Profesia de avocat din Romania este un exemplu pozitiv de evolutie profesionala si constructie institutionala postcomunista.
In anii 1990 profesia s-a emancipat de sub tutela statului. S-a creat un cadru juridic privind organizarea si exercitarea profesiei compatibil cu activitatea avocatilor din tarile cu democratie avansata.
Pe aceasta baza legala s-a dezvoltat o constructie institutionala coerenta si dinamica, gratie eforturilor unei generatii de avocati, inspirata si responsabila, in fata careia trebuie sa ne inclinam.
Atat la nivel central cat si la nivelul barourilor, evolutia profesiei a fost constant ascendenta si echilibrata. Situatia s-a resimtit rapid in bunastarea si prestigiul marii majoritati a avocatilor.
In consecinta, a sporit increderea avocatilor in propriul destin profesional.
Pe fondul intereselor locale si a dezvoltarii conceptului de „autonomie a barourilor”, incepand din 1996, dar mai ales dupa anul 2002, profesia a suferit de o criza de crestere numerica, fara ca selectia la primirea in profesia de avocat sa vizeze, cu prioritate, calitatea.
Sub pretextul necesitatii dezvoltarii numerice a unei „profesii liberale” in care „intra cine vrea, rezista cine poate” (!) o mare parte dintre decanii barourilor au impus standarde din ce in ce mai reduse cu privire la exigenta la primirea in profesia de avocat, care au evoluat de la un simplu „interviu” pana la examene organizate dupa 41 de standarde, corespunzator numarului de barouri.
Profesia de avocat a devenit victima propriului succes institutional.
Pe fondul unui deficit de exigenta, prea multa putere acordata dintr-o data organelor profesiei cu argumentul descentralizarii, fara ca forta economica si de impact real a institutiei baroului sa se dezvolte corespunzator sensului real al evolutiei profesiei in plan calitativ, a fost pus in pericol sanatatea si prestigiul profesiei in ansamblul sau. Concomitent, relatiile dintre barouri s-au redus la apararea ariei teritoriale de competenta, ori au determinat „acuze” interminabile si fara solutii privind scaderea totala a stachetei de exigenta la primirea in profesie si atragerea solicitantilor din diverse zone ale tarii la barouri la care „primirea in profesie a devenit o formalitate” (!).
Pe de alta parte s-a incurajat din considerente diverse prin primirea in profesie a unor juristi care nu s-au inscris in barou in termenul prevazut de lege si au fost indemnati , adesea exclusiv in virtutea unor relatii personale „sa-si pastreze dovezile de primire” pentru valorificarea asa-ziselor drepturi la momentul oportun!
Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a
Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII
Memorator Gramatica Gimnaziu
Evolutia profesiei a creat si decalaje de acces la clientela, de ocupare profesionala reala, de realizari economice personale si a favorizat, in raport de modelul impus cel mai frecvent de cei are au intrat in profesie cu experienta altor profesii anterioare, indiferenta si opozitia fata de barou!
Efectele acestei crize se resimt si astazi.
Pentru corectarea dezechilibrelor interne astfel aparute este necesar tact si sacrificiu al intereselor personale.
Imi exprim convingerea ca lucrurile nu pot fi usor corectate si este necesara o noua generatie de lideri institutionali ai profesiei care sa faca ordine si sa restabileasca echilibrul in ceea ce priveste valorificarea realizarilor institutionale din ultimii 20 de ani.
Uniunea Avocatilor din Romania, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si barourile au reusit sa asigure timp de 20 de ani independenta si bunastarea generala a profesiei, precum si echidistanta fata de fortele politice. Este un model de reusita institutionala pentru care s-a muncit enorm.
Evolutia profesiei a fost favorizata si de cresterea economica a Romaniei, anterioara crizei in care ne aflam. Presa reproduce declaratiile unor avocati cu un venit comparabil cu cel din vechea Europa sau din Statele Unite.
Refluxul cresterii economice si numarul mare de avocati intrati in profesie in ultimii ani au creat insa si o avocatura paupera! Aceasta invita profesia si mediul social, in ansamblu, la provocari greu de anticipat!
Evolutia profesiei de avocat se afla, in prezent, in legatura directa cu evolutia Europei! Presiunea mediului social economic asupra profesiilor juridice si asupra profesiei de avocat, in special, inlatura tot mai mult traditia institutionala a profesiei si impune asumarea de catre avocati a responsabilitatii sociale profesionale.
Aceasta trebuie sa se manifeste nu numai fata de clienti, dar si fata de actul de justitie, de impunerea regulii de drept in orice actiune sociala.
Cresterea in liniste a profesiei si a avocatilor a determinat, in general, neimplicarea organelor profesiei in spatiul public. A asuma in numele avocatilor implicarea in chestiunile care preocupa societatea, in special cele legate de sistemul judiciar, este o necesitate obiectiva! Traditia si realitatea demonstreaza ca justitia apartine, in egala masura, profesiilor juridice, avocatilor, consilierilor juridici, executorilor judecatoresti, notarilor, grefierilor. Cetatenii sunt beneficiarii serviciului profesional.
De aceea, profesia de avocat ar trebui sa se manifeste proactiv fata de bunul mers al justitiei, pentru impunerea regulii de drept!
Statul deoparte este confortabil, dar pe termen lung este si va fi o politica perdanta pentru profesie, pentru ca abandonarea respectului legii se va rasfrange mai devreme sau mai tarziu si asupra avocatilor.
