Spete - materie fiscala (pct. 16 - 20)

16. Plata unor taxe sau impozite nu reprezinta un drept, ci o obligatie constitutionala a cetatenilor.

Prin Decizia nr. 191 din 31 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996 si ale art. 17 din Legea recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicata in M.Of. nr. 526 din 21 iunie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, precum si dispozitiile Legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004.
In realitate, referitor la art. 31 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, autorul exceptiei de neconstitutionalitate critica doar alineatul 3 al acestuia, care are urmatorul cuprins: “Actiunea este scutita de taxa de timbru”.

Scutirea de plata taxei de timbru se refera la actiunea pe care o poate introduce asociatia de proprietari impotriva oricarui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune.

Curtea retine ca, in ceea ce priveste invocarea neconstitutionalitatii Legii nr. 341/2004, in realitate, din motivarea exceptiei rezulta ca autorul acesteia se refera numai la dispozitiile art. 17 din lege, prin care, pe data intrarii sale in vigoare, se abroga Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificarile si completarile ulterioare. Potrivit art. 10 alin. (1) lit. o) din legea abrogata, se prevedea ca “urmasii eroilor-martiri ai revolutiei, ranitii, precum si pensionarii de invaliditate care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca in lupta pentru victoria revolutiei beneficiaza”, intre alte drepturi, si de “asistenta juridica gratuita”.
 
Dispozitiile constitutionale invocate ca fiind incalcate sunt cele ale art. 16 si 20. Curtea observa ca, desi se invoca in sustinerea exceptiei intregul text al art. 16 si cel al art. 20 din Constitutie, in realitate, astfel cum rezulta din memoriul prin care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, autorul exceptiei se refera doar la alin. (1) al art. 16, precum si la alin. (2) al art. 20. De asemenea, desi autorul exceptiei nu invoca in mod expres vreun alt text constitutional in sustinerea acesteia, Curtea retine ca, in realitate, acesta se refera, in motivarea exceptiei, si la dispozitiile art. 53 din Constitutie atunci cand critica constitutionalitatea prevederilor art. 17 din Legea nr. 341/2004.

Textele din Constitutie mentionate au urmatorul cuprins:
  - Art. 16 alin. (1): “Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”

  - Art. 20 alin. (2): “Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”
  - Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.”
 De asemenea, autorul exceptiei mai invoca in sustinerea acesteia si prevederile art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care au urmatorul cuprins: “Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice altaa situatie”.

In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca, prin scutirea asociatiilor de proprietari de plata taxelor de timbru in litigiile locative, sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), precum si cele ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale raportate la art. 20 din Constitutie. De asemenea, se sustine ca Legea nr. 341/2004 este neconstitutionala, intrucat nu mai prevede “dreptul la asistenta juridica gratuita” a victimelor Revolutiei romane din decembrie 1989.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Dispozitiile art. 31 alin. (3) din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr. 114/1996 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a respins o exceptie avand acelasi obiect, statuand ca “in ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea principiului egalitatii, consacrat de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat asociatia de proprietari este scutita de taxa de timbru, in timp ce proprietarul nu beneficiaza de aceasta scutire, Curtea constata ca [...] aceasta este nefondata. In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit ca instituirea unor exceptii de la regula generala a platii
taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusa acestui principiu constitutional.

Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie, “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sa stabileasca scutiri de taxe sau impozite, avand in vedere situatii diferite, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere principiului egalitatii in drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezinta un drept, ci o obligatie constitutionala a cetatenilor, prevazuta de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, in conformitate cu care “Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice”. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000”. Considerentele care au stat la baza deciziilor mentionate ale Curtii Constitutionale isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.
 
De asemenea, Curtea retine ca textul criticat impune un tratament juridic diferit pentru situatii de fapt diferite, avand o justificare obiectiva si rationala, si anume necesitatea recuperarii de catre asociatiile de proprietari a cotelor de intretinere cu mai multa usurinta, tinand cont atat de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care acestia le au, precum si de consecintele grave ale neachitarii acestora.

