ICCJ COMER Hotararea adunarii generale extraordinare

Hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor privind majorarea capitalului social cu valoarea investitiilor realizate conform contractului de privatizare. Acordarea dreptului de preferinta
(Sectia comerciala, decizia nr.2326 din  22 iunie  2006)
 

Cuprins pe materii:

Societate comerciala. Adunare  generala  extraordinara

Index alfabetic:

- actionar  majoritar
- adunare generala  extraordinara
- anularea hotararii AGEA
- capital social
- contract de vanzare-cumparare de actiuni
- contract de privatizare
- drept de preferinta
- prima de emisiune
 
 
  Reclamanta SIF Transilvania a cerut anularea hotararii AGEA privind majorarea capitalului social al paratei SC V SA Victoria .
Prin contractul de vanzare-cumparare incheiat intre APAPS Buc. vanzator si SA I SA Buc., cumparator, s-a stipulat ca  urmare a  acestei investitii, cumparatorul  poate beneficia de actiunule emise de societate pentru majorarea de capital.
AGEA  a paratei a hotarat  majorarea de capital cu acordarea dreptului de preferinta  tuturor actionarilor, inclusiv reclamantei iar faptul ca nu a uzat de acest drept nu duce la anularea hotararii AGEA.

Prin sentinta civila nr.1072 din 4 mai 2004 a Tribunalului  Brasov , Sectia Comerciala , a fost admisa actiunea SIF T. SA Brasov si s-a dispus, in contradictoriu cu SC V. SA Victoria, anularea hotararii AGEA din 4 decembrie 2003, in ceea ce priveste majorarea capitalului social al paratei cu 26.810.150.000 lei, dispunandu-se comunicarea acestei hotarari la ORC Brasov si publicarea ei in M.Of.

Apelul declarat impotriva acestei sentinte de catre parata a fost admis, prin decizia nr.242 din 2 decembrie 2004 a Curtii de Apel Brasov,  Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, iar pe fond, actiunea a fost respinsa ca nefondata.
S-a retinut, in argumentarea acestei solutii ca SC V. SA este o societate privatizata, in baza Legii nr.137/2002 si a contractului de privatizare nr.14/2002, fiind supusa controlului postprivatizare pe perioada derularii controlului, conform art.2 din OG nr.25/2002.

Majorarea capitalului social a SC V. SA aprobata prin Hotararea AGEA din 4 decembrie 2003, s-a facut in baza obligatiilor asumate prin contractul de privatizare nr.14/2002, respectiv art.12.2 din contract, care permitea actionarului majoritar cumparator sa initieze procedura de majorare in maxim 90 zile de la data scadentei fiecarei transe investitionale, acesta urmand a beneficia de actiunile emise pentru respectiva majorare.

Cu certificatul emis in conformitate cu art.11 al.2 din OG nr.25/2002, s-a dovedit ca actionarul majoritar si-a indeplinit obligatia contractuala de realizare a investitiei, asa incat, majorarea capitalului social dechisa in favoarea acestuia este valabila si legala.
S-a retinut, de asemenea, ca dispozitiile OUG nr.28/2002 nu sunt aplicabile majorarilor de capital social, in acest caz, ele fiind exceptate prin art.47.1 din OUG nr.208 din 18 decembrie 2002, de modificare si completare a Legii nr.137/2002, ordonanta in vigoare la data adoptarii hotararii AGEA.

In ceea ce priveste pretul de subscriere al unei actiuni, s-a retinut ca dispozitiile art.116 al.4 din OUG nr.28/2002, in sensul ca se va calcula obligatoriu prin adaugarea unei prime de emisiune cel putin egala cu diferenta de valoare dintre activul net pe actiuni si valoarea nominala inregistrata a actiunii, nu sunt aplicabile majorarii de capital social, decisa la 14 decembrie 2003 si pentru considerentul ca actiunile emise au fost subscrise in virtutea dreptului de preferinta.

Chiar daca prin art.11 din OG nr.25/2003, astfel cum a fost modificat prin OG nr.40/2003, actionarul majoritar nu mai este obligat sa acorde acest drept de preferinta, prin hotararea AGEA atacata, s-a decis acordarea acestui drept actionarilor.

Conform art.116 alin.7 din OUG nr.28/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.525/2002, in toate cazurile in care actiunile nu sunt subscrise in virtutea dreptului de preferinta, pretul de subscriere a actiunilor nu poate fi mai mic decat pretul determinat, in conformitate cu prevederile alin.4, ceea ce inseamna ca dispozitiile art.116 alin.4 nu sunt aplicabile in cazul in care actiunile sunt subscrise in virtutea dreptului de preferinta,  cazul in speta.

