca pentru o infractiune termenul general este de 5 ani, prescriptia speciala se va implini in 7 ani si 6 luni, chiar daca au intervenit intreruperi. Aceasta protejeaza drepturile fundamentale ale persoanei acuzate.

In materie civila, normele se gasesc in Codul civil, art. 2500 si urmatoarele. Spre deosebire de penal, unde prescriptia stinge dreptul statului de a pedepsi, in civil ea stinge dreptul material la actiune al persoanei vatamate.

Art. 2517 Cod civil dispune: „Termenul general de prescriptie este de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.”
 

Acest termen general se aplica majoritatii actiunilor patrimoniale: de exemplu, cand cineva cere despagubiri pentru prejudicii materiale sau morale. El curge din momentul in care persoana pagubita a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.

Pe langa termenul general, exista si termene speciale:

 

 

Daca o persoana provoaca un accident de circulatie si produce pagube materiale, partea vatamata are la dispozitie 3 ani pentru a intenta proces civil de despagubiri. Daca termenul trece, dreptul de a actiona in instanta se stinge.

Si in dreptul civil exista mecanisme care influenteaza cursul termenelor.

Suspendarea prescriptiei (art. 2532 Cod civil) se aplica atunci cand:
„prescriptia este suspendata pe toata durata existentei unui caz de forta majora, cat timp creditorul si debitorul fac parte din aceeasi familie sau cat timp debitorul ascunde cu rea-credinta existenta datoriei.”

Intreruperea prescriptiei (art. 2537 Cod civil) se produce prin recunoasterea datoriei de catre debitor sau prin introducerea unei actiuni in instanta. Intreruperea determina inceperea unui nou termen de prescriptie, stergand timpul scurs anterior.

Desi ambele institutii au acelasi mecanism de functionare, exista diferente esentiale:

 

 

Codul penal reglementeaza si situatiile in care termenul de prescriptie nu mai curge temporar sau o ia de la zero.

Suspendarea prescriptiei intervine atunci cand, din motive prevazute de lege, urmarirea penala sau judecata nu se pot desfasura. In acest caz, timpul scurs pana la suspendare se ia in calcul, dar perioada suspendarii nu se adauga la termen.

Intreruperea prescriptiei are efecte mult mai drastice, pentru ca determina inceperea unui nou termen de prescriptie. Art. 155 alin. (1) Cod penal prevede expres: „Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.” Practic, fiecare act procedural efectuat de organele judiciare (cum ar fi punerea sub acuzare, audierea sau trimiterea in judecata) determina reluarea curgerii termenului de la zero.