De asemenea, Curtea observa ca prevederile criticate nu contravin dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ceea ce duce, de altfel, si la inaplicabilitatea in cauza a textului constitutional al art. 20 alin. (2).
 In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 341/2004, prin care a fost abrogata Legea nr. 42/1990, inclusiv prevederile art. 10 alin. (1) lit. o) din aceasta lege, prin care se prevedea dreptul la asistenta juridica gratuita pentru unele categorii de persoane care au luptat pentru victoria revolutiei, Curtea retine ca dreptul la asistenta juridica gratuita nu este un drept constitutional fundamental, aceasta fiind o facilitate acordata de catre legiuitor anumitor categorii de persoane aflate in situatii specifice. Reglementarea acordarii dreptului respectiv este la latitudinea legiuitorului.

17. Stabilirea prin lege a obligatiei de plata a anumitor impozite sau taxe, ca si a eventualelor scutiri de la plata acestora, tine de optiunea exclusiva a legiuitorului, cu conditia ca aceste reglementari sa se aplice in mod uniform pentru situatii egale.

Prin Decizia nr. 373 din 28 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, precum si a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr. 971 din 22 octombrie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate incalca art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2), art. 49, art. 53 alin. (2), art. 119 si 138, care, in urma revizuirii si republicarii Constitutiei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53, art. 56 alin. (2), art. 120 alin. (1) si art. 139, avand urmatorul continut:
- Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”
- Art. 44 alin. (2): “Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.”
- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.”
- Art. 56 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”
- Art. 120 alin. (1): “Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.”
- Art. 139: “(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.
(3) Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora.”
Din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta urmatoarele:
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost expres si integral abrogata prin art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003). Dispozitiile subpct. (12) si (14) ale pct. 7 din anexa nr. 2, precum si cele ale pct. 5 al lit. B a anexei nr. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost insa preluate, cu un continut similar, in actul normativ abrogator, in continutul prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si in cele ale art. 257 lit. j).
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca in situatia in care prevederile unui act normativ au fost abrogate, dar solutia legislativa prevazuta de acestea a fost preluata in continutul altui act normativ, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor corespunzatoare din noua reglementare.

In consecinta, in prezenta cauza Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n), precum si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au urmatorul continut:
- Art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n): “(1) Impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru: [...] 11. oricare dintre urmatoarele constructii speciale: [...] l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor; [...] n) retele si conducte pentru transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare”.
- Art. 257 lit. j): “Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru: [...] j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare.”

In ceea ce priveste dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 referitoare la aplicarea modificarilor si completarilor Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 incepand cu anul fiscal 2003, Curtea constata ca acestea au fost abrogate prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nefiind preluate in actul normativ abrogator. Intrucat, in conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, “Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor [...] privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]”, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.

In continuare, Curtea observa ca art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi texte constitutionale ca si in cauza de fata si cu o motivare identica. Prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege mentionate.

In argumentarea acestei solutii, Curtea a retinut ca “stabilirea prin lege a obligatiei de plata a anumitor impozite sau taxe, ca si a eventualelor scutiri de la plata acestora, tine de optiunea exclusiva a legiuitorului, cu critica intemeiata pe dispozitiile art. 120 alin. (1) din Constitutie, republicata, prin decizia mai sus citata, Curtea a statuat ca principiul autonomiei locale “nu presupune totala independenta si competenta exclusiva a autoritatilor publice din unitatile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sa se supuna reglementarilor legale general valabile pe intreg teritoriul tarii, dispozitiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor nationale”.

De asemenea, prin aceeasi decizie, Curtea a constatat ca “autoritatile administratiei publice locale nu au totala independenta nici in privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constitutie, republicata, “Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii”. Aceasta prevedere constitutionala obliga legiuitorul sa determine, la modul general, domeniile, activitatile si veniturile pentru care consiliile locale sau judetene sunt competente sa stabileasca impozite si taxe locale. In acelasi sens, legea poate prevedea domeniile, activitatile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale.
 
Stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se intemeiaza pe principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevazut de art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicata”.

Asupra prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private in mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea a retinut ca acestea nu au incidenta in cauza, “intrucat bunurile la care se refera dispozitiile legale criticate constituie, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, bunuri apartinand domeniului public”. Argumentele care au justificat solutia Deciziei Curtii Constitutionale nr. 154 din 30 martie 2004 isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

18. Art. 1 alin. (3) din Constitutie consacra un principiu general care sta la baza statului roman, iar nu un drept, astfel ca acest principiu nu poate fi considerat a fi incalcat decat, eventual, in masura incalcarii unuia din drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, garantate de Constitutie, sau a vreunui alt text constitutional relevant sub aspectul continutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala.

Prin Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 732 din 13 august 2004, instanta constitutionala a apreciat urmatoarele: 
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul exceptiei, il constituie dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificat si completat prin Ordonanta Guvernului nr. 36 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 191/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
 
Analizand dispozitiile legale criticate, Curtea retine ca in mod eronat s-a retinut de catre instanta de judecata si contestarea constitutionalitatii art. 40 din Legea nr. 137/2002, intrucat din finalul memoriului depus de autorul exceptiei, precum si din motivarea acesteia, rezulta indubitabil ca obiectul exceptiei il constituie, in exclusivitate, dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
 
Textul de lege criticat are urmatorul cuprins:
- Art. 401: “Cererile formulate de institutia publica implicata, in legatura cu calitatea de actionar la societatile comerciale aflate in portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligatiile decurgand din contractele de vanzare-cumparare de actiuni, cu obligatiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 88/1997, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotararilor judecatoresti si cu orice alte acte procedurale, efectuate de si pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar, cautiuni si orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat”
Critica de neconstitutionalitate se bazeaza, in esenta, pe sustinerea ca textul criticat, care prevede scutirea de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar numai pentru actiunile introduse de “institutia publica implicata”, iar nu si pentru celelalte parti, instituie o discriminare, fiind incalcat astfel principiul constitutional al ocrotirii egale a proprietatii private indiferent de titular, dreptul de acces liber la justitie, precum si principiul statului de drept.

Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei in motivarea exceptiei sunt: art. 1 alin. (3), art. 21 si art. 44 alin. (1) si (2), care au urmatorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3): “(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului,
drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”
- Art. 21: “(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”
- Art. 44 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.”
 
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul criticat a mai format obiect al controlului de constitutionalitate.
Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 401 din Legea nr. 137/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, ca nefondate (de exemplu Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004 si Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004).
In considerentele Deciziei nr. 461/2003 s-a retinut intre altele ca, “in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca exonerarea de la obligatia de plata a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a carui exercitare nu afecteaza nici dreptul de proprietate privata, nici egalitatea in fata legii”.

De asemenea, in considerentele Deciziei nr. 24/2004, Curtea a retinut ca “Scutirea institutiilor publice implicate in procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru si a celorlalte taxe in cazurile determinate de lege isi are justificarea in stransa legatura a actiunilor in justitie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, si prin incasarea taxelor judiciare), precum si in interesul general pe care-l prezinta aceste institutii publice”.

Aceste considerente sunt in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si cu cea a Curtii Constitutionale, care a stabilit ca principiul egalitatii nu are semnificatia uniformitatii, fiind, deci, posibila instituirea unui tratament juridic diferit, atunci cand situatiile diferite justifica aceasta in mod rational si obiectiv.
In legatura cu critica referitoare la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, invocata in sustinerea exceptiei, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, intrucat textul respectiv consacra un principiu general care sta la baza statului roman, iar nu un drept, astfel caa acest principiu nu poate fi considerat a fi incalcat decat, eventual, in masura incalcarii unuia din drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, garantate de Constitutie, sau a vreunui alt text constitutional relevant sub aspectul continutului
art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala.
 
