Reglementarea raspunderii contractuale
Noul Cod Civil aduce o noua perspectiva de interpretare si aplicare a raspunderii contractuale ca parte a raspunderii civile. Raspunderea contractuala este continuta in doua sectiuni distincte, si anume art.1350-1355, Cartea a V-a, Cap. IV, Titlul II si in art.1518-1519, Titlul V, Cap. II din Noul Cod Civ.
Aceasta divizare a reglementarii in doua sectiuni diferite evidentiaza conceptia inovatoare a legiuitorului care a mentinut clasificarea anterioara a raspunderii civile in raspundere contractuala si raspundere delictuala, dar a optat pentru o hibridizare intermediara intre teoria traditionala bazata pe principiul Pacta sunt servanda si o conceptie moderna, in acord cu tendinta europeana a executarii prin echivalent a obligatiilor ca remediu pentru neexecutarea contractului.
Modificarea raspunderii contractuale
Intrucat raspunderea contractuala beneficiaza de o reglementare relativ supletiva, poate suferi modificari prin conventia partilor, insa fara ca acestea sa-si poata exclude complet raspunderea la care sunt tinute in indeplinirea cu buna-credinta a contractului.
Legea prevede prin art.1351-1354 din Noul Cod Civ. cazuri legale exoneratoare de raspundere care sunt valabile fara a fi indicate special de parti in contracte. Acestea sunt:
Forta majora si cazul fortuit
Fapta victimei sau a tertului
Exercitiul drepturilor
Alte clauze exoneratoare: prejudiciul cauzat de persoana care acorda ajutor victimei sau de lucrul, animalul sau edificiul de care s-a folosit in mod gratuit.
In afara cauzelor legale, partile pot opta, cu anumite conditii, pentru clauze conventionale de modificare a raspunderii civile contractuale, in sensul exonerarii, agravarii sau limitarii acesteia.
Conditii pentru modificarea acesteia sunt:
a. Clauzele prin care partile hotarasc aceasta modificare sa fie convenite inainte de neexecutarea prestatiilor si de producerea vreunui prejudiciu.
b. Clauzele sa nu prevada exonerarea completa de raspundere pentru debitor atunci cand prestatia nu este executata de acesta din culpa sa grava.
Clauzele conventionale exoneratoare de raspundere
Distinct de cazurile prevazute de art. 1355 din Noul Cod Civ., partile pot conveni si alte clauze de exonerare a raspunderii debitorului pentru neindeplinirea prestatiilor contractuale. Aceste clauze sunt valabile doar daca prevad ca neexecutarea contractului rezulta din neglijenta sau imprudenta debitorului - culpa usoara - si cu conditia de a nu masca, in fapt, intentia debitorului de a nu executa contractul.
Clauzele care prevad exonerarea completa de raspundere a debitorului cauzata cu intentie sau din culpa grava sunt nule. Clauzele exoneratoare conventionale pot sa priveasca doar prejudiciile produse bunurilor persoanei, nu si persoanei in sine, respectiv vietii, sanatatii, integritatii fizice sau psihice a acesteia.
Declaratia victimei prin care aceasta accepta riscul producerii unei pagube nu reprezinta o renuntare a acesteia la dreptul de a obtine despagubiri. Se poate conveni de parti reducerea obligatiilor instituite de lege in sarcina debitorului daca obligatiile nu sunt imperativ prevazute ca obligatorii pentru debitor.
Clauzele limitative ale raspunderii
Prin aceste clauze, partile convin limitarea despagubirilor datorate de debitor, in cazul neexecutarii prestatiilor la care acesta este obligat prin contract, la o valoare maxima care nu poate fi depasita.
Prin instituirea acestei limite conventionale nu mai are sens o evaluare a prejudiciului, indiferent daca acesta ar depasi plafonul instituit prin clauza limitativa, intrucat despagubirile nu pot fi mai mari decat aceasta valoare.
In acelasi timp, nu poate fi stipulata nici o valoare vadit disproportionala fata de posibilul prejudiciu, intrucat ar echivala cu o exonerare totala de raspundere a debitorului. Clauzele limitative presupun culpa usoara a debitorului in neexecutarea obligatiei, art.1533 din Noul Cod Civ. excluzand implicit limitarea raspunderii pentru culpa grava.
Clauze agravante ale raspunderii contractuale
Din coroborarea art.1169 din Noul Cod Civ. care instituie principiul libertatii contractuale cu respectarea limitelor legale, a bunelor moravuri si a ordinii publice, cu prevederile art.1270 ce consacra forta obligatorie a contractului intre parti, se poate concluziona ca sunt legale clauzele prin care debitorul isi asuma raspunderea repararii eventualului prejudiciu cauzat reditorului prin neexecutarea contractului datorata unor situatii de forta majora definite la momentul incheierii contractului.
In mod normal, forta majora duce la exonerarea de raspundere a debitorului care nu-si poate indeplini prestatia din aceasta cauza, dar debitorul poate sa-si asume prin conventie riscul producerii unui asemenea eveniment. Sunt clauze de agravare a raspunderii si acelea prin care debitorul accepta obligatii in plus fata de cele prevazute de lege.
Nu sunt valabile clauzele de agravare a raspunderii prin care unele obligatii de mijloace se transforma in obligatii de rezultat, iar cele mai elocvente exemple sunt clauzele prin care un avocat se angajeaza fata de clientul sau sa castige procesul sau prin care medicul garanteaza pacientului vindecarea de o boala incurabila.
Un alt aspect importat de precizat este imposibilitatea optiunii creditorului intre raspunderea delictuala si cea contractuala, indiferent de cuantumul despagubirilor.
Dincolo de optiunea contractantilor sau de conceptia legiuitorului, in concret, finalitatea raspunderii civile contractuale este de natura reparatorie si are un caracter mai putin sanctionator, prevaland repararea prejudiciului si nu pedepsirea debitorului.
cons. jur. Ana-Maria Borz
