Procedura de executare a mandatului european de arestare in legea romana

Procedura de executare a mandatului european de arestare in legea romana

Instanta sesizata potrivit art. 89 din Lege, respectiv curtea de apel competenta (judecatorul desemnat), procedeaza mai intai la verificarea identitatii persoanei solicitate si se asigura ca acesteia i  s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare sau, in cazul prevazut la art. 88 din Lege,  ca a fost informata despre motivul retinerii.

Daca persoana a fost retinuta potrivit art. 88, judecatorul poate dispune, prin incheiere motivata, pe baza semnalarii transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu parasi localitatea pe o durata de 5 zile. In acest caz, instanta amana cauza si fixeaza un termen de 5 zile pentru prezentarea de catre procuror a mandatului european de arestare, insotit de traducerea in limba romana. Cu privire  la  obligarea de a nu parasi localitatea, din dispozitiile art. 145 alin. 1 C.proc.pen.  rezulta  doua categorii de obligatii pe  care organul judiciar care  dispune masura, le  dispune pe   durata acesteia:
„1. obligatii dispuse in mod  obligatoriu:
- sa se  prezinte la  organul de urmarire penala sau, dupa caz, la  instanta de judecata ori de  cite ori este chemat;
- sa se prezinte la  organul de politie  desemnat cu supravegherea de organul judiciar care  a dispus  masura, conform programului de supraveghere intocmit de  organul de politie sau ori de cate  ori este chemat;
- sa nu isi schimbe  locuinta fara incuviintarea organului judiciar care  a dipus masura;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de  arme;
2. in functie  de datele  concrete din cauza in care a dispus masura, organul judiciar poate  obliga invinuitul sau inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
- sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

- sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive  sau culturale sau in orice alte  locuri stabilite,
- sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti  ori alte persoane, stabilite de  organul judiciar, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect,
- sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite,
- sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate,
- sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare  activitatea in exercitarea careia a  savarsit careia a savarsit fapta.”

Potrivit alin. 3 al art. 90  din Lege,  dupa primirea mandatului european de arestare, judecatorul aduce la cunostinta persoanei solicitate drepturile prevazute la art. 91, efectele regulii specialitatii, precum si posibilitatea de a consimti la predarea catre autoritatea judiciara emitenta, punandu-i in vedere consecintele juridice ale consimtamantului la predare, indeosebi caracterul irevocabil al acestuia. In aceasta situatie, persoana arestata  va  fi  intrebata mai intai  asupra consimtamantului la  predare, instanta se va asigura ca persoana arestata  a consimtit voluntar la predare si in deplina cunostinta de cauza, cunoscand consecintele  juridice ale  consimtamantului, in special  caracterul sau irevocabil. In acelasi mod se va proceda  si in cazul renuntarii la efectele regulii specialitatii.

In situatia in care mandatul european de arestare a fost emis impotriva unui cetatean roman, in vederea executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta privative de libertate, judecatorul intreaba persoana solicitata daca aceasta este de acord sa execute pedeapsa sau masura de siguranta in statul membru emitent.

In cazul in care persoana solicitata declara ca este de acord cu predarea sa, despre consimtamantul acesteia se intocmeste un proces-verbal care se semneaza de catre judecator, grefier, aparator si persoana solicitata. In acelasi proces-verbal se va mentiona daca persoana solicitata a renuntat sau nu la drepturile conferite de regula specialitatii. Aceasta procedura rezulta  din prevederile  art. 13 alin. 1 din Decizia-cadru: „  In cazul in care persoana arestata indica faptul ca ea consimte la predarea sa, acest consimtamant si, dupa caz, renuntarea sa expresa la  drepturile   conferite de  „principiul   specialitatii”, prevazut la articolul 27 alineatul (2), sunt date in fata autoritatii judiciare de executare, in conformitate cu dreptul intern al statului membru  de executare.”

