Persoana fizica autorizata are un statut de entitate juridica si un patrimoniu distincte de cele al persoanei fizice.
Persoana fizica autorizata raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune – daca acesta a fost constituit – si in completare cu intreg patrimoniul.
(Sursa: I.C.C.J., sectia comerciala decizia nr.1072 din 31 martie 2009)
Prin sentinta comerciala nr.4400 din 26 martie 2008 Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei pentru motivul de nulitate relativa si exceptia lipsei de interes pentru motivul de nulitate absoluta .
In consecinta a respins cererea formulata de reclamanta T.A. impotriva paratilor T.E., B.P. si B.S., constatand lipsa calitatii procesuale active si lipsa interesului .
Instanta de fond a apreciat lipsa interesului in promovarea actiunii intrucat daca aceasta actiune ar fi admisa, bunul s-ar intoarce in patrimoniul persoanei fizice autorizate, care este distinct de cel al patrimoniului sotilor.
In ce priveste motivul de nulitate relative a retinut lipsa calitatii procesuale active, intrucat bunul nu face parte din patrimoniul comun al sotilor, astfel ca nu era necesar si consimtamantul reclamantei la instrainarea acestui bun.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta T.A. si prin decizia comerciala nr.308 din 26 iunie 2008 Curtea de Apel Bucuresti, Sectia V-a comerciala a admis apelul, a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut ca in speta nu este inlaturata prezumtia de comercialitate, intrucat antecontractul in litigiu poarta asupra dreptului de proprietate asupra unui spatiu comercial, ceea ce exclude caracterul civil al actului si infima sustinerea despre prevederi contrare faptelor de comert, competenta fiind a instantei comerciale, respectiv a tribunalului fata de caracterul neevaluabil al cererii, conform art.2 pct.1 litera a teza a II-a Cod procedura civila.
Referitor la modul de solutionare a celor doua exceptii instanta de apel a retinut ca hotararea instantei de fond este criticabila intrucat exceptia lipsei de interes a fost solutionata inainte de lamurirea regimului juridic al bunului promis, in lipsa unui probatoriu concludent si ca instanta de fond se intemeiaza pe argumentul ca persoana fizica autorizata are statut de entitate juridica distinct de cel al persoanelor fizice, ca si pe argumentul ca persoana fizica autorizata are patrimoniu propriu, fara a face trimitere la o dispozitie legala care sa consacre aceste argumente.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei – reclamante, fata de imprejurarea ca solutia pe aceasta exceptie a fost intemeiata pe argumentul nevalid al patrimoniului distinct al persoanelor fizice autorizate, ca si prin raportare la o actiune in nulitatea contractului, nu in nulitatea antecontractului de vanzare – cumparare, instanta a apreciat ca aceasta exceptie trebuie reexaminata in functie de obiectul cererii dedus judecatii.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul B.P. solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei in sensul respingerii apelului reclamantei.
Recurentul a sustinut ca instanta a considerat gresit ca exista identitate de patrimonii intre o persoana fizica si o persoana fizica autorizata, cu consecinta ca sotia paratului are un drept de proprietate devalmas asupra bunului despre care se facuse dovada ca apartinea exclusiv persoanei fizice autorizate; ca spatiul comercial a fost dobandit de catre persoana fizica autorizata in temeiul Legii nr.550/2002 in calitatea acesteia de comerciant, iar nu de catre T.E., casatorit cu T.A.; ca lipsa de identitate intre patrimoniul unui individ si cel al unei persoane fizice autorizate trebuie privita si prin prisma altor dispozitii legale, respectiv prin perspectiva Legii nr.85/2006, care reglementeaza modul de urmarire al patrimoniului (art.1 alin.2 lit.a) care statueaza ca numai persoana fizica – comerciant poate fi supusa procedurii insolventei, precum si prin perspectiva dispozitiilor art.31 lit.c Codul familiei; ca instanta de apel a retinut in mod eronat ca nu s-a facut dovada ca acest bun a fost inclus in patrimioniul de afectatiune al persoanei autorizate, neavand rol activ in conditiile in care recurentul a mentionat ca persoana fizica autorizata si-a deschis, dupa construire, un punct de lucru in imobilul in discutie; ca motivarea hotararii contine fraze contradictorii, iar multe din concluziile instantei sunt nemotivate; ca in motivarea hotararii nu se regaseste nicio referire la extrasul de carte funciara.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila - modificarea unei hotarari se poate cere cand este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
In cauza sunt aplicabile aceste dispozitii legale care atrag admiterea recursului declarat de parat, modificarea deciziei instantei de apel in sensul respingerii apelului declarat de reclamanta si mentinerea hotararii Tribunalului intrucat, instanta de apel a solutionat in mod nelegal exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
Legiuitorul prin O.U.G. nr.44/2008 a reglementat regimul juridic al persoanelor fizice autorizate.
Potrivit dispozitiilor art.2 pct.j din acest act normativ, bunurile, drepturile si obligatiile persoanei fizice autorizate, afectate scopului exercitarii unei activitati economice reprezinta un patrimoniu de afectatiune.
Prin art.20 se prevede ca PFA (persoana fizica autorizata) raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit si in completare cu intreg patrimoniul sau, iar in caz de insolventa va fi supusa procedurii simplificate prevazuta de Legea nr.85/2006 daca are calitatea de comerciant, potrivit art.7 din Codul comercial.
Din aceste dispozitii legale se apreciaza ca persoana fizica autorizata are un statut de entitate juridica distinct de cel al persoanei fizice si ca persoana fizica autorizata are un patrimoniu de afectatiune distinct de cel al persoanei fizice.
In speta s-a lamurit regimul juridic al bunului promis acesta facand parte din patrimoniul de afectatiune al persoanei fizice autorizate – T.E., in conditiile in care acest bun a fost dobandit de catre persoana fizica autorizata T.E. in calitatea sa de comerciant prin incheierea contractului de vanzare – cumparare in temeiul dispozitiilor Legii nr.550/2002, a fost inscris in Cartea Funciara pe numele persoanei fizice autorizate – T.E. si a fost folosit pentru desfasurarea activitatii comerciale a persoanei fizice autorizate – T.E. Acest imobil nu a facut niciodata parte din patrimoniul comun al sotilor T.
Persoana fizica autorizata T.E. a cumparat imobilul in considerarea calitatii sale de comerciant si in scopul desfasurarii in acest imobil a activitatii comerciale pentru care era infiintat.
Ca atare spatiul nu face parte din patrimoniul comun al celor doi soti insa face parte din fondul de comert al Persoanei fizice autorizate motiv pentru care nu este necesar consimtamantul sotiei la momentul instrainarii bunului, astfel ca reclamanta nu are calitate procesuala activa. (...)
Reclamanta nu justifica interes si prin prisma dispozitiilor art.35 din Codul familiei care impun consimtamantul sotilor numai pentru instrainare, insa in cauza s-a incheiat numai o promisiune bilaterala de vanzare – cumparare.
Asa fiind, Inalta Curte a admis recursul, a modificat decizia recurata in sensul respingerii apelului reclamantei, ca nefondat.