In ceea ce priveste sustinerea ca textul criticat ar incalca dreptul de acces liber la justitie, Curtea retine ca aceasta este nefondata. Dispozitiile criticate prin care se prevede scutirea de plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar unor actiuni sau acte de procedura pentru “institutia publica implicata” nu incalca cu nimic accesul liber la justitie.

De altfel, dispozitiile art. 21 din Constitutie nici nu prevad ca accesul liber la justitie trebuie sa fie in toate cazurile gratuit. Pe de alta parte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in jurisprudenta sa ca dreptul la un proces echitabil, prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu este un drept absolut, statele avand posibilitatea de a stabili termene de prescriptie sau de decadere sau alte conditii privind exercitarea acestui drept.

19. Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa se supuna legilor in vigoare in privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale.

Prin Decizia nr. 224 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, precum si a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si a celor ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr. 554 din 22 iunie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, il constituie dispozitiile art. I pct. 11, 12 si 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003 (iar nu art. 11, 12 si 23 cum din eroare se mentioneaza in incheiere). Dispozitiile sus-mentionate au modificat si completat prevederile art. VI pct. 1 si 3 ale Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003. Dispozitiile art. VI pct. 1 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2003 modificasera si completasera, la randul lor, anexa nr. 2 pct. 7 subpunctele (12) si (14), respectiv anexa nr. 5 lit. B. din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002.
 
In consecinta, Curtea retine ca dispozitiile criticate, in realitate, de autorul exceptiei sunt cele ale pct. 7 subpunctele (12) si (14) din anexa nr. 2, precum si cele ale lit. B. pct. 5 din anexa nr. 5 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cele aduse conform art. I pct. 11 si 12 din Legea nr. 232/2003.

In acelasi timp, Curtea retine ca autorul exceptiei in mod gresit a mentionat art. I pct. 23 al
Legii nr. 232/2003, care se refera la alte acte normative fara legatura cu continutul exceptiei de neconstitutionalitate. In realitate, textul vizat este cel imediat urmator - art. II alin. (1) al Legii nr. 232/2003, care cuprinde dispozitia criticata pentru retroactivitate.
 
Textele criticate pentru neconstitutionalitate au urmatorul cuprins:
- dispozitiile pct. 7 subpunctele (12) si (14) din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin Legea nr. 232/2003, anexa cu lista cuprinzand cladirile care nu sunt supuse impozitului:
“(12) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor;
...........................................................
(14) retele si conducte pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare.”;
- dispozitiile lit. B. pct. 5 din anexa nr. 5 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin 
Legea nr. 232/2003, anexa cuprinzand terenurile pentru care nu se datoreaza impozitul si taxa pe teren:
“5. Terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigatie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare.”;
- dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003: “Modificarile si completarile aduse [...], precum si cele aduse prin prezenta lege la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale se aplica incepand cu anul fiscal 2003.”
 
Ulterior invocarii exceptiei, Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata prin art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Noul act normativ a preluat, in titlul IX, la art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si art. 257 lit. j), solutia legislativa prevazuta anterior la pct. 7 subpunctele (12) si (14) din anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 36/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si pe cea prevazuta la lit. B. pct. 5 din anexa nr. 5 la aceeasi ordonanta. Aceste prevederi ale Codului fiscal au urmatorul cuprins:
- Art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n): “(1) Impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru: [...]
11. oricare dintre urmatoarele constructii speciale: [...]
l) constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele si statiile de pompare aferente canalelor: [...]
n) retele si conducte pentru transportul sau distributia apei, produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, retele si conducte de termoficare si retele de canalizare.”
- Art. 257: “Impozitele pe teren nu se datoreaza pentru: [...]
j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigatie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare.”
 
In concordanta cu jurisprudenta sa, Curtea examineaza constitutionalitatea textelor din Codul fiscal care au conservat reglementarea cuprinsa anterior in textele criticate ale celor doua anexe ale Ordonantei Guvernului nr. 36/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
 
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53, art. 56 alin. (2), art. 120 alin. (1), art. 139 alin. (1) si (2). Acestea au urmatorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”
- Art. 44 alin. (2): “Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.”
- Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.”
- Art. 56 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.”
- Art. 120 alin. (1): “Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.”
- Art. 139 alin. (1) si (2): “(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.”
 