Interventiile publice ale conducerii U.N.B.R. si ale barourilor cu privire la respectarea legii sunt si trebuie sa fie apanajul profesiei care, de regula, nu stie sa-si laude realizarile, dar stie sa critice rational si curajos ceea ce este nesanatos!
Standardul profesional ridicat atins de profesia de avocat trebuie sa constituie un rezervor permanent de expertiza care sa impuna ridicarea standardelor profesionale din magistratura, intr-un climat corect si bazat pe respect!
Exista sisteme judiciare in care poti ajunge judecator numai dupa un numar de ani de practica avocatiala. Un cadru normativ specific al accesului in toate profesiile juridice dupa aceleasi standarde astfel incat trecerea dintr-o profesie in alta sa se faca liber, fara restrictii sau bariere, ori agrementarea avocatilor si consilierilor juridici specializati si recunoscuti prin examene ca veritabili parteneri ai justitiei astfel incat raporturile dintre profesii sa functioneze precum vasele comunicante, pe baza de autoreglare, ar rezolva si problema deficitului de resurse umane din justitie, si presiunea pe care alte profesii o fac exclusiv asupra profesiei de avocat de a se permite accesul liber, fara masura competentei profesionale sau a dobandirii tehnicilor, deprinderilor si deontologiei profesionale specifice.
Daca asemenea presiuni urmaresc exclusiv denaturarea si diminuarea pozitiei sociale a avocatului in societate, avem convingerea ca generatiile prezente si viitoare de avocati-profesionisti nu vor permite realizarea unor asemenea scopuri!
Anul 2009 a scos la iveala in cel mai frust mod dezechilibrele institutionale si frustrarile acumulate in ani si ani in sistemul judiciar.
Corpul de avocati este afectat direct si indirect
de evolutia sistemului judiciar. Dezechilibrele in modul de organizare a instantelor si parchetelor, modificarea permanenta a competentele acestora si lipsa resurselor umane suficiente, pe fondul pensionarilor anticipate tot mai numeroase, in conditiile in care nu s-a mai permis in magistratura cumulul pensiei cu salariul, sunt aspectele obiective ale sistemului judiciar care, dincolo de aspectele subiective sub care sunt infatisate uneori problemele justitiei, afecteaza nemeritat relatiile dintre magistrati si avocati!
Adesea si abordarile avocatilor asupra problemei evolutiei sistemului judiciar sunt subiective!
Profesia de avocat va evolua determinata de evolutia sistemului judiciar, dar si a mediului economic, iar viitorul profesiei nu poate fi descifrat daca nu se da raspuns la intrebari fundamentale pe care generatia de avocati tineri, majoritari in profesie le adreseaza Corpului de avocati, in ansamblul sau:
Ce vrea sa fie in viitor profesia de avocat? In slujba cui ar urma sa functioneze? Cum se raporteaza profesia la cetatean si la celelalte puteri ale statului? Ar trebui ca profesia sa aiba in vedere exclusiv raporturile individuale ale avocatilor cu clientii, iar probleme sociale sa ramana indiferente avocatului? Dar Baroului? Care este atitudinea avocatului fata de propriile probleme ale profesiei pe care o exercita? Care este atitudinea fata de coruptie, fata de dispretul legii, inclusiv cea din propriul sistem ori fata de necunoasterea, neaplicarea sau ignorarea legislatiei profesionale privind avocatul?
Este cert ca nu este vremea unei confruntarii institutionale! Dar a trecut si vremea aranjamentelor si compromisurilor pentru realizarea progreselor in dezvoltarea institutionala, pe baza de lege, a profesiei.
Chiar daca asemenea practici pot realiza progrese institutionale ale profesiei pe termen scurt, ele pot cautiona evolutia in timp a profesiei, deoarece abordarea politicilor publice privind profesia de avocat tine de domeniul dezvoltarii generale a statului de drept, domeniu in care compromisul are efecte irecuperabile!
Un for al profesiei de avocat este un loc potrivit pentru a discuta si probleme privind viitorul profesiei, dar si probleme privind viitorul justitiei!
De reusita schimbarii la fata a justitiei atarna interese esentiale ale statului , dar si ale profesiei de avocat! Pana cand Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV) in justitie nu va fi ridicat, capacitatea avocatilor romani de a se implica activ in rosturile si evolutia avocaturii in spatiul european este capacitatea avocatilor care nu reusesc sa contribuie efectiv la imbunatatirea si schimbarea mediului judiciar pentru a se castiga in planul stabilitatii si predictibilitatii pe baza de lege a deciziei economice individuale, a celui sfatuit de avocatul competent, a carui activitate este bazata pe drept si nu pe relatiile din societate!
Schimbarea mentalitatilor astfel incat rezultatele apararii si ale consultantei avocatiale bazate exclusiv pe lege sa se faca astfel incat conflictul de interese sa fie eliminat din tactica si strategia avocatiala si nu estompat intr-o complicitate suspecta, reprezinta cheia reusitei profesionale in viitor!
Toate aceste chestiuni privesc profesia!
Fiecare avocat are dreptul sa se bucure de rezultatul muncii sale si sa traiasca tihnit. Linistea si bunastarea nu dainuiesc de la sine! Ele au aparut si s-au pastrat numai daca generatii intregi de avocati au ramas active si interesate de viitorul profesional!
Este ceea ce au facut si avocatii romani, mai ales in ultimii 20 de ani, iar efortul lor trebuie rasplatit de cel mai inalt for al avocaturii romane!
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri