Inselaciunea este una dintre cele mai vechi si mai frecvente infractiuni contra patrimoniului, reglementata in prezent in articolul 244 din Codul penal. Ea reprezinta o forma de atac asupra increderii sociale si asupra sigurantei circuitului civil, fiind sanctionata sever pentru ca produce pagube materiale si submineaza increderea oamenilor in relatiile contractuale sau comerciale.
Potrivit
art. 244 alin. (1) Cod penal, „
Inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu
inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.”
De asemenea,
alin. (2) al aceluiasi articol stabileste: „Inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu
inchisoarea de la unu la 5 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.”
In plus,
alin. (3) statueaza ca „
Impacarea inlatura raspunderea penala.” Aceasta inseamna ca, desi inselaciunea este o infractiune,
vointa partilor poate stinge procesul penal, daca se realizeaza o intelegere si prejudiciul este reparat.
Nu trebuie uitat ca
tentativa la inselaciune este de asemenea pedepsita, conform
art. 248 Cod penal, ceea ce inseamna ca autorul poate fi tras la raspundere si atunci cand fapta nu s-a consumat integral, dar a existat o actiune concreta orientata spre inducerea in eroare.
Latura obiectiva
Pentru existenta inselaciunii este necesara o actiune materiala de inducere in eroare, care poate consta in:
- prezentarea ca adevarata a unei fapte false,
- prezentarea ca falsa a unei fapte adevarate
- folosirea unor mijloace frauduloase (documente false, identitati inventate, calitati mincinoase).
Va recomandam
Teste distractive pentru clasa pregatitoare
Antrenament eficient pentru clasa pregatitoare Intrarea in clasa pregatitoare, presupune un antrenament special care: sa previna eventualele socuri emotionale; sa ofere copilului confort si placere; sa il ajute sa invete bucurandu-se de noi experiente. In acest scop, va propunem cel mai nou instrument pentru antrenamentul copiilor care...
Aceasta actiune trebuie sa aiba drept consecinta determinarea victimei sa faca o dispozitie patrimoniala eronata, ceea ce inseamna fie transmiterea unui bun, fie plata unei sume de bani, fie asumarea unor obligatii contractuale care produc o paguba. Paguba este elementul material esential al infractiunii. In lipsa ei, fapta poate fi sanctionata doar ca tentativa.
Latura subiectiva
Inselaciunea se savarseste exclusiv cu intentie directa. Autorul urmareste sa produca o paguba si sa obtina un folos patrimonial injust pentru sine sau pentru altul. Nu exista inselaciune daca persoana a actionat din culpa (neglijenta), pentru ca in aceasta situatie lipseste elementul volitiv.
Subiectii infractiunii
Subiect activ poate fi orice persoana fizica sau juridica. Nu este necesara o calitate speciala. In schimb, subiect pasiv este intotdeauna persoana fizica sau juridica ce sufera paguba patrimoniala.
Consumarea infractiunii are loc in momentul in care victima, convinsa prin actul de inducere in eroare, efectueaza actul patrimonial si se produce paguba. Totusi, tentativa este pedepsita. De exemplu, daca autorul incearca sa convinga victima sa plateasca o suma de bani, dar aceasta se razgandeste inainte de a efectua plata, fapta ramane o tentativa de inselaciune.
Aceasta dispozitie este justificata prin faptul ca intentia de a insela si actiunile concrete deja reprezinta un pericol social semnificativ, chiar daca prejudiciul nu s-a produs efectiv.
Un caz clasic este cel in care un vanzator ofera spre vanzare un autoturism pe care nu il detine, incaseaza avansul, dar nu livreaza niciodata masina. In acest caz, victima este convinsa ca autoturismul exista si ca tranzactia este reala, iar autorul obtine pe nedrept suma de bani.
Un alt exemplu des intalnit este cel al anunturilor online fictive, unde se ofera produse la preturi avantajoase, dar in realitate acestea nu exista. Platile facute de victime devin paguba, iar autorul isi insuseste banii.
In domeniul comercial, pot aparea situatii in care persoane pretind ca reprezinta o companie si semneaza contracte false pentru a obtine sume de bani sau bunuri. In asemenea cazuri, instanta va retine inselaciunea in forma agravata.
Este important de diferentiat inselaciunea de alte fapte apropiate:
- Fata de abuzul de incredere, unde paguba apare prin folosirea incorecta a unui bun incredintat, nu prin viclenie.
- Fata de furt, unde lipseste consimtamantul victimei. In cazul inselaciunii, victima consimte la actul patrimonial, dar pe baza unei erori induse.
- Fata de fals, care poate fi doar mijlocul prin care se comite inselaciunea, dar care se sanctioneaza separat daca intruneste conditiile proprii.
Pe langa pedeapsa principala cu inchisoarea, autorul poate fi obligat la plata de despagubiri catre partea civila, reprezentand valoarea pagubei produse. De asemenea, instanta poate dispune masuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea prejudiciului.
Un aspect deosebit este acela ca, potrivit legii, impacarea inlatura raspunderea penala, ceea ce ofera posibilitatea solutionarii pe cale amiabila, daca victima isi recupereaza integral prejudiciul si intelege sa se impace cu inculpatul.
_30229_2.jpg)
Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Reglementarea legala
E-JURIDIC.RO
