Spete - materia comerciala (pct. 24 - 25)

24. Prin majorarea capitalului social al unei societati comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al actionarilor [...]. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii actionari o detin in totalul actiunilor. De altfel, masura ca atare este prevazuta de lege si uzitata in practica societatilor comerciale. Problema aplicarii majorarii capitalului social al societatii comerciale, a conditiilor in care aceasta poate fi realizata sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instantei de judecata.

Prin Decizia nr. 275 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in M.Of. nr. 670 din 27 iulie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.265/COM/2003, Tribunalul Valcea - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 si ale 471 din Legea nr. 137/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Lindsell Enterprises Limited” intr-o cauza avand ca obiect judecarea cererii de anulare a hotararii Adunarii Generale extraordinare a actionarilor Societatii Comerciale “Oltchim” - S.A. Ramnicu Valcea, prin care s-a decis majorarea capitalului social al societatii prin conversia in actiuni a creantei detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare sdevenita Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluit.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia considera ca dispozitiile art. 17 si ale art. 471 din Legea nr. 137/2002, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza intai, art. 45, art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) si g), precum si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie. Totodata, sunt invocate si dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
   
Autorul exceptiei precizeaza ca dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, mentionand deciziile Curtii Constitutionale nr. 106/2004 si nr. 475/2003, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate cu acelasi obiect.
Se sustine ca, in cauza, exista doua elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, si anume:
   
1. Prejudicierea proprietatii private. Astfel, autorul exceptiei arata ca, in urma majorarii de capital, cota sa de participare la capitalul social al Oltchim S.A. “a fost diminuata drastic, de la 12,0371% la doar 1,0981%, in favoarea statului roman. Date fiind dispozitiile art. 17 si 471 din Legea nr. 137/2002, nu s-a acordat nici o posibilitate de conservare a cotei initiale prin metodele prevazute de legislatia societatilor comerciale si a pietei de capital: drept de preferinta, prima de emisiune, actualizarea prealabila a imobilizarilor corporale din patrimoniu”. Se apreciaza totodata ca, desi are “in continuare posesia actiunilor detinute, prin reducerea cotei de participare de la 12% la 1%, este grav alterat atributul folosintei (usus) pachetului de actiuni detinut, prin aceea ca se pierd o serie de drepturi legale incorporate doar unui numar de actiuni ce alcatuiesc o cota minima (10%) din participarea la capitalul social”.

   
Autorul exceptiei face referire la cauza Sovtransavto c. Ucraina, 2002, in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului “a statuat ca diminuarea partii din capitalul social detinut de un subiect de drept ca urmare a majorarii capitalului social intr-un mod posibil ilegal (sau neconstitutional, cum sautorul exceptiei considerat in speta) constituie o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale”.
   
2. Nesocotirea principiilor economiei de piata si incalcarea libertatii economice. Referitor la aceasta sustinere, se arata ca “a impune unei societati comerciale un simulacru de Adunare Generala in care hotararile sunt nu expresia vointei societare, ci doar un act de transcriere a dispozitiei legale neconstitutionale inseamna nu doar abolirea principiilor economiei de piata, ci si incalcarea libertatii economice, adica a unei libertati fundamentale, considerata ca atare prin art. 45 din Constitutia Romaniei”.
   
Tribunalul Valcea - Sectia comerciala, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata. In acest sens, instanta face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale - deciziile nr. 106/2004 si nr. 370/2003.
   
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
   
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 17 din Legea nr. 137/2002, raportat la art. 44 alin. (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, ca “prin conversia creantelor nu se produce un transfer de proprietate”, astfel incat dispozitiile legale contestate “nu au condus la o privare de proprietate a actionarilor minoritari”. Guvernul precizeaza ca, in acelasi sens, s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 106/2004, “apreciind ca “prin conversia creantelor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in actiuni nu este prejudiciata proprietatea privata”, deoarece [...] nu presupune si realizarea unui transfer de proprietate”.

