(1) Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale.
(2) In caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura a obligatiei principale, fie clauza penala.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita.
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu.
(5) Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care creditorul este indreptatit ca, in cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din urma. Sunt exceptate dispozitiile privitoare la arvuna.
Jurisprudenta
„In cazul unui contract de locatiune, imprejurarea ca s-a prevazut returnarea cheltuielilor efectuate in caz de reziliere unilaterala a contractului, la cererea locatorului, nu conduce la concluzia ca partile au inteles sa lase in sarcina exclusiva a locatarului o obligatie proprie locatorului. Clauza mai sus amintita este o clauza penala speciala inserata cu titlu de sanctiune pentru o imprejurare care scapa vointei comune a partilor. Ea nu se confunda si nici nu inlatura clauza specifica tipului de contract incheiat, predarea bunului in stare de functionare. In acest sens partile au prevazut in contract obligatii pentru locator privind asigurarea intretinerii si functionarii obiectului contractului pentru ca acesta sa poata fi folosit pentru scopul inchirierii.”
(Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 8483 din 18 decembrie 2007, publicata in Buletinul Jurisprudentei 2007)
"Intre partile in litigiu a intervenit un contract de prestatii de servicii, acordul partilor materializandu-se sub forma simplificata a comenzii acceptata si executata.
In aceasta modalitate de incheiere a contractului, in lipsa unui inscris unic, partile nu au convenit si nu au prestabilit o clauza penala privind constrangerea pecuniara a debitorului obligatiei neindeplinite, pentru intarzierea in decontare.
Sustinerea recurentei in sensul ca, in lipsa clauzei contractuale sunt aplicabile debitoarei, aflate in intarzierea platii, penalitatile prevazute de art. 7 din Legea nr. 76/1992, care completeaza de drept conventia partilor, nu poate fi primita.
Legea nr. 76/1992 prevede, in art. 7 alin. 2, obligatia agentilor economici de a stipula in conventiile comerciale penalitatea de minim 0,15% pentru fiecare zi de intarziere.
In cazul in care comerciantii nu au prevazut in contract chiar forma simplificata a comenzii urmata de acceptare o clauza privind sanctionarea partii in culpa cu plata de penalitati, acestea nu pot fi acordate, intrucat nu se poate retine completarea de drept a contractului cu prevederile Legii nr.76/1992, aceasta contravenind principiului libertatii de vointa a partilor la incheierea raporturilor contractuale."
(Stefan Crisu, Elena Denisa Crisu: “Repertoriu de practica si literatura judiciara 1994-1997”; Curtea Suprema de justitie, decizia civila nr. 447 din 22 iunie 1995)
