Spete- materie fiscala (pct. 1-5)

1. Statul nu este niciodata in incetare de plati.
 
Prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 din Codul de procedura fiscala, publicata in M.Of. nr. 128 din 10 februarie 2006, Curtea Constitutionala a stabilit urmatoarele:

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 253 din 10 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 8 iulie 2005, raspunzand la o critica asemanatoare, a statuat, in esenta, ca legiuitorul a instituit o exceptie in ceea ce priveste organele fiscale, in sensul ca cererile de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului facute de acestea sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

Exceptia isi gaseste justificarea in aceea ca, in ipoteza in care calitatea de creditor apartine statului, riscul ca debitorul prejudiciat prin efectul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sa nu poata obtine repararea prejudiciului datorita insolvabilitatii creditorului nu exista, potrivit principiului ca statul nu este niciodata in incetare de plati.

O alta ratiune a instituirii exceptiei rezida in aceea ca posibilitatea obligarii statului la plata cautiunii, ca o conditie a admisibilitatii cererilor formulate prin prepusii sai de incepere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, consacrata cu titlu de regula de  art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, ar impune alocarea si deci indisponibilizarea unor fonduri bugetare substantiale. Astfel, se constata ca instituirea de catre legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor exceptii de la regula generala a platii taxelor, tarifelor, comisioanelor sau cautiunii pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care organele fiscale le indeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale nu constituie o atingere adusa dispozitiilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora “Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti”.

2. Cetatenii au dreptul la pensie, iar nu obligatia.

In conformitate cu Decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata in M.Of. nr. 127 din 9 februarie 2006, art. 47 alin. (2) din Constitutie consacra dreptul cetatenilor la pensie. Inscrierea la pensie este un drept, iar nu o obligatie, astfel incat legea nu poate impune o data de la care trebuie exercitat acest drept, ci doar data de la care titularii au posibilitatea sa-si exercite dreptul lor, iar exercitarea efectiva a dreptului depinde de vointa titularului acestuia.

Pe baza acestor considerente s-a prevazut si in art. 82 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 regula generala potrivit careia pensia si orice alte drepturi de asigurari sociale se acorda la cererea celor indreptatiti.

In mod evident, indeplinirea conditiilor legale pentru a putea beneficia de aceste drepturi nu poate fi cunoscuta si nu poate fi stabilita din oficiu de autoritatea in a carei atributie intra stabilirea si plata pensiei si de aceea cererea de acordare a pensiei trebuie insotita de dovada indeplinirii acestor conditii, asa cum precizeaza alin. (2) al art. 82 din Legea nr. 19/2000.

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede posibilitatea recalcularii pensiei “prin adaugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia”. Desigur, numai beneficiarul pensiei este in masura sa cunoasca stagiile de cotizare pe care le-a realizat si care nu au fost valorificate si sa dovedeasca existenta acestora. De aceea, el va putea obtine recalcularea pensiei numai dupa ce, potrivit regulii generale enuntate in art. 82 din Legea nr. 19/2000, va formula o cerere in acest sens, cerere insotita de dovada nevalorificarii anumitor stagii de cotizare.

De asemenea, fiind vorba de valorificarea unui drept, iar nu de o obligatie, depinde de vointa titularului dreptului daca va depune o astfel de cerere si momentul in care o va face. Ca o consecinta fireasca a acestui fapt, textul alin. (3) al art. 169 prevede acordarea pensiei recalculate incepand din luna urmatoare celei in care s-a depus cererea.

Curtea constata ca aceste reglementari legale se aplica deopotriva, fara privilegii sau discriminari, tuturor cetatenilor aflati in aceeasi situatie, care au dreptul la recalcularea pensiei si au solicitat exercitarea acestui drept.

3. Dizolvarea de drept a unor persoane juridice, in anumite conditii, nu constituie incalcari ale dreptului de proprietate, ci o situatie juridica inerenta existentei si functionarii acestora, dar si o consecinta fireasca a mecanismelor economiei de piata, situatie in care dreptul de proprietate al asociatilor nu este pus in discutie si nici vatamat.

In acord cu Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in M.Of. nr. 186 din 27 februarie 2006, formula redactionala a textului de lege dedus controlului nu ofera temei unei atare critici, intrucat nu contine in sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv, textul urmand a-si gasi aplicarea exclusiv de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 359/2004.

Curtea observa ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.

De asemenea, Curtea observa ca reglementarea criticata reprezinta vointa legiuitorului care a inteles sa introduca noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare in scopul fluidizarii si simplificarii procedurilor in acest domeniu, ca si in vederea asigurarii transparentei in mediul de afaceri.