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
I. In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii, cu exceptia celei penale sau contraventionale mai favorabile, Curtea retine ca dispozitia  art. II din Legea nr. 232/2003, care se refera la modificarile si completarile aduse  Ordonantei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, in sensul ca acestea se aplica incepand cu anul fiscal 2003, a fost ea insasi abrogata prin dispozitiile  art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederi care se refera expres si la modificarile si completarile ulterioare aduse  Ordonantei Guvernului nr. 36/2002. In ceea ce priveste Codul fiscal, acesta, conform art. 297, a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004, cu exceptia cazului in care se prevede altfel (sunt prevazute si termene ulterioare datei de 1 ianuarie 2004), nepreluand, astfel, prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003. In consecinta, Curtea, in temeiul  art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, urmeaza a respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor  art. II
alin. (1) din Legea nr. 232/2003, ca devenita inadmisibila.
 
II. In analiza constitutionalitatii dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si a celor ale art. 257
lit. j) din Codul fiscal, Curtea retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 139 alin. (1) din Constitutie, republicata, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii, ceea ce inseamna ca autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa se supuna legilor in vigoare in privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale.

De asemenea, art. 121 din Constitutie, republicata, care consacra, alaturi de art. 120, principiul autonomiei locale, stabileste ca autoritatile administratiei publice prin care acesta se realizeaza, functioneaza ca autoritati administrative autonome, in conditiile legii. In consecinta, legiuitorul are deplina legitimitate constitutionala in reglementarea impozitelor si taxelor locale, inclusiv a exceptarii anumitor imobile - cladiri si terenuri - de la plata acestora, tinand seama de natura bunurilor respective, care, asa cum se poate constata, sunt de uz sau de interes public, apartinand domeniului public.
 
Curtea nu poate retine nici sustinerea conform careia proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale ar fi lezata prin modul de reglementare a imobilelor exceptate de la plata impozitelor si taxelor de care ar fi putut beneficia.

Dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicata, nu au incidenta in cauza, avand in vedere prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicaa si regimul acesteia, conform carora bunurile la care se refera dispozitiile criticate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate apartin domeniului public. De asemenea, sumele care, virtual, ar fi putut fi incasate ca impozite si taxe nu pot fi considerate proprietate privata a unitatii administrativ-teritoriale in raza careia se afla bunurile exceptate de la plata impozitelor si taxelor.
 
In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor constitutionale ale art. 53, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati si sustinerea ca textele criticate ating insasi existenta dreptului de a incasa impozitele si taxele respective, Curtea constata ca legea este cea care stabileste impozitele si taxele ce se fac venit la bugetele locale si, prin urmare, dreptul autoritatilor administratiei publice locale de a le stabili si incasa. In cazul in care legea prevede anumite bunuri pentru care nu se platesc impozite si taxe, dreptul autoritatilor locale nu este in fiinta, astfel ca nu se poate pune problema restrangerii acestuia.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 56 alin. (2) din Constitutie, republicata, privind asezarea justa a sarcinilor fiscale, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate nu incalca, ci, dimpotriva, prin stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si prin scutirea de la plata acestora pentru anumite bunuri, venituri sau categorii de contribuabili, dau expresie acestui text constitutional.
 
De altfel, dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, inca nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii, a respins exceptia. Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

20.  Stabilirea cuantumului si verificarea platii taxelor judiciare de timbru nu sunt acte propriu-zise de infaptuire a justitiei, acestea sunt strans legate de actul de justitie, privind chestiuni prejudiciale ce tin pe loc ori chiar impiedica infaptuirea actului de justitie.