Asadar, emisiunea de actiuni fiind facuta exclusiv pentru actionarii societatii parate, nefiind deci oferite publicului, acestea putand fi subscrise in virtutea dreptului de preferinta, putea fi facuta la un pret inferior celui calculat potrivit art.116 alin.4 din OUG nr.28/2002, respectandu-se alin.7 din acelasi text, care reprezinta o exceptie de la reglementarile cuprinse in art.116 alin.3 si 4.

S-a apreciat ca au fost respectate si dispozitiile art.92 din Legea nr.31/1990, valoarea noilor actiuni nefiind mai mica decat valoarea lor nominala.
Nici incorporarea in pret a unei prime de emisiune nu a fost considerata obligatorie, ci facultativa, in considerarea dispozitiilor art.215 alin.3 din Legea nr.31/1990. Aceasta devine obligatorie doar atunci cand este suprimat dreptul de preferinta, ceea ce nu este cazul in speta.

Cum acest drept de subscriere a fost acordat tuturor actionarilor, inclusiv intimatei-reclamante, faptul ca aceasta nu a uzat de el, nu conduce la anularea hotararii AGEA.
Nemultumita de aceasta decizie, reclamanta a declarat recurs, solicitand modificarea ei in sensul respingerii apelului si mentinerii sentintei de fond.

In dezvoltarea motivelor de recurs, intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 si 10 C. proc. civ. recurenta a criticat decizia din apel, intrucat s-a retinut eronat ca s-a acordat un drept de preferinta la subscrierea noilor actiuni actionarilor existenti.

De asemenea, instanta de apel a retinut gresit ca acestei majorari de capital social nu ii sunt aplicabile dispozitiile OUG nr.28/2002 ci dispozitiile Legii nr.137/2002.

In ceea ce priveste prima de emisiune, instanta  de apel  a gresit  cand a considerat ca nu este datorata, facand aplicarea dispozitiilor art.116 ain.7 din OUG nr.28/2002 si aprecierea dreptuluide preferinta.

Probele dosarului, respectiv certificatul intocmit de cenzorii paratei care atesta efectuarea unor investitii de 650.000 USD pana la 30 iunie 2003 (500.000 USD investitii tehnologice si 150.000 USD, investitii de mediu), probeaza numai investitia actionarului majoritar si nicidecum acordarea dreptului de preferinta celorlalti actionari, cum gresit a retinut instanta de apel.

De asemenea, recurenta a considerat ca decizia din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijina, motivele de fapt si de drept, asa cum prevad dispozitiile art.261 alin.1 pct.5 C. proc. civ., nemotivandu-se inlaturarea dispozitiilor OUG nr.28/2002 de la solutionarea acestei cauze, dispozitii aplicabile cata vreme societatea parata este o societate detinuta public.

Recurenta a aratat ca stabilirea unei prime de emisiune era obligatorie, potrivit art.116 alin.4 din OUG nr.28/2002, aceasta majorare de capital social nefiind exceptata de la dispozitiile actului normativ.

Or, instanta de apel a apreciat ca aceasta majorare se incadreaza in dispozitiile OG nr.25/2002, facand o gresita interpretare a art.471 din Legea nr.137/2002.
Recurenta a apreciat ca instanta de apel a facut o grava confuzie intre vointa societatii comerciale, ca rezultat al deliberarilor in adunarea generala a actionarilor, si vointa actionarului majoritar; numai adunarea generala fiind cea care poate acorda sau ridica dreptul de preferinta, nu si actionarul majoritar.
Recursul este nefondat .

In actele dosarului rezulta ca SC V. SA a fost privatizata, prin contractul de vanzare-cumparare  de actiuni nr.14/2002, incheiat in baza Legii nr.137/2002, intre APAPS Bucuresti si SC I. SA Bucuresti. La art.11 si 12 din contract, s-au stabilit obligatiile cumparatorului, devenit actionar majoritar, de a investi in SC V. SA, in numerar, prin infuzia de capital, in suma de 1milion USD, si prin aport investitional in cuantum de 1.540.000 USD conform unui grafic investitional, stabilit in anexa 7.

