Frauda la lege. Acceptiune. Efecte juridice

Frauda la lege. Acceptiune. Efecte juridice
        
Se socoteste frauda la lege, cand anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire oculta a legii, prin abaterea unor dispozitii legale de la sensul si spiritul lor.
        
Prin sentinta nr. 262 din data de 16 martie 2007, Tribunalul Valcea Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea formulata de reclamanta A. A. M. A. – T. R. V. in contradictoriu cu paratii M. N. si B. V. si in consecinta a constatat nulitatea absoluta a inscrisului sub semnatura privata intitulat „contract de vanzare cumparare” incheiat la 1 aprilie 1998 intre paratul Minea Nicolae in calitate de vanzator si paratul Barbu Valentin – cumparator, avand ca obiect transmiterea de la vanzator la cumparator a dreptului de proprietate asupra unui numar de actiuni emise de SC A. SA Rm.Valcea.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut din analiza actelor si lucrarilor dosarului urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Potrivit inscrisului incheiat de parati pretul vanzarii convenit era de 2.000 lei/actiune, transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor urmand sa se faca pe piata extrabursiera Rasdaq in perioada 25 – 30 septembrie 1998 prin Societatea de valori mobiliare Gelsor.

La data incheierii contractului paratul M. N. a confirmat primirea sumei de un miliard lei de la cumparator.

In februarie 1999 impotriva paratilor s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 215 alin. 5 Cod penal si art. 13 din Legea nr. 87/1994, fiind dispusa o expertiza contabila care a retinut ca in perioada 1 aprilie 1998 – 24 septembrie 1998 paratul M. N. a achizitionat un numar de actiuni emise de SC A.SA, avand un procent de 5% din numarul total de actiuni emise de societate, ceea ce ii conferea calitatea de actionar semnificativ, tranzactionarea pachetului de actiuni detinute in aceste conditii urmand sa se faca numai prin oferta publica secundara conform art. 43 alin. ultim din Legea
nr. 52/1994, initierea ofertei publice putandu-se realiza numai prin intermediul unei societati de valori mobiliare autorizate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.).

Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii

Vezi AICI detalii

La data de 19 ianuarie 1999, C.N.V.M. autoriza derularea ofertei publice pentru un numar de actiuni emise SC A. SA la pretul de 600 lei/actiune, iar prin Ordonanta nr. 17/2 februarie 1998 se suspenda derularea ofertei publice de cumparare, intermediata de SVM M. SA fata de imprejurarea ca impotriva ofertantului M. N. se efectuau cercetari penale.

Prin rezolutia din 8 noiembrie 1999, organele de cercetare penala dispun scoaterea de sub urmarire penala a celor doi parati, intrucat faptele nu intruneau elementele constitutive ale infractiunilor cercetate.

Examinand inscrisul convenit de parati, in contextul situatiilor de fapt relevante retinute, Tribunalul apreciaza, ca promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare incheiata, reprezinta un act juridic producator de efecte, si prin urmare, ca orice conventie trebuie incheiata in conditiile legii, or, scopul incheierii ei a fost fraudarea legii, respectiv a dispozitiilor legale referitoare la initierea tranzactiei de valori mobiliare potrivit Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, lege in vigoare la data incheierii conventiei.

Ca, desi ambii parati cunosteau imprejurarea ca nu se puteau obliga sa cumpere si respectiv sa vanda actiunile unei societati deschise, detinute de un actionar semnificativ in afara cadrului legal reglementat de Legea nr. 52/1994, de totala rea credinta au incheiat actul, care in aceste conditii, este lovit de nulitate absoluta.

II. Apelurile formulate de paratii M.N. si B. V.impotriva sentintei fondului au fost admise de Curtea de Apel Pitesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal prin decizia nr. 141/A-C din data de 5 decembrie 2007.

Instanta de control judiciar a schimbat in tot sentinta nr. 262/16 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Valcea, si pe fond a respins ca nefondata actiunea introductiva formulata de reclamanta.

Principalul argument pe care instanta de apel si-a fundamentat solutia adoptata a constat in calificarea actului incheiat de parati ca fiind o promisiune de vanzare-cumparare prin care promitentul vanzator s-a obligat fata de promitentul cumparator sa dobandeasca in viitor un numar de 800.000 actiuni emise de SC A. SA pe care sa i le vanda, sens in care vanzatorul a facut demersuri pentru obtinerea autorizatiei C.N.V.M. Cum tranzactia nu s-a finalizat sub aspectul  transferului dreptului de proprietate asupra actiunilor, Curtea apreciaza ca promisiunea de vanzare nu a produs consecinte juridice si pe cale de consecinta nu se impune constatarea nulitatii actului. 

III. Impotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, la data de 15 ianuarie 2008 solicitand desfiintarea hotararii si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei fondului.

