In dreptul civil si comercial, notiunea de forta majora are o importanta fundamentala, intrucat reprezinta o situatie exceptionala care poate exonera o parte de raspundere in cazul in care nu isi poate executa obligatiile contractuale. Intrebarea „ce inseamna forta majora?” apare frecvent atat in contractele comerciale, cat si in raporturile de munca, in dreptul fiscal sau in domeniul asigurarilor.
Expresia este adesea utilizata in limbajul comun pentru a desemna „o situatie neprevazuta”, insa in limbajul juridic ea are un sens mult mai strict, definit si limitat de lege si interpretat de practica instantelor.
Pentru a intelege corect forta majora trebuie analizate: definitia legala, trasaturile caracteristice, conditiile de aplicare, distinctia fata de institutii asemanatoare (cazul fortuit, impreviziunea), efectele juridice si procedura prin care aceasta se dovedeste.
Notiunea este reglementata in
Codul civil, art. 1351, care prevede:
„Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de cazul fortuit.” (alin. 1)
Mai departe, legea defineste forta majora:
„Prin forta majora se intelege orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.” (alin. 2)
Astfel, Codul civil roman preia definitia clasica din dreptul continental, oferind criterii clare pentru a putea califica un eveniment ca fiind forta majora.
Pentru a vorbi de forta majora, este necesar ca evenimentul sa indeplineasca toate cele patru conditii cumulative:
- Eveniment extern – cauza trebuie sa fie in afara controlului debitorului. Daca evenimentul este determinat de fapta sa, nu poate fi vorba de forta majora. Exemple: cutremur, razboi, pandemie, incendiu provocat de trasnet.
- Imprevizibilitate – evenimentul nu putea fi prevazut in mod rezonabil la momentul incheierii contractului. Nu se cere imposibilitatea absoluta a anticiparii, ci faptul ca o persoana prudenta si diligenta nu ar fi putut prevedea producerea evenimentului.
- Absoluta invincibilitate – nici macar prin folosirea tuturor mijloacelor posibile evenimentul nu putea fi evitat sau contracarat. Aici se face distinctia intre forta majora si cazul fortuit, unde invincibilitatea nu este absoluta.
- Inevitabilitate – efectele evenimentului se produc in mod necesar, fara posibilitatea reala de a fi evitate.
Doar cand sunt indeplinite aceste conditii, un eveniment poate fi calificat juridic drept forta majora.
In doctrina si jurisprudenta, sunt considerate forta majora:
- calamitati naturale (cutremure, inundatii, furtuni puternice, eruptii vulcanice);
- evenimente sociale majore (razboi, revolutii, greve generale nationale);
- masuri impuse de autoritati prin acte normative imperative (de exemplu, inchiderea fortata a unor activitati in timpul starii de urgenta din 2020).
In schimb, nu constituie forta majora:
- lipsa de fonduri a unei firme;
- falimentul partenerilor contractuali;
- fluctuatiile economice;
- erori tehnice ce puteau fi prevenite printr-o buna intretinere.
In aceste cazuri putem vorbi eventual de caz fortuit sau de impreviziune, dar nu de forta majora.
Consecinta principala este exonerarea de raspundere a debitorului. Astfel, daca o parte nu isi poate executa obligatia din cauza unui eveniment de forta majora, nu va fi obligata sa plateasca despagubiri.
In functie de natura contractului, efectele pot fi:
- suspendarea obligatiilor – de exemplu, in contractele de inchiriere, daca activitatea este blocata temporar printr-o masura guvernamentala, plata chiriei se suspenda;
- incetarea contractului – atunci cand imposibilitatea de executare este definitiva, contractul se stinge.
Este important ca partile sa stie ca legea permite derogari. Prin clauza contractuala, ele pot stabili ce evenimente se considera forta majora si care sunt efectele.
In dreptul civil, forta majora si cazul fortuit sunt cauze exoneratoare de raspundere, reglementate in art. 1351 Cod civil. Desi sunt asemanatoare, ele au trasaturi si efecte diferite, iar intelegerea acestor diferente este esentiala atat pentru contracte, cat si pentru solutionarea litigiilor.
Forta majora este definita ca un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Ea provine din afara controlului debitorului si nu poate fi prevenita sau contracarata prin masuri normale.
Cazul fortuit, in schimb, este un eveniment imprevizibil si inevitabil, dar care poate proveni chiar din sfera debitorului. De exemplu, defectarea unui utilaj din cauza unui viciu ascuns sau un incendiu accidental produs de un aparat electric reprezinta caz fortuit. Spre deosebire de forta majora, invincibilitatea aici este relativa: debitorul ar fi putut, teoretic, preveni evenimentul prin masuri rezonabile.
O diferenta esentiala este legata de imputabilitate. In cazul fortei majore, debitorul este complet neimputabil. In cazul fortuit, partea poate fi considerata partial responsabila daca nu a luat masurile de precautie necesare.
In practica, aceste diferente au implicatii juridice importante. Forta majora poate conduce la suspendarea sau chiar incetarea contractului, daca executarea devine imposibila. Cazul fortuit poate exonera de raspundere, dar instanta poate aprecia responsabilitatea partiala in functie de diligenta debitorului.
Impreviziunea, prevazuta de art. 1271 Cod civil, apare atunci cand, din cauza unor schimbari neasteptate si importante in conditii, indeplinirea obligatiilor din contract devine mult mai dificila sau costisitoare decat se anticipa initial.
Spre deosebire de forta majora, unde executarea devine imposibila, in cazul impreviziunii obligatia poate fi executata, dar cu costuri disproportionate. In aceste situatii, partea afectata poate cere instantei adaptarea sau chiar rezolutiunea contractului.
In instanta, partea care invoca forta majora trebuie sa dovedeasca existenta evenimentului si caracteristicile acestuia. Dovada se poate face prin:
- documente oficiale (rapoarte meteo, acte normative, hotarari guvernamentale);
- certificatul de forta majora emis de Camera de Comert si Industrie a Romaniei;
- expertize tehnice sau alte inscrisuri relevante.
Este de subliniat ca certificatul Camerei de Comert nu este absolut obligatoriu, dar are o mare valoare probatorie. Instanta poate aprecia si pe baza altor dovezi daca evenimentul invocat este sau nu forta majora.
In practica, partile introduc frecvent o clauza de forta majora. Aceasta are rolul de a preciza:
- lista evenimentelor considerate forta majora (cutremur, razboi, pandemie etc.);
- procedura de notificare a celeilalte parti;
- efectele asupra obligatiilor contractuale (suspendare, rezolutiune etc.).
Este recomandabil ca aceste clauze sa fie redactate cu atentie, pentru a evita litigii ulterioare.
Forta majora este o institutie juridica de exceptie, menita sa exonereze debitorul de raspundere atunci cand un eveniment exceptional, extern, imprevizibil, invincibil si inevitabil il impiedica sa isi execute obligatiile.
Ea se deosebeste de cazul fortuit si de impreviziune, avand propriile conditii si efecte. Aplicarea sa depinde atat de cadrul legal, cat si de clauzele contractuale si de interpretarea instantelor.
Intr-un context economic si social marcat de instabilitate, intelegerea corecta a notiunii de forta majora devine esentiala atat pentru practicienii dreptului, cat si pentru mediul de afaceri si pentru cetatenii care doresc sa se protejeze prin contracte corect redactate.
Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Reglementarea legala a fortei majore
E-JURIDIC.RO