In practica  judiciara a  rezultat solutia potrivit careia, in procedura de executare a  mandatului de arestare, „opozitia persoanei solicitate la predare se poate  baza numai pe  existenta unei erori cu privire  la identitatea acesteia sau a unui motiv  de  refuz al executarii mandatului european de arestare, potrivit art. 90 alin. 6 din Legea 302/2004, intrucat mandatul european de arestare se  executa pe  baza principiului recunoasterii si increderii reciproce, conform art. 77 alin. 2  din aceeasi lege, neintrand in competenta instantei investite  cu solutionarea cererii de executare a mandatului european de arestare sa constate existenta faptelor imputate si temeinicia acuzatiilor ( Inalta Curte  de Casatie si Justitie, Sectia penala , Decizia nr. 4045 din 30 august 2007),  in considerente  retinandu-se  ca, prin Incheierea  din  23  august 2007,  Curtea  de Apel Pitesti, in baza  art.  89 alin. 3  din Legea nr.302/2004, a  dispus  arestarea pe  o durata de 30 de  zile  a  persoanei solicitate M.C., incepand cu 23  august 2007 si pana la  21  septembrie 2007, inclusiv.

Instanta a stabilit in cauza termen de solutionare la 13 septembrie 2007,pentru trasmiterea unor informatii suplimentare referitoare la garantiile  judiciare si la respectarea dispozitiilor art. 87 alin. 1 lit. b si alin. 2   din Legea nr. 302/2004.

Instanta a retinut ca Biroul National Interpol a  transmis spre executare mandatul european de  arestare emis la 1 decembrie2005 de  catre magistratul Tribunalului din Westminster, pe  numele cetateanului roman M.C., mentionandu-se ca, potrivit informatiilor detinute, acesta se  afla la domiciliu, in Romania.

Din continutul mandatului european de arestare, tradus in limba romana, rezulta ca, la 1 decembrie 2005, M.C. l-a ucis pe M.L. in Anglia.

Constatand  ca mandatul european de arestare contine elementele cerute  de art. 79 si Anexa Legii nr. 302/2004, dupa indeplinirea procedurii prevazute  de art. 88-89 alin. 1 si 2 din aceeasi lege, Curtea de Apel Pitesti a  dispus, prin incheierea din 23 august 2007, arestarea persoanei solicitate M.C.

Impotriva dispozitiei de arestare din incheierea mentionata persoana solicitata a declarat recurs, solicitand  revocarea arestarii, intrucat nu sunt  suficiente informatii, iar persoana solicitata se opune la  arestare.
Recursul declarat de persoana solicitata nu este fondat.
Din continutul  mandatului european de arestare rezulta ca acesta a fost emis de  catre  o autoritate judiciara  competenta,  in scopul anchetarii persoanei solicitate pentru asasinat, care, potrivit dreptului cutumiar, se pedepseste cu inchisoare pe viata.
 
Dat fiind caracterul special al procedurii in aceasta materie, potrivit  art. 90 alin.6 din Legea 302/2004, opozitia persoanei solicitate la predare nu se poate baza  decat pe invocarea existentei unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executarii mandatului european de arestare.

Dupa cum rezulta din partea  introductiva a hotararii atacate, nici persoana solicitata, nici aparatorul ales al acesteia nu au invocat vreunul din aceste motive, dupa cum nici judecata in recursul de fata nu s-a facut o astfel de opozitie.

Nu este in competenta instantei investite  cu solutionarea cererii de  executare a mandatului european de  arestare sa constate  existenta faptelor imputate si temeinicia acuzatiilor, operand  principiul recunoasterii si increderii reciproce, asa cum este  stabilit in art. 77 alin. 2  din  Legea 302/2004.
Fata de considerentele  ce preced, recursul persoanei solicitate a  fost respins , ca nefundat. „

Alin. 6  al art 90 din Lege stabileste ca, daca  nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executarii prevazute la art. 88, judecatorul se poate pronunta prin sentinta, potrivit art. 94, deopotriva asupra arestarii si predarii persoanei solicitate.