Prin contract s-a stipulat (art.12.2.3) ca urmare acestor investitii, cumparatorul, in maximum 90  de zile lucratoare de la scadenta fiecarei transe investitionale, va solicita societatii sa initieze procedura de majorare de capital social, cumparatorul „urmand a beneficia de actiunile emise de societate pentru respectiva majorare”.

Obiectul litigiului de fata il constituie tocmai o asemenea majorare de capital social, cu valoarea investitiilor realizate de SC I. SA, pana la 30 iunie 2003, in valoare de 650.000 USD, majorare decisa la 4 decembrie 2003.

Avand in vedere clauzele contractului de privatizare si cele consemnate in procesul verbal al adunarii generale extraordinare atacate , instanta de apel a retinut  corect ca adunarea generala, avand in vedere si pozitia exprimata de reprezentantul actionarului majoritar, cumparatorul actiunilor in procesul de privatizare, a acordat drept de preferinta in subscrierea noilor actiuni, tuturor actionarilor societatii, actionarul majoritar renuntand la drepturile conferite prin art.12.2.3 din contractul de privatizare.

In consecinta, critica recurentei, pe aspectul dreptului de preferinta, retinuta de instanta de apel, este nefondata, cat si cea privitoare la confuzia intre vointa societatii si cea a actionarului majoritar. Adunarea generala a actionarilor este cea care a decis in acest sens, in raport cu pozitia exprimata de reprezentantul actionarului majoritar, exprimata in adunare si nu actionarul majoritar, cum a sustinut recurenta.

Neintemeiata este si critica referitoare la supunerea acestei majorari de capital social, dispozitiilor Legii nr.137/2002 si ale OG nr.25/2002, si nu ale OUG nr.28/2002. Acest aspect a fost irevocabil transat, prin decizia nr.6039 din 16 decembrie 2005 a ICCJ-Sectia Comerciala, avand ca obiect o alta majorare de capital social, facuta in aceeasi societate, de acelasi actionar, in baza aceluiasi contract de privatizare nr.14/2002, ocazie cu care aceeasi recurenta SIF T. SA a invocat aceleasi chestiuni de drept, irevocabil rezolvate.

In consecinta, recurenta nu mai poate sustine, in prezenta cauza, ca majorarilor de capital social din SC V. SA, facute in indeplinirea obligatiilor investitionale stabilite prin contractul de privatizare nr.14/2002, in sarcina SC I. SA, ar avea un alt regim juridic decat cel stabilit prin Legea nr.137/2002 si OG nr.25/2002, sau ca instanta ar fi interpretat gresit art.471 din Legea nr.137/2002, modificata prin OUG nr.208/2002.

In considerarea celor expuse, recurenta nu mai poate invoca nici gresita stabilire a pretului de subscriere a actiunilor si incalcarea art.116 alin.4 din OUG nr.28/2002 in cadrul procesului de majorare a capitalului social, deoarece s-a stabilit in litigiul solutionat irevocabil, prin aceeasi decizie nr.6039 din 16 decembrie 2005, intre aceleasi parti, in temeiul aceluiasi contract de privatizare – dar care a avut ca obiect o majorare de capital anterioara, dar in realizarea acelorasi obligatii contractuale – ca acesta poate fi mai mic decat cel determinat, conform art.116 alin.4 din OUG nr.28/2002 in situatia in care actiunile sunt subscrise in virtutea dreptului de preferinta, caz in speta.

Pretul de referinta a fost stabilit, in conformitate cu exceptia statuata la art.116 alin.7, dupa cum corect a retinut si instanta de apel, si cu cele  ale art.92 din Legea nr.31/1990.

Chiar daca  recurenta a considerat ca motivele invocate se incadreaza in dispozitiile art.304 pct.9 si 10 C. proc. civ. (in vigoare la data declararii recursului), din dezvoltarea motivelor de recurs rezulta  si motivul prevazut in art.304 pct.7 C.proc. civ., respectiv necuprinderea motivelor de fapt si de drept pe care se sprijina, incadrare facuta de curte in conformitate cu dispozitiile art.306 alin.3 C. proc. civ..

Analizand aceasta critica, din considerentele deciziei de apel rezulta cu prisosinta ca instanta si-a argumentat solutia atat pe probele dosarului cat si pe dispozitiile legale aplicabile, stabilind regimul juridic aplicabil acestei majorari de capital social, facuta in indeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina cumparatorului prin contractul de privatizare.
In consecinta, Curtea a apreciat ca neintemeiate criticile aduse deciziei din apel, motiv pentru care recursul a  fost  respins ca nefondat iar decizia mentinuta ca temeinica si legala.