Dispozitia legala criticata, reglementand dizolvarea de drept a persoanelor juridice care nu au efectuat preschimbarea certificatului de inmatriculare si a celui de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare, nu incalca in nici un fel principiul garantarii dreptului de proprietate consacrat prin art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie.

Dizolvarea de drept a unor persoane juridice, in anumite conditii, nu constituie incalcari ale dreptului de proprietate, ci o situatie juridica inerenta existentei si functionarii acestora, dar si o consecinta fireasca a mecanismelor economiei de piata, situatie in care dreptul de proprietate al asociatilor nu este pus in discutie si nici vatamat.

In procesul de lichidare, fiecare dintre asociati are posibilitatea si mijloacele legale de a-si apara drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.

4. Recalcularea si recorelarea pensiilor
              
In conformitate cu Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2) si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, publicata in M.Of. nr. 164 din 21 februarie 2006, la elaborarea noii legislatii privind sistemul public de pensii s-a prevazut initial, la art. 180 din Legea nr. 19/2000, recalcularea, incepand cu data intrarii in vigoare a acestei legi, a tuturor pensiilor stabilite conform legislatiei anterioare si aflate in plata.

Ulterior, constatandu-se ca nu sunt resurse financiare suficiente pentru plata tuturor pensiilor in cuantumurile ce ar rezulta in urma recalcularii lor conform noilor reglementari legale, art. 180 a fost modificat, inainte de intrarea in vigoare a legii, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2001, renuntandu-se la determinarea datei de la care se va face recalcularea, prevazandu-se doar stabilirea punctajului pentru toate pensiile, punctaj ce se va avea in vedere ulterior la recalcularea si recorelarea pensiilor anterior stabilite. In aceste conditii, data de la care se va face recalcularea pensiilor si etapizarea acordarii pensiilor in cuantumurile rezultate din operatia de recalculare sunt reglementate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005.

Curtea retine ca, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, conditiile de exercitare a dreptului la pensie si la alte forme de asistenta sociala se stabilesc prin lege si, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislatia in materie si de a stabili data de la care opereaza recalcularea, insa orice prevedere noua poate fi aplicata numai de la data intrarii sale in vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Totodata, Curtea observa ca modificarile succesive ale legislatiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurari sociale sa obtina valori diferite, in raport cu legislatia care a fost in vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferita a inscrierii la pensie plaseaza pensionarii in situatii deosebite, tratamentul juridic diferentiat fiind justificat de situatia diferita a beneficiarilor dreptului la pensie, determinata de data nasterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminari.

Recalcularea si recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevazute de lege pentru eliminarea inechitatilor reprezentate de diferentele existente in cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferentele mentinute pana la finalizarea operatiunilor de recalculare si de recorelare nu contravin principiului universalitatii drepturilor si obligatiilor, consacrat constitutional prin art. 15 alin. (1), intrucat toti cetatenii beneficiaza de drepturile prevazute de legile in vigoare la data acordarii drepturilor respective.

5. Desfasurarea libera a unei activitati comerciale implica respectarea de catre toti comerciantii a obligatiilor ce le revin in aceasta calitate.

Potrivit Deciziei nr. 65 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in M.Of. nr. 172 din 22 februarie 2006, Curtea constata ca, in jurisprudenta sa, s-a mai pronuntat cu privire la un regim sanctionator similar, prin raportare la prevederile art. 44 din Constitutie, retinand, in esenta, urmatoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum si desfasurarea libera a unei activitati comerciale implica respectarea de catre toti comerciantii a obligatiilor ce le revin in aceasta calitate.

Textele constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza finala si alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protectia proprietatii private si limitele acestui drept, demonstreaza ca insasi Constitutia exclude protectia bunurilor folosite la savarsirea unor fapte ilicite sau dobandite prin asemenea fapte.

In concordanta cu dispozitiile din Constitutie, proprietatea privata poate constitui obiectul unor masuri restrictive, cum sunt cele care vizeaza bunurile folosite sau rezultate din savarsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza intai din Constitutie, “Averea dobandita licit nu poate fi confiscata”, ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscata averea dobandita in mod ilicit si deci este posibila instituirea unor sanctiuni pentru ipoteza in care desfasurarea activitatii de comercializare a unor produse de catre agentii economici contravine legii.

In acest sens este, de exemplu, Decizia Curtii Constitutionale nr. 105 din 11 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003.

Or in cauza, art. 190 alin. (2) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, criticat ca fiind neconstitutional, sanctioneaza si cu confiscare (cisterne, recipiente si mijloace de transport utilizate in transportul alcoolului etilic si al distilatelor) savarsirea unei contraventii (privind transportul de alcool etilic si de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt insotite de documentele de insotire prevazute la Titlul VII din Codul fiscal), astfel ca jurisprudenta de principiu in aceasta materie isi mentine valabilitatea.