Legea  romana  a reglementat  si situatia  in care persoana solicitata nu consimte la predarea sa catre autoritatea judiciara emitenta, astfel ca  potrivit  alin. 7 al art. 90  din Lege, procedura de executare a mandatului european de arestare continua cu audierea persoanei solicitate, care se limiteaza la consemnarea pozitiei acesteia fata de existenta unuia dintre motivele obligatorii sau optionale de neexecutare, precum si la eventuale obiectii in ceea ce priveste identitatea. „ In situatia mentionata mai sus( cand persoana solicitata se opune la predare) instanta  poate  fixa( respectand  termenele prevazute  de lege- termenul de 60 de zile in care  instanta trebuie sa se pronunte, si  posibilitatea prelungirii  acestui termen cu inca 30 de zile, sau de o alta prelungire ulterioara din motive exceptionale, caz  in care se informeaza Eurojust) un termen  pentru administrarea probelor propuse de  persoana arestata sau de procuror ori pentru transmiterea unor informatii suplimentare de catre  autoritatea judiciara emitenta,  cu privire la  cauzele de refuz sau de conditionare  a predarii.”  Potrivit legii-cadru nationale( alin.12 al art. 90) daca judecatorul apreciaza ca in cauza se impune solicitarea de informatii sau garantii suplimentare autoritatii judiciare emitente, amana cauza stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.  In cazurile prevazute la alin. 5 si 7 din  art. 90 din Lege, atunci cand judecatorul apreciaza necesar sa acorde un termen pentru luarea unei hotarari cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate in cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin incheiere motivata.

Totodata, legea ( prin alin. 9 al art. 90 ) instituie  obligatia  pentru instanta de a verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, daca se impune mentinerea arestarii in vederea predarii. In acest sens, instanta se pronunta prin incheiere motivata, tinand seama de termenele prevazute la art. 95.
„ In cursul procedurii, instanta  ascultand  si concluziile  procurorului, dispune, la
fiecare 30 de zile, prin incheiere asupra mentinerii masurii arestarii sau  punerii in libertate a persoanei solicitate, in acest  din urma caz luand  toate  masurile necesare pentru a evita  fuga  persoanei solicitate, inclusiv a masurilor preventive prevazute  de lege.  ” Este  ceea  ce  prevede teza  a II a a  art. 12 din Decizia-cadru,  transpusa in dreptul intern.

O  alta obligatie ce incumba instantei  este  aceea  ca, in toate cazurile, masura arestarii in vederea predarii poate fi luata numai dupa ascultarea persoanei solicitate in prezenta aparatorului.  Deopotriva, alin. 10 al art. 90 din lege  stabileste ca durata initiala a arestarii nu poate depasi 30 de zile, iar durata totala, pana la predarea efectiva catre statul membru emitent, nu poate depasi in niciun caz 180 de zile.
 
Reglementarea nationala prevede ca, in cazul in care persoana solicitata este pusa in libertate, instanta dispune fata de aceasta masura obligarii de a nu parasi localitatea, dispozitiile art. 145 din Codul de procedura penala aplicandu-se in mod corespunzator. In acest caz, in situatia in care, ulterior, instanta dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotararea de predare se dispune si arestarea persoanei solicitate in vederea predarii catre autoritatea judiciara emitenta.

Legea-cadru prevede ca, dupa intocmirea sentintei prevazute la art. 94 sau a incheierii prevazute la alin. 2 sau 9 din art. 90 al legii, dupa caz, judecatorul emite de indata un mandat de arestare. Dispozitiile Codului de procedura penala cu privire la continutul si executarea mandatului de arestare se aplica in mod corespunzator.

Sunt  stabilite si alte reguli privind  desfasurarea  sedintei de judecata, astfel ca,  potrivit  alin. 14 al art. 90 din Lege, sedinta de judecata este publica, afara de cazul in care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecatorul apreciaza ca se impune judecarea cauzei in sedinta secreta. Concomitent, reglementarea-cadru prevede ca participarea procurorului este obligatorie.
         
