Dictionar juridic D

Dictionar juridic

>>> D <<<

Denunt: incunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Disjungerea: operatiunea prin care cauzele reunite se despart spre a fi judecate separat. (dictionar juridic - bibliografie drept procesual penal)

Drept de abitatie: drept de uz avand ca obiect o casa de locuit. In principiu, nu poate fi cedat si nici inchiriat; prin exceptie titularul sau poate inchiria altcuiva partea din casa pe care nu o locuieste. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Drept de creanta: exprima facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligational de a pretinde debitorului indeplinirea obligatiei corelative de a da, de a face sau a nu face ceva. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Drept de ipoteca: drept real accesoriu avand ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane fara deposedare, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari imobilul respectiv in stapanirea oricui s-ar afla si de a fi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori din pretul acelui bun. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Drept de preemtiune: facultate de care se bucura o persoana de a fi preferata oricarei alte persoane la cumpararea unui anumit bun. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Drept de proprietate: drept subiectiv, ce da expresie juridica aproprierii unui lucru intr-o anumita forma sociala si care permite individului, entitatilor juridice colective sau statului, ori organelor sale (centrale sau locale) sa posede sau sa foloseasca si sa dispuna de lucrul respectiv, fie direct si nemijlocit prin putere proprie si in interes propriu, fie indirect si nemijlocit, ca efect al punerii in valoare de catre titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui, in cadrul si cu respectarea legislatiei existente. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Drept de servitute: drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu si indivizibil care dezmembreaza proprietatea, conferind titularului sau anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Drept de superficie: drept real care consta in dreptul de proprietate ce-l are o persoana numita superficiar asupra constructiilor, plantatiilor si altor lucrari aflate pe terenul apartinand altei persoane, teren in privinta caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)

Drept de uzufruct: drept real care confera titularului sau posesia si folosinta asupra lucrurilor ce apartin altcuiva, percum si posibilitatea exercitarii acestor atribute in aceleasi conditii ca si proprietarul avand insa indatorirea de a conserva substanta lucrurilor respective. (dictionar juridic - bibliografie drept civil)