Totusi, se mentioneaza in continuare, “asa cum retine Curtea Europeana a Drepturilor Omului, actiunea este un bun complex care certifica faptul ca detinatorul poseda o parte a capitalului social, dar si drepturile corespunzatoare. “O actiune nu este numai o creanta indirecta asupra activelor societatii, ci ea implica si alte drepturi, in special dreptul de vot si cel de a avea o influenta asupra societatii.” (CEDO, Cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, Hotararea din 25 iulie 2002, paragraf 92, CEDO, Cauza S. si T. c. Suediei, Decizia de inadmisibilitate din 11 decembrie 1986, Culegerea de decizii D.R. 50, p. 158). Asadar, desi conversia creantelor in actiuni nu produce un transfer de proprietate si deci nu poate atrage o privare de proprietate a actionarilor minoritari, totusi scaderea semnificativa a ponderii actiunilor acestora, ca urmare a conversiei, poate avea semnificatia unei limitari a dreptului de proprietate, limitare care este insa justificata [...] de eficientizarea si urgentarea procesului privatizarii, reconsiderarea datoriilor ce greveaza asupra activelor societatilor comerciale avand ca efect sporirea atractivitatii ofertei de privatizare”. De asemenea, precizeaza Guvernul, “nu exista indicii ca dispozitiile legale in discutie ar institui un regim discriminatoriu, in favoarea statului in calitatea sa de actionar, intrucat scopul conversiei creantelor nu este cel de a spori participatia statului la capitalul social, ci dimpotriva de a o diminua, actiunile obtinute prin conversie urmand a face obiectul vanzarii catre investitori privati”.
   
Referitor la sustinerea ca prevederile art. 471 din Legea nr. 137/2002 incalca dispozitiile art. 44 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, Guvernul considera ca aceasta este neintemeiata. In acest sens, se arata ca “operatiunea de marire a capitalului social, la care se refera textul criticat, in sine, nu contravine prevederilor constitutionale, fiind in mod traditional prevazut, in legislatia societatilor, dreptul de a recurge la aceasta, ca metoda mai putin impovaratoare decat imprumutul bancar sau emiterea de obligatiuni.

Majorarea capitalului social nu atrage un transfer de proprietate, iar procedura de realizare prevazuta de actul normativ contestat nu ofera indicii ca ar institui o mai ferma ocrotire a dreptului de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale [...]”. Guvernul mentioneaza, cu privire la constitutionalitatea art. 471 din Legea nr. 137/2002, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Totusi, in lumina interpretarii Curtii Europene a Drepturilor Omului, se arata in punctul de vedere prezentat de Guvern, “in cazul in care majorarea capitalului social atrage o insemnata diminuare a ponderii actiunilor detinute, cu efectul modificarii substantei drepturilor incumbate de acestea (drept de vot, drept de a gestiona societatea), operatiunea poate avea ca efect limitarea dreptului de proprietate asupra actiunilor”, limitare care in situatia data este considerata de catre Guvern justificata “de interesul general al diminuarii participatiei statului in economie, prin privatizarea societatilor la care statul este unic sau principal actionar”. In acest sens, Guvernul precizeaza ca, “potrivit art. 44 din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate privata “sunt stabilite prin lege”. In cazul de fata, legiuitorul a inteles sa stabileasca regimul juridic al majorarii capitalului, in considerarea scopului accelerarii procesului privatizarii.
   
In ceea ce priveste critica prevederilor art. 17 si art. 471 din Legea nr. 137/2002, in raport cu art. 135 alin. (2) din Constitutie, Guvernul apreciaza ca textul criticat are ca temei insesi prevederile constitutionale invocate.
   
Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate “nu contravin nici unui text din Constitutie”.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
   
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 17 si ale art. 471 din Legea
nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 540/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, prin Legea nr. 556/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003, precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 36/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 191/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
   
Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 17: “(1) In termen de 30 de zile de la solicitarea institutiei publice implicate creantele detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra societatii comerciale ce urmeaza sa se privatizeze se vor converti in actiuni.
(2) Actiunile rezultate in urma conversiei vor fi transferate pe baza de protocol institutiei publice implicate, in vederea administrarii si vanzarii acestora.
(3) Pretul obtinut in urma vanzarii va fi repartizat, intre cele doua institutii, proportional cu numarul actiunilor vandute, dupa deducerea cheltuielilor efectuate de catre institutia publica implicata.”
- Art. 471: “Sunt exceptate de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 525/2002, cu modificarile ulterioare, operatiunile de majorare a capitalului social efectuate in conformitate cu prevederile art. 14 si 22 din prezenta lege, precum si cele efectuate in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 506/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.”
   
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale criticate incalca dispozitiile art. 44 alin. (2) teza intai, ale art. 45, ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si g), precum si cele ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.
   
Dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
- Art. 44 alin. (2) teza intai: “Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.”
- Art. 45: “Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.”
- Art. 135: “(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; [...]
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.”;
- Art. 136 alin. (5): “Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.”
   
