DECIZIE nr. 115 din 6 martie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 18 aprilie 2014
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2)-(7) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Giltex" - S.R.L. din Targu Neamt in Dosarul nr. 2.176/333/2013/a1 al Judecatoriei Vaslui. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 535D/2013.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, arata ca procedura legala criticata are rolul de a remedia lipsurile cererii de chemare in judecata, de a disciplina partile, precum si de a asigura celeritatea procesului.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 mai 2013, pronuntata in Dosarul nr. 2.176/333/2013/a1, Judecatoria Vaslui a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 200 alin. (2)-(7) din Codul de procedura civila. Exceptia a fost invocata de Societatea Comerciala "Giltex" - S.R.L. din Targu Neamt intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii de reexaminare formulata impotriva incheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare in judecata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat incalca principiul preeminentei dreptului si dreptul la un proces echitabil, care impun o protectie concreta si efectiva a drepturilor celui care se adreseaza justitiei, astfel incat aceste drepturi sa nu fie afectate in substanta lor. Arata ca, desi dreptul de acces la o instanta comporta si unele limitari, totusi acestea nu trebuie sa afecteze insasi esenta dreptului protejat de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de Constitutie, prin art. 21, printr-o abordare prea formalista si printr-o interpretare nerezonabila a unor conditii de forma a cererii de chemare in judecata sub sanctiunea anularii acesteia. Aplicarea unei asemenea sanctiuni este excesiva si disproportionata fata de neregularitatile lipsite de insemnatate si care nu ar trebui sa afecteze dreptul reclamantului in chiar substanta sa, mai ales in conditiile in care exercitiul acestui drept este supus unui termen de prescriptie redus. De altfel, orice conditionare formala nu trebuie sa aduca atingere substantei dreptului, fiecare persoana avand dreptul la o examinare efectiva si concreta a cauzei sale, fara a i se aduce atingere exercitiului dreptului de acces la instanta prin instituirea unor sanctiuni extreme pentru neregularitati minore, lipsite de orice importanta in examinarea fondului cauzei si care ar putea fi remediate pe tot parcursul procesului, fara a aduce atingere principiului celeritatii procedurii judiciare.
In opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate trebuie retinut si faptul ca prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila din 1865, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile acestui text "prin care se sanctioneaza cu nulitate absoluta omisiunea de a se preciza in cuprinsul cererii de recurs: "numele, domiciliul sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul unic de inregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si contul bancar" [...] apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natura sa afecteze grav efectivitatea exercitarii caii de atac si sa restranga nejustificat accesul liber la justitie".
Apreciaza ca aceasta decizie isi pastreaza actualitatea si trebuie extinsa si la cererea de chemare in judecata, cel putin in ce priveste "codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice si contul bancar" sau "aratarea dovezilor" si depunerea inscrisurilor certificate conform originalului, "numarul de exemplare" ale cererii. De altfel, o dispozitie a legii constatata ca fiind neconstitutionala tot neconstitutionala ramane si daca este reluata in continutul altei legi.
In ce priveste inegalitatea de tratament a partilor, aceasta rezulta din dispozitiile procedurale privind cererile incidentale (art. 205 din Codul de procedura civila - intampinarea; art. 209 - cererea reconventionala; art. 62 si 63 - interventia principala si accesorie; art. 68 - interventia fortata; art. 73 - chemarea in garantie s.a.m.d.) care nu prevad sanctiunea anularii acestora pentru lipsuri privind cuprinsul cererii, asa cum prevad prevederile art. 200 din Codul de procedura civila.