In ipoteza in care, in cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, este sesizata Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate a unei dispozitii din prezentul titlu, reglementarea-cadru( prin art. 93 din Lege, denumit Incidente procedurale)   instituie   regula   potrivit   careia judecarea exceptiei se face cu precadere, in termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curtii Constitutionale.

In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu stabilirea termenului in vederea audierii persoanei solicitate, arestata conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006.

Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind  sesizate cu  recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in legatura cu stabilirea termenului in vederea audierii persoanei solicitate, arestata conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006,  in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-au intrunit pentru a examina acest recurs in sedinta  publica, la data de 10 martie 2008.

In dezbateri s-a retinut ca, unele instante, dispunand arestarea persoanei solicitate, prin incheierea data potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu stabilesc si noul termen pentru audierea acesteia, mentionand ca termenul urmeaza a fi fixat dupa ramanerea definitiva a incheierii.

Alte instante, dimpotriva, prin incheierea motivata, dispunand arestarea persoanei solicitate, fixeaza si termen pentru judecarea in continuare a cauzei, respectiv pentru audierea persoanei arestate conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006.

Sectiile Unite au retinut  ca „ aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii, intrucat procedura de executare a mandatului european cunoaste urmatoarele etape:
1. procedura prealabila in finalul careia instanta solicita procurorului general de pe langa curtea de apel sa ia masuri pentru identificarea persoanei solicitate, retinerea si prezentarea acesteia in fata instantei (art. 881 din Legea nr. 302/2004, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006);
2. arestarea persoanei solicitate (art. 89);
3. audierea persoanei solicitate in cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia (art. 90).

Potrivit art. 89 alin. 3 din lege, instanta dispune arestarea persoanei solicitate prin incheiere motivata. Pe de alta parte, prin art. 94 alin. 1 teza I din aceeasi lege este prevazuta impotriva acestei incheieri calea de atac a recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare.
Procedura arestarii mai presupune informarea persoanei solicitate, aflata in stare de retinere, cu privire la existenta unui mandat european de arestare impotriva sa, la continutul acestuia, posibilitatea de a consimti la predare, precum si asupra drepturilor procesuale ale acestei persoane.

In acest context, prin art. 90 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 se prevede ca in 48 de ore de la arestare persoana solicitata trebuie audiata de catre instanta. In aceasta privinta este de retinut ca, in cazul in care persoana solicitata consimte la predare, hotararea prin care instanta ia act de aceasta este echivalenta din punctul de vedere al efectelor juridice cu hotararea de predare, asa cum se mentioneaza in art. 93 alin. 1, iar hotararea este definitiva conform art. 93 alin. 2 din lege. Reiese deci ca, in acest caz, procedura executarii mandatului european de arestare se incheie, urmand predarea persoanei urmarite conform procedurii prevazute de art. 96.

Asadar, aceste prevederi duc la concluzia ca, in cazul consimtamantului la predare, persoana solicitata nu mai are niciun interes sa conteste, prin declararea unui recurs, incheierea prin care s-a dispus arestarea sa.

Mai trebuie avut in vedere ca, in raport cu vointa expresa a persoanei solicitate, exprimata cu prilejul audierii, procedura executarii mandatului poate avea un parcurs diferit: fie o procedura "simplificata", atunci cand exista consimtamant la predare, fie procedura "clasica", in absenta acestui consimtamant.

De aceea, tinandu-se seama de caracterul determinant al audierii asupra procedurilor de urmat, apare evident ca fixarea termenului in acest scop trebuie asigurata de insasi incheierea prin care se dispune si arestarea, in asa fel ca data audierii sa aiba loc in intervalul de 48 de ore de la arestare.

In cadrul acestei proceduri cu caracter special, asa cum este firesc, operatiunea de fixare a termenului pentru audiere nu poate influenta asupra dreptului persoanei vizate de a exercita calea de atac a recursului impotriva hotararii de arestare in 24 de ore de la pronuntare.