Prin Decizia nr. 197 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, precum si celor ale art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) si ale art. 190-199 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicata in M.Of. nr. 521 din 9 iunie 2004, Curtea Constitutionala a stabilit ca:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile  art. 61 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, precum si prevederile art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) si ale art. 190-199 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari prin  Legea nr. 358/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 530 din 23 iulie 2003. Autorul exceptiei a precizat insa ca se refera, in exclusivitate, la acele prevederi care reglementeaza posibilitatea ca organele administrative sa solutioneze contestatii formulate impotriva actelor prin care instantele judecatoresti stabilesc taxa de timbru judiciar.
 
Prevederile criticate aveau, la data formularii exceptiei, urmatorul cuprins:
1. Art. 61 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002: “(1) Stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, a majorarilor de intarziere, a penalitatilor, a amenzilor si a oricaror alte venituri proprii ale bugetelor locale, solutionarea obiectiilor si contestatiilor formulate impotriva actelor de control si de impunere avand ca obiect constatarea si stabilirea acestor venituri, precum si executarea creantelor bugetare locale se efectueaza de catre autoritatile administratiei publice locale sau prin compartimentele de specialitate ale acestora, dupa caz, in functie de atributiile specifice, potrivit legii.
(2) Taxele cuvenite bugetelor locale in conditiile art. 74 sunt asimilate impozitelor si taxelor locale.”
 