Recurenta si-a intemeiat criticile formulate pe motivele prevazute de art. 304 pct.7, 8 si 9 cod procedura civila.In esenta, recurenta, in dezvoltarea motivelor de recurs, critica motivarea sumara a deciziei atacate sustinand ca nu expliciteaza ratiunile pentru care actul incheiat nu se impune a fi anulat.Sub un al doilea aspect recurenta sustine ca actul incheiat, a avut ca scop fraudarea actionarilor si a societatii SC A.SA R.V. respectiv preluarea societatii de paratul M. N. si instrainarea patrimoniului ei, ceea ce s-a si intamplat, deoarece in prezent, practic societatea nu mai exista.

In acest sens, recurenta sustine ca paratul M. N. la data incheierii actului nu detinea decat 355.107 actiuni emise de societate, iar pentru diferenta actiuni trebuia sa initieze o oferta publica, procedura pe care nu a declansat-o.

Ca, pretul de vanzare al actiunilor convenit in contract a fost de 3 – 4 ori mai mare decat valoare de piata la care se tranzactionau actiunile SC A. SA.

Concluzionand recurenta arata ca actul incheiat in aceste conditii incalca dispozitiile imperative ale legii nr. 52/1994 si ale Regulamentului nr. 6/1995 al C.N.V.M., iar faptul ca urmare acestei „promisiuni de vanzare-cumparare” societatea a fost prejudiciata cu suma de bani indicata suma pe care a fost obligata sa o plateasca cu titlu de despagubiri paratului M. N. dovedeste caracterul ilicit si imoral al actului incheiat de cei doi parati.

Intimatul B. V. a formulat intampinare la motivele de recurs la data de 19 septembrie 2008, iar intimatul M. N. a depus concluzii scrise la dosar, ambii intimati solicitand respingerea recursului ca nefondat, fata de cele statuate irevocabil, prin decizia 1859/4 aprilie 2000 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sensul ca actul incheiat reprezinta o promisiune de vanzare-cumparare care precede incheierea contractului, astfel ca nu este  supus conditiilor prevazute de Legea nr. 52/1994.

Asupra recursului.

Inalta Curte analizand, decizia atacata in contextul criticilor formulate, constata ca recursul este fondat, pentru motivul prevazut de art. 304 pct.9 cod procedura civila, asa cum se va arata in considerentele ce urmeaza:

Inscrisul incheiat de parati, la data de 1 aprilie 1998 este un act juridic, un contract, in sensul dispozitiilor art. 942 – 947 cod civil, respectiv un acord intre doua in vederea stabilirii de raporturi juridice potrivit dreptului obiectiv.

Altfel spus, prin actul incheiat, paratii si-au asumat drepturi si obligatii in anumite conditii, iar aceasta manifestare de vointa a fost facuta cu intentia de produce efecte juridice.

Potrivit art. 2 din contract, vanzatorul s-a obligat sa transmita cumparatorului dreptul de proprietate asupra unui numar de actiuni detinute la SC A. SA, iar cumparatorul sa plateasca pretul la termenele si in conditiile stabilite de parti.

Cum promisiunea de vanzare constituie in sine o conventie, un contract, este supusa, conditiilor esentiale pentru validitatea conventiilor statuate de art. 948 cod civil.
In masura in care prin conventia incheiata se nesocotesc conditiile de validitate a actului, el este lipsit de efectele sale prin mijlocirea nulitatii.

Din aceasta perspectiva, motivarea instantei de apel, in sensul ca, neoperand transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor, conventia partilor nu a produs consecinte juridice si prin urmare nu se impune constatarea nulitatii, este lipsita de orice fundament legal.

Nulitatea ca sanctiune a nerespectarii conditiilor de validitate a actului opereaza pentru cauze existente la momentul incheierii actului, independent de faptul indeplinirii obligatiilor asumate.
In alti termeni, nulitatea nu se confunda cu rezolutiunea sau rezilierea care se aplica in caz de neexecutare a obligatiilor generate de contractele sinalagmatice si care intervine pentru cauze ulterioare incheierii valabile a conventiei.

Ori, rationamentul instantei de apel este intemeiat pe aceasta ipoteza a neindeplinirii obligatiilor asumate de parti respectiv de a vinde si a cumpara, ceea ce, in raport de obiectul actiunii, reprezinta o abordare eronata.
Mai trebuie precizat in acest punct al analizei, ca neindeplinirea obligatiilor asumate, nu lipseste actul de consecinte juridice, ci atrage raspunderea partii in culpa, considerandu-se ca s-a incheiat cu contract valabil.

Ori, din economia motivarii instantei de apel ar rezulta ca actul neproducand consecinte juridice, nu se mai impune constatarea nulitatii lui, fiind lipsit de orice semnificatie juridica, ca si un act inexistent, ceea ce contravine chiar propriului sau rationament, prin raportare la efectele pe care legea le prevede pentru neindeplinirea obligatiilor de catre o parte in contractele sinalagmatice.

Distinct de acestea, probele releva ca, in cauza, conventia incheiata de parati si-a produs efecte juridice atat in raporturile dintre parati cat si fata de terti.

In litigiul finalizat prin decizia nr. 1859/2000 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, M. N. a fost obligat la plata sumei de lei catre B.V.cu titlu de penalitati datorate pentru neexecutarea unora din obligatiile prevazute in contractul lor, suma pe care SC A.SA, in calitate de chemata in garantie a fost obligata sa o plateasca paratului M. N.

Instanta de apel, desi invoca decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie atunci cand califica obiectul contractului drept o promisiune de vanzare-cumparare, face abstractie de chestiunea esentiala dedusa judecatii in acel litigiu, prin care s-au invocat clauzele conventiei dintre parati si s-a statuat asupra consecintelor patrimoniale urmare nerespectarii unora dintre acestea.

Revenind la motivul de nulitate absoluta invocat prin actiunea reclamantei si retinut de prima instanta, - frauda la lege - este de principiu, potrivit doctrinei si practicii constante a acestei curti, ca actul savarsit in vederea unei fraude nu poate produce efectul urmarit fiind sanctionat cu nulitatea absoluta.

Se socoteste frauda la lege, cand anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire oculta a legii, prin abaterea unor dispozitii legale de la sensul si spiritul lor.

In cauza actiunile ce au facut obiectul conventiei dintre cei doi parati erau emise de SC A. SA societate deschisa, ale carei actiuni se puteau tranzactiona pe piata extrabursiera Rasdaq in conditiile prevazute de Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.
In acest sens, art. 43 din lege stabileste expres situatiile in care tranzactiile directe privind valorile mobiliare reglementate de lege sunt permise  cu mentiunea ca: „ niciuna din partile intr-o tranzitie privata nu este sau nu devine actionar  semnificativ; tranzactiile private cu valori mobiliare ale oricarei emitent nu vor depasi intr-o perioada de 12 luni un numar de valori mobiliare echivalent cu 1% din totalul respectivelor valori mobiliare puse in circulatie; sunt interzise tranzactiile altfel decat prin oferta publica in care una din parti este … actionar semnificativ”.

Conform art. 2 lit.c din lege actionar semnificativ este orice persoana care nemijlocit si singura detine sau este proprietar de actiuni sau alte valori mobiliare  reprezentand cel putin 5% din capitalul subscris al emitentului.

Prin urmare, paratul M. N.  in calitate de actionar semnificativ care detinea peste 5% din numarul total de actiuni  emise de societate putea tranzactiona pachetul sau de actiuni numai prin oferta publica si corespunzator paratul B. V. putea cumpara pachetul de actiuni trimitand o oferta publica de cumparare prin intermediul unei societati de valori mobiliare care avea autorizarea CNVM, fiind interzisa initierea unei tranzactii private directe cu privire la vanzarea-cumpararea acestor actiuni potrivit dispozitiilor legale  susmentionate.

Caracterul fraudulos al conventiei private incheiate de parati rezida in intentia evidenta de a incalca aceste dispozitii legale. Astfel, desi prevad ca transferul dreptului de proprietate asupra actiunii se va realiza printr-o societate de intermediere autorizata de CNVM, convin ca aceasta tranzactie sa se desfasoare in anumite conditii statuate in conventia privata, la un anume pret stabilind in acest sens raspunderi patrimoniale  pentru neindeplinirea acestor obligatii. Cu alte cuvinte prin trimiterea la dispozitiile din legea nr. 52/1994, conventia dintre parti nu capata un caracter legal de vreme ce insasi incheierea ei este prohibita de lege, asa incat orice demers deliberat cu scopul de a eluda sensul si finalitatea legii constituie o frauda la lege sanctionata cu nulitatea actului incheiat in aceste conditii.

Asa fiind, Inalta Curte  constatand ca hotararea curtii de apel, nesocoteste  dispozitiile  legale  susmentionate care impuneau lipsirea de efecte a conventiei incheiate de parti pentru frauda la lege, in temeiul art. 312 (1 si 3) Cod procedura civila va admite  prezentul recurs  si va modifica  decizia curtii de apel in sensul respingerii  apelurilor declarate de parati impotriva sentintei nr. 262 din 16 martie 2007 a Tribunalului Valcea, pe care o va mentine  ca fiind legala.

Pe cale de consecinta  va fi respinsa si cererea de interventie accesorie in interesul paratilor.

Sursa: scj.ro  (I.C.C.J., sectia comerciala, decizia nr.  3577 din 28 noiembrie 2008)