Curtea Constitutionala : Decizia 233 din 15 februarie 2011 (Decizia 233/2011)
referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila
(Monitorul Oficial 340 din 17 mai 2011)
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Ion Predescu - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Doina Iosif, Aurel Iosif si Daliana-Magdalena Bobosila-Iosif in Dosarul nr. 5.323/2/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comerciala.
Dezbaterile au avut loc la data de 18 ianuarie 2011 in prezenta reprezentantului autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, domnul avocat Ionel Olteanu, precum si a domnului Aurel Iosif si a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat succesiv pronuntarea pentru data de 8 februarie 2011, respectiv 15 februarie 2011.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 aprilie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 5.323/2/2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Exceptia a fost invocata de Doina Iosif, Aurel Iosif si Daliana-Magdalena Bobosila-Iosif intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unui recurs.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila obliga instanta de revizuire la examinarea a doua aspecte, respectiv admisibilitatea cererii de revizuire si analiza pe fond a cauzei. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, legiuitorul a prevazut in mod expres conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cel interesat in cauza, dar in ceea ce priveste rejudecarea pe fond a cauzei nu se prevede nimic despre ipoteza in care hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului, ce condamna statul roman, a vizat un caz in care nu s-a invocat fondul, devenind, astfel, incidente dispozitiile de drept comun, specifice motivelor "interne" de revizuire (art. 322 pct. 1-8), respectiv art. 326 alin. 3 potrivit caruia "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se intemeiaza".
Autorii apreciaza ca normele legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 21 alin. (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si celor ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat ingradesc in mod nejustificat liberul acces la justitie si nu permit utilizarea in mod efectiv a unei noi cai de atac, in conditiile in care faptele la care se refera art. 326 alin. 3 din Codul de procedura civila au fost constatate printr-o procedura interna criticata de catre Curtea Europeana in Hotararea din 20 decembrie 2007 pronuntata in Cauza Iosif si altii impotriva Romaniei.
Fata de acestea, autorii exceptiei considera ca textul de lege criticat este incomplet, legiuitorul lasand nesolutionata ipoteza in care hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului permite revizuirea unei hotarari ramase definitive si irevocabile, care nu a evocat fondul, intrucat recurentilor le-a fost refuzat dreptul de acces la instanta, refuz constatat si sanctionat in mod expres prin hotararea Curtii.
Totodata, se mai sustine ca accesul liber la justitie este limitat, din moment ce faptele la care se refera art. 326 au fost reapreciate in mod exclusiv din perspectiva procedurilor derulate in fata instantelor nationale.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, intrucat prin dispozitiile legale criticate se limiteaza dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila care au urmatorul cuprins:
"Art. 322. -
Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
[...]
9. daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate."
In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (2) si (3) cu privire la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata si urmeaza sa fie admisa pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Astfel, Romania este un stat de drept in care, potrivit art. 1 alin. (5) din Constitutie, "respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
In conditiile in care art. 11 din Legea fundamentala prevede ca statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte si ca tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar art. 20 alin. (1) din Constitutie ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, Parlamentul are indatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzatoare pentru asigurarea reala a respectarii accesului liber la justitie, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie. Fara indeplinirea acestei indatoriri, normele constitutionale mentionate ar avea un caracter pur declarativ, situatie inadmisibila pentru un stat care impartaseste valorile democratice ce fac parte din patrimoniul constitutional european, asa cum este prefigurat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
De altfel, necesitatea respectarii principiului suprematiei Constitutiei si a principiului legalitatii a mai fost subliniata de Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, si Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011.
In cazul de fata, aceasta indatorire a Parlamentului decurge din faptul ca Romania a devenit parte la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in urma ratificarii ei prin Legea nr. 30/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, asumandu-si obligatia de a respecta prevederile acestei Conventii, precum si interpretarea data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului acestei Conventii, in limitele prevazute de aceasta Conventie, in conformitate cu prevederile art. 46, potrivit carora "Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care ele sunt parti".
De asemenea, Curtea Constitutionala mai constata ca prin Hotararea din 20 decembrie 2007, pronuntata in Cauza Iosif si altii impotriva Romaniei, publicata si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 561 din 24 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "art. 322 § 9 din Codul de procedura civila permite revizuirea unui proces pe plan intern, daca Curtea a constatat incalcarea drepturilor unui reclamant". In plus, Curtea de la Strasbourg a apreciat ca, "atunci cand constata ca un reclamant nu a avut acces la o instanta stabilita prin lege, redresarea cea mai potrivita ar fi, in principiu, rejudecarea sau redeschiderea procedurii in timp util, cu respectarea cerintelor art. 6 din Conventie" (paragraful 99). De altfel, aceleasi concluzii reies si din Hotararea din 26 ianuarie 2006, pronuntata in Cauza Lungoci impotriva Romaniei (paragraful 56), Hotararea din 21 februarie 2008, pronuntata in Cauza S.C. Marolux S.R.L. si Jacobs impotriva Romaniei (paragraful 52) si Hotararea din 8 ianuarie 2009, pronuntata in Cauza Rusen impotriva Romaniei (paragraful 47 si 48).
In aceste conditii, Curtea constata ca art. 20 alin. (1) din Constitutie impune interpretarea art. 21 privind accesul liber la justitie din Legea fundamentala prin prisma intelesului dat acestui drept de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa. O astfel de concluzie se impune, mai ales ca autorii exceptiei de neconstitutionalitate invoca o hotarare a Curtii de la Strasbourg pronuntata chiar in favoarea lor.
Daca nu s-ar ajunge la aceasta concluzie, justitiabilul s-ar vedea lipsit de protectia conferita de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar dreptul sau de acces liber la justitie prevazut de art. 21 din Legea fundamentala ar fi incalcat. Ca o consecinta directa, Romania ar fi in situatia unei parti la Conventie care nu isi respecta obligatiile asumate pe planul dreptului international public si al dreptului intern, contrar prevederilor art. 11 alin. (1) si (2) si art. 20 alin. (1) din Constitutie.
Asadar, avand in vedere dispozitiile constitutionale mentionate, faptul ca Romania este parte la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, fiind obligata sa respecte atat Conventia, cat si interpretarile date de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila sunt afectate de vicii de neconstitutionalitate. Astfel, in masura in care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, se ajunge la lipsirea de continut a unui drept garantat de Constitutia Romaniei.
In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca prevederile legale criticate, in masura in care au consecintele mentionate mai sus, incalca dispozitiile art. 1 alin. (3) si (5), art. 11 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1), precum si ale art. 21 din Constitutia Romaniei.
Pentru motivele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Doina Iosif, Aurel Iosif si Daliana-Magdalena Bobosila-Iosif in Dosarul nr. 5.323/2/2008 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comerciala si constata ca dispozitiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Pronuntata in sedinta din data de 15 februarie 2011.