Textul de trimitere al art. 74 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 avea urmatorul continut:
“(1) Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale urmatoarele resurse banesti:
a) penalitatile de intarziere aferente veniturilor proprii ale bugetelor locale, ca exceptie de la dispozitiile art. 131 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) taxele judiciare de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, iar actualizarea periodica in functie de rata inflatiei si majorarea anuala a acestor taxe se supun reglementarilor prevazute de prezenta ordonanta;
c) taxele de timbru prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala, cu modificarile si completarile ulterioare, iar actualizarea periodica in functie de rata inflatiei si majorarea anuala a acestor taxe se supun reglementarilor prevazute de prezenta ordonanta;
d) taxa pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobandite in baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevazuta la cap. V din anexa la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru. Procedurile privind actualizarea periodica in functie de rata inflatiei si majorarea anuala pentru taxele mentionate la cap. I-IV, precum si la cap. V din anexa la aceasta lege se supun reglementarilor prevazute de prezenta ordonanta.
(2) Prin normele metodologice referitoare la impozitele si taxele locale se vor detalia procedurile mentionate la alin. (1), precum si cele specifice preluarii la bugetele locale a acestor resurse financiare.”
2. Art. 1 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (3) si art. 190-199 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2003, dupa cum urmeaza:
- Art. 1 alin. (1) lit. c): “Prezenta ordonanta reglementeaza intr-un cadru unitar colectarea creantelor bugetelor locale, precum si celelalte proceduri de administrare a acestora, respectiv: [...]
c) procedura de solutionare a obiectiunilor si contestatiilor impotriva actelor de control si de impunere avand ca obiect constatarea si stabilirea impozitelor si taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum si a altor sume si masuri.”
- Art. 10 alin. (3): “Exercitarea de catre contribuabili a cailor de atac in conditiile prevazute la art. 190-199 nu suspenda obligatia acestora de plata. La cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, primarii/primarul general al municipiului Bucuresti/presedintii consiliilor judetene vor dispune suspendarea obligatiei de plata a creantelor la bugetul local, pana la solutionarea contestatiei, cu constituirea unei garantii la nivelul sumei contestate.”
- Art. 190: “Orice contribuabil, persoana fizica sau juridica, nemultumit de modul in care i-au fost constatate sau stabilite impozitele si taxele locale, accesoriile acestora, precum si alte sume sau masuri, are dreptul de a formula obiectiuni si contestatii, in conditiile stabilite de prezentul titlu.”
- Art. 191: “(1) Obiectiunile si contestatiile sunt cai administrativ-jurisdictionale de atac prin care:
a) se solicita diminuarea sau anularea, dupa caz, a impozitelor, taxelor locale, a accesoriilor acestora si a altor sume, stabilite de compartimentele de specialitate;
b) se contesta masurile aplicate de compartimentele de specialitate.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) contraventiile constatate si amenzile aplicate prin acte ale compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, care se solutioneaza in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.”
- Art. 192: “(1) Impotriva constatarilor si masurilor stabilite in cadrul competentelor legale prin procese-verbale sau prin acte administrative ale compartimentelor de specialitate contribuabilii pot face obiectiuni in termen de 15 zile calendaristice de la data comunicarii actului administrativ.
(2) Obiectiunile se depun la compartimentele de specialitate care au emis actul atacat.
(3) Solutionarea obiectiunilor se face motivat de conducatorul compartimentului de specialitate si se va comunica contribuabilului in cauza in cel mult 30 de zile calendaristice de la inregistrarea acestora.”;
- Art. 193: “Contribuabilul nemultumit de modul in care au fost solutionate obiectiunile se poate adresa cu contestatie, in termen de 15 zile calendaristice de la data comunicarii raspunsului, primarului/primarului general al municipiului Bucuresti/primarilor sectoarelor municipiului Bucuresti/ presedintelui consiliului judetean, in functie de competenta acestora in stabilirea impozitelor si taxelor locale.”
- Art. 194: “(1) Contestatia adresata potrivit art. 193 se solutioneaza in termen de 30 de zile calendaristice de la inregistrare, de catre primar sau de catre presedintele consiliului judetean, dupa caz, prin dispozitie motivata, care se comunica celui in cauza in termen de maximum 5 zile calendaristice de la emiterea acesteia.
(2) Contestatia se depune la compartimentul de specialitate care a solutionat obiectiunile, urmand ca acesta, in termen de 5 zile calendaristice de la primire, sa prezinte emitentului dispozitiei contestatia si dosarul obiectiunilor.”;
- Art. 195: “Contestatia nu poate avea ca obiect alte sume sau masuri decat cele asupra carora s-au solutionat obiectiunile.”
- Art. 196: “Obiectiunile, precum si contestatiile adresate in conditiile prezentului titlu sunt scutite de taxa de timbru.”
- Art. 197: “Ca urmare a solutionarii obiectiunilor si contestatiilor nu se pot stabili impozite si taxe locale mai mari decat cele constatate prin actul administrativ atacat.”
- Art. 198: “(1) Impotriva dispozitiei primarului/primarului general al municipiului Bucuresti/primarilor sectoarelor municipiului Bucuresti/presedintelui consiliului judetean contribuabilul nemultumit se poate adresa, in conditiile legii, judecatoriei sau, dupa caz, tribunalului, cu actiune pentru anularea actului respectiv.
(2) Termenul de introducere a actiunii este de 15 zile calendaristice de la data comunicarii dispozitiei.
(3) Contribuabilul nemultumit de hotararea judecatoreasca se poate adresa cu recurs tribunalului respectiv sau curtii de apel in termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea hotararii.”
- Art. 199: “Caile de atac formulate inainte de data intrarii in vigoare a prezentului titlu se solutioneaza potrivit procedurilor existente la data depunerii acestora.”
 
Analizand aceste prevederi legale, Curtea observa ca, ulterior invocarii exceptiei de neconstitutionalitate,  art. 61 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale a fost abrogat, ca de altfel intreaga ordonanta, prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, preluandu-se, prin art. 295 alin. (11) lit. b), doar reglementarea cu privire la destinatia taxei de timbru, aceasta constituind venit la bugetul local, aspect care insa nu face obiect al criticii de neconstitutionalitate.
 