Ca urmare, in cazul in care la audierea ce trebuie sa aiba loc in cel mult 48 de ore, calculate de la pronuntarea hotararii prin care se dispune arestarea, persoana solicitata isi exprima consimtamantul la predare, un eventual recurs impotriva incheierii de arestare, declarat in 24 de ore de la pronuntare, ar ramane fara obiect datorita efectelor pe care le produce acel consimtamant (art. 93 din lege).

In acelasi timp, trebuie avut in vedere ca insusi legiuitorul, fixand termenul pentru efectuarea procedurii audierii, stabileste momentul inceperii curgerii lui [art. 90 alin. 1] prin folosirea expresiei "cel mult 48 de ore de la arestarea acestuia", iar nu uzuala sintagma "de la ramanerea definitiva a hotararii prin care se dispune arestarea".
De altfel, instantei ii revine obligatia dedusa din principiul celeritatii, conform caruia procesul penal trebuie desfasurat in timp util, pentru ca realizarea scopului acestuia sa fie asigurata in conditii optime, asa cum se precizeaza si in art. 95 alin. 1 din legea speciala, in sensul ca mandatul european de arestare se solutioneaza si se executa in regim de urgenta.

Or, respectarea acestui caracter de urgenta poate fi asigurata numai in masura in care fixarea termenului pentru audiere se face prin insasi incheierea in cuprinsul careia se dispune arestarea, iar nu doar dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care se dispune arestarea.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 90 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006, se interpreteaza in sensul ca termenul de cel mult 48 de ore pentru audierea persoanei solicitate se va stabili prin aceeasi incheiere prin care s-a dispus masura arestarii.”

Hotararea  este  reglementata de legea-cadru  prin art.94, stipulandu-se ca, in toate cazurile, instanta se pronunta asupra executarii mandatului european de arestare prin sentinta, cu respectarea termenelor prevazute la art. 95.

In scopul luarii unei hotarari, instanta tine seama de toate imprejurarile cauzei si de necesitatea executarii mandatului european de arestare.

Alin. 2 al art. 94  instituie obligatia  ca, in termen de cel mult 24 de ore dupa ramanerea definitiva a hotararii de predare, instanta sa comunice hotararea luata autoritatii judiciare emitente, Ministerului Justitiei si Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative,  alin. 3  stipuland ca:
„In cazul in care predarea persoanei solicitate a fost amanata, indiferent daca, la momentul pronuntarii hotararii, aceasta se afla ori nu se afla sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare prevazut la art. 90 alin. (13) este pus in executare la data incetarii motivelor care au justificat amanarea.”
      
Calea de atac impotriva incheierilor prevazute la art. 90 alin. (2), (8) si (9) este  recursul, declarat in termen de 24 de ore de la pronuntare.

Cat priveste hotararea prevazuta la art. 94 alin. 1 din Lege ,  aceasta   poate   fi  atacata(potrivit  alin. 2  al art. 94 din Lege) cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, cu exceptia cazului in care persoana solicitata consimte la predare, cand hotararea este definitiva.

Impotriva hotararii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate se  poate declara  recurs, care   este suspensiv de executare (potrivit  alin. 3  al art. 94 din Lege), cu exceptia dispozitiilor privind masura arestarii.
Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore.
„ Recursul formulat in scris trebuie motivat. Atunci cand  recursul este  declarat  oral, acesta  trebuie  motivat in  24  de  ore sau 5 zile, potrivit  celor mentionate  mai sus.

Cererea  de recurs si motivele   acesteia se  comunica partii interesate. Competenta de solutionare  a recursului apartine Inaltei Curti  de  Casatie  si Justitie, care  va  primi cauza de indata ce  recursul este motivat sau la  expirarea  termenului prevazut pentru motivare”.

In Romania, reglementarea-cadru( art. 94)  stipuleaza ca recursul declarat in conditiile prevazute la art. 94 se solutioneaza cu precadere, in termen de cel mult 3 zile de la inregistrarea cauzei.