Judecatoria Vaslui considera ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedura civila este neintemeiata. In acest sens, arata ca instituirea in sarcina reclamantului a obligatiei de a sesiza instanta de judecata in cadrul procesului civil, cu respectarea conditiilor de forma si de fond prevazute de dispozitiile legii procesuale, sub sanctiunea anularii cererii, sanctiune cu privire la care reclamantul este in prealabil incunostiintat, nu poate fi apreciata ca reprezentand o incalcare a dreptului de acces la instanta, dimpotriva. Mai mult, dreptul partii de a formula cerere de reexaminare impotriva hotararii instantei de anulare a cererii introductive asigura o garantie procedurala suplimentara, in acord cu prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost retinut prin dispozitivul incheierii de sesizare, il constituie prevederile art. 200 alin. (2)-(7) din Codul de procedura civila. In realitate, analizand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea observa ca autoarea exceptiei critica numai ipoteza normativa a art. 200 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila, astfel incat, in conformitate cu jurisprudenta sa, Curtea urmeaza a se pronunta numai asupra acestor texte de lege.
In opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea in drepturi si art. 21 privind accesul liber la justitie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 200 din Codul de procedura civila au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, in acest sens fiind Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, si Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014.
Prin aceste decizii, Curtea a constatat, in esenta, ca procedura prevazuta de prevederile legale criticate reprezinta optiunea legiuitorului si are drept scop remedierea unor lipsuri ale actiunii introductive, astfel incat, la momentul demararii procedurii de fixare a primului termen de judecata, aceasta sa cuprinda toate elementele prevazute de art. 194 din Codul de procedura civila. O astfel de procedura nu este de natura sa afecteze insasi esenta dreptului protejat, avand in vedere ca este insotita si de garantia conferita de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevazuta de art. 200 alin. (4) din Codul de procedura civila.
De asemenea, Curtea a retinut ca prin aceste prevederi legale legiuitorul a dorit disciplinarea partilor dintr-un proces si, in acest fel, respectarea principiului celeritatii si a dreptului la un proces echitabil.
Distinct de cele retinute in jurisprudenta mentionata, in prezenta cauza Curtea retine ca prevederile art. 200 din Codul de procedura civila dispun in legatura cu necesitatea verificarii cererii de chemare in judecata, de catre completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, precum si asupra obligativitatii regularizarii acesteia, in cazul in care nu indeplineste anumite cerinte prevazute in art. 194-197 din Codul de procedura civila, referitoare la cuprinsul cererii de chemare in judecata, numarul de exemplare, timbrarea cererii sau la cazurile de nulitate a acesteia.
In acest context, Curtea constata ca prevederile art. 194-197 din Codul de procedura civila instituie conditii de forma ale cererii de chemare in judecata, reglementand cuprinsul acesteia (art. 194), numarul de exemplare (art. 195), elementele esentiale pe care trebuie sa le contina, sub sanctiunea nulitatii (art. 196), precum si cerinta timbrarii acesteia (art. 197).
Astfel, prevederile art. 200 din Codul de procedura civila dispun verificarea cererii introductive de instanta de catre completul investit aleatoriu cu solutionarea cauzei. Constatand neconformitatea acesteia in raport cu cerintele instituite prin art. 194-197 din Codul de procedura civila, instanta de judecata comunica lipsurile reclamantului in scris, punandu-i totodata in vedere necesitatea regularizarii cererii, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii. Daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut de alineatul (2) cuprins in art. 200 din acelasi cod, instanta are posibilitatea sa anuleze cererea de chemare in judecata, prin incheiere data in camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiasi articol.
In acest context, Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei sale constante, in acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, instituirea unor conditii procedurale pentru exercitarea dreptului de sesizare a instantei nu echivaleaza cu incalcarea art. 21 din Constitutie, referitor la accesul liber la justitie. S-a retinut, astfel, ca stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie nu constituie o incalcare a dreptului de acces liber la justitie. Mai mult, in jurisprudenta precitata, Curtea a statuat ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.
De asemenea, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Hotararea din 26 ianuarie 2006, pronuntata in Cauza Lungoci impotriva Romaniei, paragraful 36, publicata in Monitorul Oficial Romaniei, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a aratat ca accesul liber la justitie implica, prin natura sa, o reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitari, atat timp cat nu este atinsa insasi substanta dreptului.