De asemenea, Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale a fost abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, fara ca reglementarile criticate ca fiind neconstitutionale sa fi fost preluate. Titlul IX al Codului de procedura fiscala, care se refera la solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale, precizeaza in mai multe articole ca procedura instituita prin acest act normativ se refera la actele administrative fiscale - decizii de impunere, acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si la titlurile de creanta privind datoria vamala. Conform art. 37 din Codul de procedura fiscala, in intelesul codului, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt: art. 1 alin. (3), art. 123 alin. (2) [devenit art. 124 alin. (3) dupa republicarea Constitutiei Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003], art. 125 alin. (1) [devenit art. 126 alin. (1])] si art. 128 [devenit art. 129]. De asemenea, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca si principiul separatiei puterilor sprincipiu consacrat expres in art. 1 alin. (4) dupa revizuirea si republicarea Constitutieit.
 
Aceste texte constitutionale, in noua lor redactare, dupa republicarea Constitutiei, au urmatorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3) si (4): “(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.”
- Art. 124 alin. (3): “Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.”
- Art. 126 alin. (1): “Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.”
- Art. 129: “Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.”
In esenta, critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile potrivit carora “s-a creat posibilitatea
imixtiunii autoritatilor administratiei publice locale si, pe cale de consecinta, a puterii executive in sfera justitiei”, prin reglementarea solutionarii de catre organele administrativ jurisdictionale a contestatiilor impotriva incheierilor instantelor prin care s-a fixat o anumita taxa de timbru.
 
Analizand exceptia de neconstitutionalitate astfel formulata, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate de autorul exceptiei au fost abrogate prin Codul fiscal si Codul de procedura fiscala, fara sa fi fost preluate prevederi care sa reglementeze solutionarea de catre organele administrative fiscale a contestatiilor cu privire la actele instantelor judecatoresti prin care se stabileste taxa judiciara de timbru.

De altfel, aceasta procedura nici nu mai era posibila, intrucat, anterior adoptarii celor doua acte normative, Codul fiscal si Codul de procedura fiscala, Curtea Constitutionala a stabilit, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 1 alin. (2) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, in masura in care se refera si la taxele judiciare de timbru stabilite de instantele judecatoresti, iar prin Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, a constatat si neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, in masura in care se refera si la taxele judiciare de timbru stabilite de instantele judecatoresti.
 
In considerentele celor doua decizii s-a retinut in esenta ca, desi “stabilirea cuantumului si verificarea platii taxelor judiciare de timbru nu sunt acte propriu-zise de infaptuire a justitiei, acestea sunt strans legate de actul de justitie, privind chestiuni prejudiciale ce tin pe loc ori chiar impiedica infaptuirea actului de justitie. Solutionarea unei eventuale contestatii privind modul de stabilire de catre instanta judecatoreasca a obligatiei de plata si a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie fara indoiala un act de infaptuire a justitiei”.

De asemenea, Curtea a stabilit ca “nici o autoritate a administratiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotarare a unei instante judecatoresti sau o masura dispusa de instanta ori de un judecator, in legatura cu activitatea de judecata. Prin urmare, darea in competenta organelor Ministerului Finantelor Publice a solutionarii contestatiilor impotriva modului de stabilire, de catre instanta judecatoreasca, a taxei judiciare de timbru este contrara principiului separatiei puterilor in stat si, in mod direct, dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie” (Decizia nr. 127/2003 a Curtii Constitutionale).
 
Prin Decizia nr. 233/2003, Curtea Constitutionala a retinut ca, “luand in considerare faptul ca taxele judiciare de timbru se stabilesc de catre instantele judecatoresti prin incheieri pronuntate in cadrul procesului, fiind supuse cailor de atac prevazute de lege, [...] nu se poate admite, fara riscul incalcarii principiilor si normelor constitutionale, ca modul de stabilire a taxei judiciare de timbru sa fie cenzurat pe calea procedurii administrative [...]”.
 
Avand in vedere ca prevederile criticate de autorul exceptiei nu mai sunt in vigoare, fiind expres abrogate, dupa sesizarea Curtii Constitutionale, de Codul fiscal si Codul de procedura fiscala, care nu au preluat dispozitiile care se refera la posibilitatea unui control administrativ cu privire la Incheierile instantelor judecatoresti prin care s-a stabilit taxa judiciara de timbru, Curtea constata ca exceptia a devenit inadmisibila, conform dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata.