Procedura Somatiei de Plata

Legiuitorul nostru nu a facut mare lucru pentru a ajuta miscarea comerciala. Doar Guvernul (caci Parlamentul nu pare preocupat de problema, probabil pentru ca afacerile parlamentarilor nu intampina dificultati) a facut in acest sens o incercare timida (mai degraba disperata) prin Ordonanta nr. 5/2001 privind  procedura somatiei de plata.

Publicata in Monitorul Oficial nr. 422/30.07.2001 (cu ceva modificari, vezi la capitolul Legislatie), ea vrea sa grabeasca recuperarea creantelor de la rau-platnici, instituind o cale judiciara simpla, rapida si cu taxe mici, dar al carei rezultat nu este decat ceea ce arata titulatura: o somatie, si nicidecum o hotarare eficienta pe fond.

Ea poate ajuta doar daca este opusa unui debitor slab, indolent, neinspirat sau complet neajutorat juridic. Ca sa nu vorbesc teoretic si doctoral (nu este scopul, nici in stilul acestei lucrari) voi prezenta un exemplu practic, pe baza unui dosar judecat de mine.

S.C. Cumparator a cumparat de la S.C. VANZATOR un tractor, cu pretul de 145.000.000 lei. A platit 45 milioane avans si a luat utilajul, vanzarea fiind perfecta din momentul intelegerii dintre cei doi. Asa spunea cumparatorul in cererea sa, iar noi putem verifica in Codul civil, citand art. 1295:

„Art. 1295. Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta Vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat“. Deci, pana aici, cumparatorul are dreptate: vanzarea este valabila si tractorul e al lui.
Numai ca diferenta de 100 milioane nu s-a mai platit, partile neintelegandu-se in problema suportarii cheltuielilor de radiere/inscriere de pe o firma pe alta. Aici intervine ordonanta noastra (a Guvernului):

Vanzatorul inainteaza Judecatoriei o cerere pentru emiterea unei ordonante privind somatia de plata, dar nu pentru 100 milioane, ci pentru 135, incluzand si dobanzi calculate de el. Tribunalul admite cererea, judecand fara citarea debitorului (ordonanta permite acest lucru) si emite somatia pentru suma ceruta. Vanzatorul investeste aceasta ordonanta cu formula executorie si se adreseaza xecutorului judecatoresc, pentru executare silita.

Legislatie – O.G. nr. 5/2001

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Cumparatorul formuleaza o contestatie la executare, in care, recunoscand ca mai are de dat o suma de bani, nu recunoaste ca suma este in cuantumul cerut de reclamanta, in sensul ca nu datoreaza decat dobanda legala, nicidecum dobanzile (mult mai mari) calculate de VANZATOR. Si acum, analiza acestei ordonante, cu referire la situatia creata in speta:

1. Initiatorii au fost manati de bune intentii: a accelera derularea actelor de comert prin instituirea unei proceduri de judecata rapide si ieftine (taxa de timbru nu este decat 342.000 lei, indiferent de valoarea litigiului). Dar ordonanta nu se refera decat strict la o creanta certa, lichida si exigibila. Mai pe romaneste, e vorba numai de o datorie foarte clara, constatata prin acte pe care debitorul (datornicul) nici sa nu indrazneasca a le contesta. La cel mai mic semn ca ceva nu e clar intre parti in privinta datoriei, judecatorul trebuie sa respinga somatia, indrumand pe reclamant pe calea dreptului comun: cerere „clasica“, taxata cu timbraj la valoare, cu judecare in contradictoriu etc.

Aici este greseala (dubla) a judecatorului care a emis ordonanta-somatie de mai sus:

a. Pe de o parte, a luat drept „certa“ o datorie care nu era sustinuta de niciun document, dobanzile fiind calculate de reclamanta de capul ei.

b. Pe de alta parte, a acceptat sa judece fara citarea paratei, lucru permis de ordonanta doar in cazurile foarte clare, pe cand in speta problema nu era clara de loc. Daca l-ar fi intrebat pe reclamant pe ce isi bazeaza acel calcul si de ce nu a platit paratul, ar fi inteles ca trebuie musai sa-l asculte si pe acesta din urma si ca partile au de facut o serioasa dezbatere in contradictoriu asupra dobanzilor, motiv pentru care cererea trebuia respinsa.

2. Greselile de mai sus atrag alta, si mai serioasa: cumparatorul dator se vede pus in situatia de a fi executat silit pentru o suma mult mai mare decat cea datorata, oricum nu suma ce se poate dovedi cu acte. Doua aspecte de comentat:

a. Mai intai m-am revoltat vazand ca s-a investit cu formula executorie o somatie care, in fond, nu este decat o hartie de atentionare in sensul: „vezi ca-mi esti dator suma de...“, chiar daca ea, somatia, imbraca forma unei hotarari judecatoresti. Dar cautand in textul ordonantei, am vazut ca el chiar prevede aceasta posibilitate (art. 9 alin. 2). |n aceste conditii, judecatorul trebuia sa fie cu atat mai atent: stiind ca se putea ajunge la executare, el nu-si putea permite sa emita actul decat pentru datoria care ar fi sarit in ochi de clara ce era, nicidecum pentru o suma care ar fi presupus dezbateri, comentarii si, evident, ar fi dus la un alt rezultat.

b. Parerea mea este ca o asemenea somatie ar trebui sa poata fi investita doar in cazul in care datornicul, prezent la dezbateri, ar recunoaste datoria, sau ar ramane vizibil fara replica incercand sa o conteste. De altfel, aceasta a fost si intentia legiuitorului cand s-a referit la o datorie certa, lichida si exigibila. Dar legea nefacand nicio distinctie, judecatorul trebuie sa aprecieze cu atat mai riguros existenta celor trei conditii – cumulativ – fara de care somatia nu poate fi emisa.

Legislatie – O.G. nr. 5/2001

Concluzia mea este ca Guvernul, prin aceasta ordonanta, a incercat sa-i ajute pe creditorii cinstiti sa-si recupereze datoriile repede si ieftin. A reusit doar partial, cu incalcarea unor principii (contradictorialitatea dezbaterii judecatoresti) si cofundarea unor notiuni elementare (cum sa executi silit o somatie? mai degraba spus, ce sa executi, cand textul spune „emite somatia de plata...“?).

Nu stiu daca, pe total, aceasta ordonanta a avut efecte pozitive, dar cert este ca a condus si la abuzuri de drept, nedreptati si intarzieri ale actului de justitie, cum s-a intamplat in speta prezentata, caci acel care a dat gres prin procedura somatiei, mai parcurgand si o contestatie la executare, abia la terminarea acestora a putut relua procedura „conform dreptului comun“, cum spun juristii, adica descurajant de lunga.

Solutia reala? Cand Guvernul se va hotari cu adevarat sa faca regula in disciplina contractuala si sa grabeasca judecatile, va trebui sa emita acte normative mai atent elaborate si structurate (trecute si prin Parlament) si sa creeze la instante conditii materiale si logistice pentru judecarea cu reala celeritate a tuturor litigiilor comerciale.

Dar pana la urma, ceea ce ne intereseaza pe noi este ce sa facem in conditiile date. Sfatul meu final este: folositi aceasta ordonanta daca, citind textul meu, ajungeti la concluzia, speranta, ca ea va poate ajuta. Consultati si juristul.

Judecator Gheorghe Morosanu