In acest sens, Curtea Constitutionala apreciaza ca instituirea unor conditii formale ale cererii de chemare in judecata nu poate fi considerata de plano drept o negare a efectivitatii dreptului de acces la justitie, ci aceasta constituie o expresie a obligativitatii exercitarii drepturilor si libertatilor cu buna-credinta, in limitele instituite de lege. Nerespectarea conditiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanta nu atrage in mod neconditionat anularea actului procedural, existand posibilitatea modificarii sau completarii acestuia in termenul stabilit de instanta.
Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza intai din Codul de procedura civila, dispunand asupra necesitatii comunicarii in scris, catre reclamant, a lipsurilor constatate in legatura cu cererea de chemare in judecata, cu mentiunea regularizarii acestora in termenul stabilit, reprezinta o concretizare a principiului rolului activ al judecatorului, tocmai in vederea in asigurarii accesului efectiv la justitie al titularului cererii. Mai mult, in termen de 15 zile de la data comunicarii incheierii de anulare, impotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitand motivat revenirea supra masurii anularii. Cererea de reexaminare se solutioneaza de catre un alt complet al instantei respective, prin incheiere definitiva, in camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Potrivit art. 200 alin. (6) din acelasi act normativ, acest complet poate reveni asupra incheierii de anulare daca masura a fost dispusa in mod eronat sau daca neregularitatile au fost inlaturate in termenul acordat, caz in care cauza va fi retrimisa completului initial investit.
In acest context, Curtea apreciaza ca atat reglementarea cererii de reexaminare, sub forma unei cai de atac impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare in judecata, precum si faptul ca aceasta se solutioneaza de un complet diferit de cel care a dispus masura anularii, cu citarea reclamantului, reprezinta garantii procesuale, care au drept scop evitarea anularii actului de procedura, in masura in care a fost legal intocmit. De asemenea, Curtea retine ca procedura regularizarii cererii de chemare in judecata este justificata si prin prisma finalitatii legitime urmarite de catre legiuitor, si anume fixarea corecta a cadrului procesual, in vederea evitarii acordarii de noi termene de judecata pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atat la asigurarea dreptului de aparare al paratului, aflat in deplina cunostinta de cauza cu privire la obiectul cererii, motivele invocate si probele solicitate, precum si la asigurarea celeritatii procesului, permitand astfel o buna desfasurare a judecatii intr-un termen rezonabil, optim si previzibil, in sensul art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 alin. (2) din Codul de procedura civila.
In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, referitor la egalitatea in fata legii, Curtea constata ca prevederile legale criticate se aplica tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, neputandu-se retine incalcarea dispozitiilor constitutionale mentionate.
De asemenea, referitor la invocarea, de catre autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, Curtea constata ca aceasta nu isi gaseste aplicabilitatea in cauza de fata, ea referindu-se la cererea de recurs. Prin decizia precizata, Curtea a constatat ca cele mai multe dintre elementele prevazute in textul de lege criticat, si anume domiciliul sau resedinta partilor, ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul unic de inregistrare sau, dupa caz, codul fiscal si contul bancar, precum si - daca recurentul locuieste in strainatate - domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul, se regaseau in totalitate in actele dosarului in care s-a pronuntat hotararea care facea obiectul caii de atac, ca nu erau indispensabile pentru identificarea acestei hotarari si ca nici nu erau mentionate in dispozitivul hotararii atacate. Or, in ipoteza cererii introductive, Curtea constata ca aceste elemente trebuie sa fie prezente.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "Giltex" - S.R.L. din Targu Neamt in Dosarul nr. 2.176/333/2013/a1 al Judecatoriei Vaslui si constata ca prevederile art. 200 alin. (2) si (3) din Codul de procedura civila sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Judecatoriei Vaslui si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 6 martie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----
