Mandat european de arestare. Semnalare transmisa prin Interpol. Obligarea de a nu parasi localitatea

Conform dispozitiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 222/2008, in cazul in care persoana solicitata a fost retinuta potrivit art. 883, judecatorul poate dispune fata de aceasta, prin incheiere motivata, pe baza semnalarii transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), obligarea de a nu parasi localitatea pe o durata de 5 zile. 

La stabilirea duratei masurii preventive privind obligarea de a nu parasi localitatea, dispusa conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se ia in calcul atat ziua de la care incepe, cat si cea la care se sfarseste, fiind aplicabile dispozitiile art. 188 C. proc. pen.

(Sursa: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 517 din 15 februarie 2009)

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevazute in legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- semnalare transmisa prin Interpol

- obligarea de a nu parasi localitatea

Legea nr. 302/2004, art. 883, art. 90 alin. (2)

Prin incheierea de sedinta penala nr. 1/ME din 11 februarie 2009 a Curtii de Apel Targu Mures, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, in baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu fata de persoana urmarita P.O. in baza semnalarii emiterii unui mandat european de arestare de catre Biroul Central National Interpol Wiesbaden - Germania, pentru o perioada de 5 zile, respectiv de la 11 februarie 2009 orele 16,30 pana la 16 februarie 2009 orele 16,30.

In baza art. 145 alin. (11) C. proc. pen., s-a stabilit ca pe durata masurii persoana urmarita sa respecte urmatoarele obligatii:

- sa se prezinte la organele de urmarire penala sau instanta de judecata ori de cate ori este chemat;

- sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de cate ori este chemat;

- sa nu-si schimbe locuinta fara incuviintarea instantei;

- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;

- sa nu exercite activitatea de conducere a vreunui autovehicul.

S-a stabilit termen pentru continuarea judecarii cauzei la 16 februarie 2009.

S-a retinut ca prin cererea inregistrata la 11 februarie 2009, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures a solicitat luarea masurii arestarii preventive pe o perioada de 5 zile fata de persoana urmarita P.O., in temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 222/2008.

S-a aratat ca pe seama persoanei urmarite s-a emis un mandat european de arestare, existand la momentul sesizarii doar semnalarea Biroului National Interpol, care a aratat ca persoana urmarita a savarsit in Germania infractiunea de furt, ca face parte dintr-o grupare infractionala de crima organizata si ca se impune aplicarea procedurii de urgenta prevazuta in art. 883 din Legea nr. 302/2004.

S-au depus la dosar: sesizarea Parchetului; sesizarea Biroului National Interpol; sesizarea Biroului National Interpol Wiesbaden; proces-verbal de identificare, declaratiile luate persoanei urmarite la Parchet; ordonanta de retinere; copia actului de identitate.

Persoana urmarita a fost identificata si audiata de instanta de fond, care a retinut ca aceasta a savarsit intr-adevar doua infractiuni de furt, dar din declaratiile sale rezulta ca pentru aceste fapte a fost judecata si condamnata de autoritatile germane si ca a executat o parte din pedeapsa, fiind liberata conditionat.

Cum din actele depuse la dosar nu rezulta ca persoana urmarita ar prezenta pericol pentru ordinea publica (locuind cu mama sa chiar la adresa comunicata autoritatilor germane), ca nu a savarsit infractiuni de pericol deosebit sau infractiuni cu violenta si ca nu exista indicii ca ar avea intentia de a se sustrage, instanta de fond a dispus, in baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu fata de persoana urmarita pe o perioada de 5 zile, de la 11 februarie 2009 la 16 februarie 2009.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca prin masura luata se lasa posibilitatea de neexecutare pe viitor a mandatului, neexistand certitudinea ca persoana urmarita se va prezenta la termenul fixat de instanta. Se apreciaza ca luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea poate fi dispusa numai in situatia existentei unui dubiu asupra mandatului european, ceea ce nu e cazul in speta.