Totodata, sunt invocate si dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, al carui cuprins este urmatorul: “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
   
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”
   
Critica de neconstitutionalitate are la baza, in esenta, sustinerea potrivit careia operatiunile de majorare a capitalului social, efectuate in baza dispozitiilor art. 17 si art. 471 din Legea nr. 137/2002, incalca drepturile actionarilor minoritari, prin diminuarea cotei de participare a acestora si prejudicierea proprietatii private, precum si principiile constitutionale ale economiei de piata si ale libertatii economice. In opinia autorului exceptiei, aceste sustineri constituie elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cu referire directa la deciziile nr. 106/2004 si nr. 475/2003.
   
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca sustinerile autorului exceptiei sunt neintemeiate.
   
Potrivit art. 17 din Legea nr. 137/2002, creantele detinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sfosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancares se convertesc in actiuni care se transmit institutiei publice implicate, in vederea administrarii si vanzarii acestora. In acelasi timp, articolul 471, de asemenea criticat, prevede exceptarea operatiunilor de majorare a capitalului social, efectuate in conditiile aceleiasi legi, de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002.
   
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 137/2002, Curtea s-a mai pronuntat, in sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 106 din 9 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2004. In decizia mentionata s-a retinut ca “prin conversia creantelor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare in actiuni nu este prejudiciata proprietatea privata, deoarece majorarea capitalului social al societatii comerciale nu presupune si realizarea unui transfer de proprietate”. De asemenea, Curtea Constitutionala mentioneaza ca, “in jurisprudenta sa, a statuat, in mod constant, in acelasi sens, aratand ca “prin majorarea capitalului social al unei societati comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al actionarilor [...]. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii actionari o detin in totalul actiunilor. De altfel, masura ca atare este prevazuta de lege si uzitata in practica societatilor comerciale. Problema aplicarii majorarii capitalului social al societatii comerciale, a conditiilor in care aceasta poate fi realizata sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instantei de judecata (de exemplu: Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003).”
   
De asemenea, si dispozitiile art. 471 din Legea nr. 137/2002 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate exceptiile de neconstitutionalitate cu acelasi obiect. Mentionam, in acest sens, Decizia nr. 350/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003; Decizia nr. 365/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003; Decizia nr. 370/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003; Decizia nr. 475/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004; Decizia nr. 57/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.
   
In Decizia nr. 475/2003, ca de altfel si in considerentele altor decizii, Curtea a retinut ca “dispozitiile legale controlate nu incalca principiul ocrotirii egale a proprietatii private, indiferent de titular”. Totodata, s-a constatat ca “textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de proprietate si nu prevede ocrotirea mai ferma a dreptului de proprietate al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale, ci urmareste satisfacerea interesului general al accelerarii privatizarii societatilor comerciale”. S-a mai retinut, de asemenea, prin aceeasi decizie, ca masura prevazuta de textul criticat nu instituie discriminari intre investitorii-cumparatori ai actiunilor societatilor in cauza si investitorii-actionari ai acestora. Exceptarea prevazuta de lege, introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, reprezentand o optiune a legiuitorului pentru societatile comerciale vizate (la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar sau asociat), are in vedere, in mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general.
   
Curtea a constatat, prin aceste decizii, ca prevederile criticate nu incalca dispozitiile art. 44 alin. (2) teza intai, ale art. 135 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.
   
In ceea ce priveste invocarea Hotararii din 25 iulie 2002 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, in care s-a pus si problema devalorizarii unor actiuni si a maririi capitalului societatii, ca un element nou, fata de cele avute in vedere de jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, aceasta nu are relevanta in cauza, asa cum rezulta din considerentele hotararii la care ne referim.
   
Prin hotararea pronuntata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, cu privire la aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca “in speta nu a existat o privare directa de catre autoritatile nationale de bunuri apartinand reclamantei si nici o alta ingerinta comparabila unei asemenea privari”.
   
Curtea Europeana a retinut insa in cauza respectiva caracterul inechitabil pe care “l-a imbracat procedura litigioasa care are o legatura directa cu dreptul petitionarei la respectarea bunurilor sale”.

S-a retinut in acest sens, de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ca “refuzul instantelor de diferite grade de a se supune instructiunilor Curtii Supreme de Arbitraj, precum si divergentele considerabile de abordare a instantelor de diferite grade in aplicarea si interpretarea dreptului national, a facut posibila reluarea repetata a procedurii litigioase si deci a creat o incertitudine permanenta cu privire la legalitatea deciziilor Sovtransavto-Lugansk si a actelor Consiliului executiv din Lugansk. In afara de aceasta, interventiile autoritatilor executive ale statului in procedurile judiciare au contribuit de o maniera semnificativa la aceasta incertitudine”.
   
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a conchis ca “modul in care s-a desfasurat si incheiat procedura litigioasa, ca si incertitudinea petitionarului, au rupt “justul echilibru” intre cerintele interesului public si imperativele apararii dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale. In consecinta, statul nu si-a indeplinit obligatia de a asigura petitionarului protectia efectiva a dreptului sau de proprietate garantata de articolul 1 al Protocolului nr. 1”.
   
In cauza aflata pe rolul Curtii Constitutionale nu se pun probleme de aceeasi natura. In discutie este insusi textul de lege criticat, in raport cu prevederile Constitutiei si ale unor documente internationale, iar nu modul de aplicare a legii si de desfasurare a procedurii litigioase. Or, asa cum s-a aratat mai sus, Curtea Constitutionala a stabilit prin mai multe decizii ca textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale privind protectia proprietatii private, intrucat operatiunea de majorare a capitalului social nu duce la un transfer de proprietate si, in consecinta, nu afecteaza posesia actiunilor detinute de alti actionari. De asemenea, Curtea retine ca, asa cum se arata de altfel si in punctul de vedere al Guvernului, chiar daca s-ar admite ca majorarea de capital cu consecinta diminuarii ponderii actiunilor detinute de unii actionari poate avea semnificatia unei limitari a unor drepturi ce decurg din dreptul de proprietate asupra actiunilor, aceasta “este justificata de interesul general al diminuarii participatiei statului in economie, prin privatizarea societatilor la care statul este unic sau principal actionar”, obiectiv in deplina concordanta cu dispozitiile art. 135 din Constitutie.
   
De altfel, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
   
Referitor la invocarea, in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, a dispozitiilor art. 45 din Constitutie, Curtea constata ca in cauza nu se pune problema incalcarii acestui text constitutional. Art. 45 din Constitutie, statuand accesul liber al persoanei la o activitate economica si libera initiativa, precizeaza ca exercitarea acestora se face in conditiile legii.
   
Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu numai ca nu incalca prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) si g), ci prin finalitatea lor - accelerarea privatizarii - asigura consolidarea economiei de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, creeaza un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si, prin acestea, aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.

25. Obiectul principal de activitate, sediul sau forma societatii reprezinta elemente esentiale ale actului constitutiv al acesteia, pentru care actionarii si-au exprimat consimtamantul, acesta fiind expresia vointei concordante a acestora. In cazul in care vreunul dintre elementele esentiale ale actului constitutiv al societatii urmeaza sa fie modificat, este necesar sa existe un nou acord de vointa al tuturor actionarilor, prin dispozitiile de lege criticate conferindu-se actionarilor minoritari mijlocul de a se apara impotriva hotararilor Adunarii Generale, care le afecteaza unele elemente esentiale. Astfel, actionarii care nu sunt de acord cu hotararile Adunarii Generale extraordinare se pot retrage din societate.

Prin Decizia nr. 247 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, publicata in M.Of. nr. 544 din 27 iunie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 647/COM/2004, Tribunalul Galati - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Metex” - S.A. din Galati.
   
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate creeaza o situatie discriminatorie prin care anumiti asociati ai societatii comerciale, invocand anumite motive, pot sa se retraga de la obligatiile asumate prin contractul de societate.
   
Tribunalul Galati - Sectia comerciala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca dreptul de retragere al actionarului din societatea comerciala in cazul in care nu este de acord cu hotararile luate de Adunarea Generala cu privire la mutarea sediului reprezinta o exceptie de la regula potrivit careia vointa sociala este rezultatul vointei majoritatii actionarilor si se impune actionarilor minoritari care au votat impotriva sau s-au abtinut, precum si de la principiul conform caruia transferul actiunilor este liber, actionarii nemultumiti de functionarea societatii comerciale putand sa o paraseasca in orice moment doresc, prin instrainarea actiunilor pe care le poseda.
   
Astfel, dispozitiile legale mentionate confera actionarilor minoritari mijlocul de a se apara impotriva hotararilor adunarii generale legal adoptate, care insa le afecteaza unele drepturi.
   
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
   
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens, arata ca este de esenta contractului de societate exprimarea consimtamantului partilor in vederea constituirii societatii, iar actul constitutiv al societatii comerciale pe actiuni este chiar expresia acestei vointe concordante a actionarilor si este firesc ca atunci cand acesta urmeaza a fi schimbat sa fie cerut votul tuturor actionarilor. Sediul societatii este unul dintre elementele esentiale de identificare a societatilor comerciale pe actiuni, iar in cazul in care el urmeaza sa fie schimbat, este necesar sa existe un nou acord de vointa al tuturor actionarilor. Dispozitia de lege criticata reglementeaza posibilitatea oferita actionarilor care nu sunt de acord cu modificarea actului constitutiv al societatii comerciale pe actiuni de a se retrage din aceasta.
   
Avocatul Poporului arata ca din examinarea incheierii de sesizare a Curtii Constitutionale se constata lipsa opiniei instantei de judecata cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 fata de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Or potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere ce va cuprinde opinia instantei asupra exceptiei si punctele de vedere ale partilor, insotite de dovezile depuse de acestea. In consecinta, considera ca instanta de contencios constitutional nu este legal sesizata.
   
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
   
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
   
In legatura cu sesizarea Curtii Constitutionale, in punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului se arata ca instanta de judecata nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, acest fapt conducand la nelegalitatea sesizarii Curtii, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Curtea constata ca Tribunalul Galati - Sectia comerciala si-a exprimat opinia in chiar Incheierea de sesizare a instantei de contencios constitutional. De altfel, Curtea s-a pronuntat asupra acestui aspect, iar prin Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, a statuat ca lipsa opiniei instantei judecatoresti din incheierile de sesizare nu poate opri Curtea sa judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece incalcarea de catre instanta a obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constitutie autorilor exceptiei de a o invoca si, in mod corelativ, de a primi solutia rezultata din controlul legii de catre Curtea Constitutionala. De principiu, exercitiul unui drept constitutional nu poate fi impiedicat de neindeplinirea unei obligatii in sarcina unei autoritati publice, chiar daca aceasta este o instanta judecatoreasca.
   
Tribunalul Galati - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, text modificat prin Legea nr. 161/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dandu-li-se textelor o noua numerotare, art. 133 alin. (1) devenind art. 134 alin. (1). Astfel, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134
alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.
   
Textul de lege criticat are urmatorul continut:
- Art. 134 alin. (1): “Actionarii care nu sunt de acord cu hotararile luate de Adunarea Generala cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societatii au dreptul de a se retrage din societate si de a obtine de la societate contravaloarea actiunilor pe care le poseda, la valoarea medie determinata de catre un expert autorizat, prin folosirea a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS).”
   
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, ce au urmatorul continut: “Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”
   
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca obiectul principal de activitate, sediul sau forma societatii reprezinta elemente esentiale ale actului constitutiv al acesteia, pentru care actionarii si-au exprimat consimtamantul, acesta fiind expresia vointei concordante a acestora. In cazul in care vreunul dintre elementele esentiale ale actului constitutiv al societatii urmeaza sa fie modificat, este necesar sa existe un nou acord de vointa al tuturor actionarilor, prin dispozitiile de lege criticate conferindu-se actionarilor minoritari mijlocul de a se apara impotriva hotararilor Adunarii Generale, care le afecteaza unele elemente esentiale. Astfel, actionarii care nu sunt de acord cu hotararile Adunarii Generale extraordinare se pot retrage din societate. Actionarul nu are dreptul sa se retraga ori de cate ori Adunarea Generala adopta o hotarare cu care acesta nu este de acord, ci numai atunci cand adunarea extraordinara ia hotarari privind identificarea societatii, si anume schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului sau schimbarea formei societatii, acestea fiind elemente esentiale pentru intrarea actionarului in societate, asa incat schimbarea lor il indreptateste sa se retraga. Dreptul de retragere al actionarilor din societate reprezinta o exceptie de la regula potrivit careia vointa sociala este rezultanta vointei majoritatii actionarilor si se impune actionarilor minoritari care au votat impotriva ori s-au abtinut, fara sa se incalce dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie.
   
De asemenea, Curtea constata ca actionarii societatii se afla in situatii diferite, intrucat unii au votat impotriva hotararii Adunarii Generale, iar ceilalti au fost de acord cu aceasta, votand in consecinta. Dispozitiile de lege criticate nu instituie o situatie discriminatorie, asa cum sustine autorul exceptiei, ci ele se aplica tuturor actionarilor aflati in ipoteza normei legale, si anume cei care au votat impotriva.
   
Faptul ca se pot retrage numai actionarii care au votat impotriva hotararii Adunarii Generale, iar nu si cei care au fost de acord cu aceasta, nu incalca principiul egalitatii instituit de art. 16 din Constitutie, fiind de neimaginat de altfel ca acestia din urma sa nu fie de acord cu hotararile luate, avandu-se in vedere ca au votat pentru.