O lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior...

O lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in perioada ulterioara intrarii ei in vigoare

Prin Decizia nr. 68 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale, publicata in M.Of. nr. 176 din 23 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 315/COM/2005, Tribunalul Galati – Sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea Ordonantei
Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Costion Silvi Impex“ – S.R.L. din Galati.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca textul de lege criticat contravine principiului constitutional al neretroactivitatii legii, deoarece se aplica si unui contract incheiat inainte de intrarea in vigoare a acestor prevederi legale.
Tribunalul Galati – Sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat consacra reguli subsidiare de aplicare a unei norme legale si nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece nu contine nici o referire la aplicarea acestuia pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a actului normativ criticat.
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit incheierii de sesizare, obiectul exceptiei il reprezinta prevederile art. 21 din Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.
Se constata insa ca acest act normativ cuprinde doua articole, numerotate I si II, astfel incat in realitate, din motivarea formulata de catre autorul exceptiei, rezulta ca obiectul acesteia il reprezinta prevederile art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002.
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, prin art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, titlul Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 a fost modificat astfel:
„Ordonanta privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale“.
Textul de lege criticat are urmatorul cuprins: „(11) In cazul desfiintarii contractului pe cale conventionala sau judiciara, pentru prejudicii cauzate Autoritatii, cumparatorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentand dobanzile si penalitatile datorate pentru ratele scadente si neachitate pana la data desfiintarii contractului, precum si penalitatile datorate ca urmare a neindeplinirii celorlalte obligatii contractuale;
b) sumele reprezentand dividendele incasate de cumparator in perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes
platite consultantilor de catre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului in cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(12) Prevederile alin. (1) si (11) se aplica si proceselor in curs de judecata avand ca obiect desfiintarea contractului, incepute inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante.“
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitoare la principiul neretroactivitatii legii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele: Art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 506/2002, a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si in prezenta cauza.
Astfel, prin Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in perioada ulterioara intrarii ei in vigoare.
Solutia si considerentele pronuntate in decizia mentionata sunt valabile si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.