In plus, hotararea este criticata pentru modul de calcul al termenului de 5 zile prevazut in art. 90 alin. (2) din lege.

Examinand incheierea recurata prin prisma criticilor formulate si din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, daca persoana solicitata a fost retinuta potrivit art. 883, judecatorul poate dispune, prin incheiere motivata, pe baza semnalarii transmise prin Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu parasi localitatea pe o durata de 5 zile. in acest caz, instanta amana cauza si fixeaza un termen de 5 zile pentru prezentarea de catre procuror a mandatului european de arestare, insotit de traducerea in limba romana.

Este vorba, asadar, de o exceptie de la procedura standard prevazuta de lege pentru executarea unui mandat european de arestare, care permite ca in caz de urgenta sa se dispuna fata de persoana solicitata o masura preventiva (mai intai retinerea, iar apoi arestarea sau obligarea de a nu parasi localitatea) doar in baza semnalarii transmise prin Interpol, pana la prezentarea mandatului european de arestare.

In tacerea legii, fiind sesizat intr-o asemenea ipoteza, judecatorul va aprecia in functie de particularitatile cauzei daca se impune arestarea persoanei urmarite sau este suficienta luarea fata de aceasta a unei masuri preventive neprivative de libertate, cum este obligarea de a nu parasi localitatea.

Din datele aflate la dosarul cauzei rezulta ca persoana urmarita P.O. a fost condamnata in Germania, la 19 noiembrie 2008, la o pedeapsa de un an si 6 luni pentru savarsirea unei infractiuni de furt, fiind arestata preventiv 86 de zile.

In cursul aceluiasi an, la data de 14 februarie 2008, persoana solicitata ar fi comis o alta infractiune de furt, pentru care la data de 21 ianuarie 2009 a fost emis mandatul european de arestare a carui punere in executare urmeaza a se discuta in prezenta cauza.

Rezulta, asadar, ca desi fapta a fost comisa in februarie 2008, iar in acelasi an persoana urmarita a mai fost privata de libertate tot in Germania pentru o infractiune similara (fiind ulterior eliberata), autoritatile judiciare din acest stat au emis un mandat european de arestare la circa un an de la data comiterii faptei.

Avand in vedere aceste considerente si tinand seama ca persoana in cauza a fost depistata chiar la adresa unde isi are domiciliul legal, inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de fond a apreciat in mod corect ca in cauza nu se impune privarea de libertate a persoanei urmarite, fiind suficienta instituirea unei masuri restrictive de drepturi, cum este obligarea de a nu parasi localitatea.

Pe de alta parte, avand in vedere ca aceasta din urma masura si-a produs aproape in totalitate efectele de la data luarii ei (11 februarie 2009) si pana la solutionarea prezentului recurs (15 februarie 2009), arestarea persoanei solicitate nu ar mai fi oportuna (termenul stabilit pentru continuarea procedurii de executare a mandatului european fiind pe 16 februarie 2009) si nici posibila (in conditiile in care s-ar ajunge astfel la cumularea unor masuri preventive pe care legea le prevede alternativ).

Recursul este, insa, fondat sub aspectul modului de calculare a termenului de 5 zile prevazut in art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Fiind vorba de o masura preventiva pe zile, in stabilirea duratei pentru care a fost dispusa se iau in calcul atat ziua de la care incepe, cat si cea la care se sfarseste, potrivit art. 188 C. proc. pen. in consecinta, cum masura a fost dispusa pe 11 februarie 2009, cele 5 zile prevazute de lege se implinesc pe 15 februarie, iar nu pe 16 februarie 2009, asa cum gresit a stabilit prima instanta.

Fata de considerentele ce preced, recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Targu Mures impotriva incheierii penale nr. 1/ME din 11 februarie 2009 a fost admis, incheierea atacata a fost casata in parte si, rejudecand, s-a dispus luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea fata de persoana urmarita P.O. pe o durata de 5 zile, de la 11 februarie 2009 la 15 februarie 2009 inclusiv, mentinandu-se celelalte dispozitii ale incheierii atacate.