Spete - materie fiscala (pct. 31 - 35)

31. Spre deosebire de creantele civile si comerciale, care izvorasc din raporturi de drept privat, creantele bugetare isi au sorgintea in raporturi de drept public, si anume in raportul stabilit intre stat si cetateni, in virtutea caruia, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, “Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”.

Prin Decizia nr. 9 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum si ale art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobata cu modificari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 161 din 13 martie 2003, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70 din 29 august 1994 privind impozitul pe profit, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, precum si dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70 din 28 august 1997 privind controlul fiscal (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997), aprobata cu modificari prin Legea nr. 64/1999 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 168 din 21 aprilie 1999), astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, avand urmatorul continut:
- Art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994: “Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor prevazute de prezenta ordonanta este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere.”
- Art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997: “Dreptul organelor de control fiscal sau, dupa caz, al serviciilor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale de a stabili diferente de impozite si majorari de intarziere pentru neplata in termen a acestora, precum si de a constata contraventii si a aplica amenzi si penalitati pentru faptele ale caror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta organelor de control fiscal sau, dupa caz, a serviciilor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, pentru o perioada impozabila, se prescrie dupa cum urmeaza:
a) in termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei pentru perioada respectiva;
b) in termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plata a impozitului, in cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei;
c) in termen de 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil, a impozitului stabilit de organele fiscale sau, dupa caz, de serviciile de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in conditiile prevazute de lege.”

In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
- Art. 41 alin. (2): “Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.”

- Art. 135: “(1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.”

I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, Curtea constata ca aceasta a fost abrogata in mod expres prin art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, care a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2002, dispozitiile criticate nefiind preluate in noua reglementare a impozitului pe profit.
Avand in vedere ca aceste dispozitii au fost abrogate anterior sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate si ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, “Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea [...] unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]”, Curtea urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, ca fiind inadmisibila.

II. Cu privire la dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 70/1997, Curtea constata ca acestea instituie, pentru anumite creante bugetare, un termen de prescriptie de 5 ani, ceea ce, in opinia autorului exceptiei, ar contraveni protectiei proprietatii private, consacrata de prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2).

Curtea retine ca, spre deosebire de creantele civile si comerciale, care izvorasc din raporturi de drept privat, creantele bugetare isi au sorgintea in raporturi de drept public, si anume in raportul stabilit intre stat si cetateni, in virtutea caruia, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, “Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”.

Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, statul are obligatia sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara. Astfel, reglementarea prin dispozitiile legale criticate a unui termen de prescriptie de 5 ani, in materie fiscala, mai lung decat termenul general de prescriptie de 3 ani, stabilit de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, nu constituie o masura discriminatorie de aparare a proprietatii private a statului in raport cu proprietatea privata a altor titulari, ci o masura de aparare a interesului public, in deplina concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si ale art. 135 referitoare la protectia proprietatii private.

In ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 72/1994 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 284 din 6 octombrie 1994), invocata de catre autorul exceptiei in sustinerea acesteia, Curtea constata ca aceasta este irelevanta in cauza de fata, intrucat se refera la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

32. Legiuitorul are libertatea de a aprecia asupra situatiilor in care poate stabili anumite facilitati fiscale, iar astfel de optiuni nu pot fi cenzurate pe cale de contencios constitutional.

Prin Decizia nr. 193 din 27 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 5 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 27/1994 privind taxele si impozitele locale, republicata, cu modificarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 544 din 25 iulie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea
nr. 27/1994 privind taxele si impozitele locale, republicata, cu modificarile ulterioare, dispozitii care au urmatoarea redactare: “Constructii speciale: (1) sonde de titei, gaze, sare; (2) platforme de foraj marin; (3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, statii de transformare, statii de conexiuni si posturi de transformare subterane; (4) centrale nuclearoelectrice; (5) cai de rulare; (6) galerii, planuri inclinate subterane si rampe de put; (7) puturi de mina; (8) cosuri de fum; (9) tunuri de racire; (10) baraje si constructii accesorii; (11) diguri; (12) constructii hidromotrice, oceanografice si hidrometeorologice; (13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri; (14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor si al lichidelor industriale; (15) altele de natura similara, cu avizul consiliilor locale.”
Examinand exceptia, Curtea constata ca o exceptie avand acelasi obiect a mai fost ridicata de acelasi autor intr-un dosar aflat pe rolul aceleiasi instante de judecata.

Cu privire la aceasta exceptie Curtea a pronuntat Decizia nr. 326 din 27 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2002, statuand ca textele legale criticate nu contravin Constitutiei.

In considerentele acestei decizii Curtea a retinut ca prin textul criticat nu se prevede posibilitatea stabilirii impozitului pe cladiri asupra constructiilor speciale pe care le enumera, ci, dimpotriva, se excepteaza aceste constructii de la impozitare. Necuprinderea in anexa mentionata a unor constructii speciale ca acelea nominalizate de autorul exceptiei nu poate duce la concluzia ca aceste dispozitii ar contraveni prevederilor art. 138 alin. (2) din Constitutie si nici altor prevederi ale Legii fundamentale. Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 148 din 17 decembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 52 din 28 martie 1997) faptul ca legiuitorul are libertatea de a aprecia asupra situatiilor in care poate stabili anumite facilitati fiscale, iar astfel de optiuni nu pot fi cenzurate pe cale de contencios constitutional.

De asemenea, Curtea a mai retinut ca textul criticat nu incalca nici prevederile art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie, potrivit carora “proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular” si nici prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora “sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale”, deoarece nu contine discriminari in functie de forma de proprietate asupra cladirilor si constructiilor speciale supuse impozitului sau in functie de alte criterii. Atat considerentele, cat si solutia din aceasta decizie sunt valabile si in cauza de fata, neexistand motive care sa justifice modificarea jurisprudentei Curtii.

33. Nivelul impozitelor si taxelor tine de domeniul politicii fiscale si nu constituie “o problema de constitutionalitate”, iar in domeniul politicii fiscale “autoritatile administratiei publice locale au drept de apreciere si de decizie autonoma.
Prin Decizia nr. 143 din 30 aprilie 2002 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 si ale art. 58 din Legea
nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 497 din 10 iulie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, precum si cele ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998, cu modificarile ulterioare), texte care au urmatorul cuprins:
- Art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001: “(2) Consiliul local are urmatoarele atributii principale: [...]
d) [...] stabileste impozite si taxe locale, precum si taxe speciale, in conditiile legii;”
- Art. 58 din Legea nr. 27/1994, republicata, cu modificarile ulterioare: “Impozitele si taxele locale, stabilite in sume fixe, valorile impozabile prevazute in anexa nr. 1, precum si amenzile se indexeaza anual, prin hotarare a consiliilor locale sau judetene, pana la data de 30 noiembrie a fiecarui an fiscal, pe baza indicelui de inflatie aferent unei perioade de 12 luni care sfarseste la 1 noiembrie a aceluiasi an si numai cand cresterea acestuia depaseste 5%” (text, astfel cum a fost modificat, dupa republicarea Legii nr. 27/1994, conform
pct. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, ordonanta aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 149 din 27 iulie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999).

Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei in sustinerea exceptiilor de neconstitutionalitate sunt art. 43 alin. (1) si art. 138 alin. (2), texte care au urmatorul cuprins:
- Art. 43 alin. (1): “Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.”
- Art. 138 alin. (2): “Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.”

Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca a mai fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 215/2001 si ale art. 58 din Legea nr. 27/1994, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie care a fost respinsa, ca neintemeiata, prin Decizia nr. 195 din 19 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 569 din 12 septembrie 2001. In considerentele deciziei Curtea a retinut intre altele ca nivelul impozitelor si taxelor tine de domeniul politicii fiscale si nu constituie “o problema de constitutionalitate”, iar in domeniul politicii fiscale “autoritatile administratiei publice locale au drept de apreciere si de decizie autonoma”.

In ceea ce priveste indexarea anuala a impozitelor Curtea a stabilit ca aceasta “intervine in limitele si in conditiile legii, fiind determinata de rata inflatiei, legea stabilind un criteriu obiectiv de indexare anuala a impozitelor si taxelor de catre consiliile locale si judetene”.

Totodata in decizia amintita s-a mai retinut ca “in temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001,  “prefectul poate ataca, in total sau in parte, in fata instantei de contencios administrativ, hotararile adoptate de consiliul local sau de consiliul judetean, precum si dispozitiile emise de primar sau de presedintele consiliului judetean, in cazul in care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept”. Aceeasi solutie a fost data si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 110 din 2 aprilie 2002. Solutiile si considerentele deciziilor mentionate sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

34. Sistemul de calcul instituit prin dispozitiile cuprinse la art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, nu poate fi considerat un impozit pe pensie, ci doar o modalitate de stabilire a acesteia.

Prin Decizia nr. 123 din 16 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicata in M.Of. nr. 397 din 10 iunie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum acesta a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 4 alin. (1) lit. d1) si ale art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 302 din 3 iulie 2000, dispozitii legale care au urmatorul continut:
- Art. 4 alin. (1) lit. d1): “Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt: [...] d1) venituri din pensii, pentru suma ce depaseste 2.000.000 lei pe luna.”
- Art. 431: “(1) Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 2.000.000 lei pe luna.
(2) Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia pentru asigurarile sociale de sanatate.
(3) Venitul brut din pensie reprezinta sumele platite cu titlu de pensii de asigurari sociale de stat si, dupa caz, pensii platite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordata pentru asigurari sociale de sanatate.
(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei.”

Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, prin Ordonanta Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2002, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 73/1999 si prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 au fost abrogate.

Desi prevederile legale criticate au fost abrogate, art. 44 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 a preluat integral prevederile art. 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, cu singura diferenta ca plafonul de venituri impozabile lunar din pensii a fost stabilit incepand cu 5.000.000 lei. Intrucat solutia legislativa ulterioara a fost, in esenta, pastrata, motivele exceptiei de neconstitutionalitate formulate de autorul acesteia subzista. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 44 alin. (1), (2), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001.
Aceste dispozitii au urmatorul continut:
- Art. 44: “(1) Este impozabila totalitatea veniturilor nete, incasate cu titlu de pensie de catre contribuabili, platite atat din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurare sociala, cat si cele primite cu titlu de pensie finantata de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depaseste suma de 5.000.000 lei pe lunaa.
(2) Venitul net din pensie reprezinta diferenta dintre venitul brut din pensie si contributia pentru asigurarile sociale de sanatate.
(3) Venitul brut din pensie reprezinta sumele platite cu titlu de pensii de asigurari sociale de stat si, dupa caz, pensii platite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordata pentru asigurari sociale de sanatate.
(4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii, calculate potrivit alin. (2), a unei sume fixe neimpozabile lunare de 5.000.000 lei.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile criticate contravin dispozitiilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora “Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale”, intrucat, in realitate, in cazul magistratilor se prevede o dubla impozitare “o data ca salariu si a doua oara ca pensie”. Aceasta critica are la baza reglementarea cuprinsa in art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, cu modificarile ulterioare, conform careia pensia de serviciu a magistratilor este “in cuantum de 80% din venitul net realizat din salariul de baza, sporul pentru vechime in munca si sporul de stabilitate in magistratura, avute la data pensionarii”.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textele criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate.

Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra constitutionalitatii prevederilor art. 4 si 43^1 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, respingand prin mai multe decizii exceptiile ridicate. In acest sens mentionam, de exemplu: Decizia nr. 190/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 14 septembrie 2001; Decizia nr. 194 din 19 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 569 din 12 septembrie 2001; Decizia nr. 39 din 7 februarie 2002, inca nepublicata.

Prin Decizia din 7 februarie 2002 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate, apreciind ca sustinerea autorilor exceptiei in legatura cu dubla impozitare nu corespunde realitatii, intrucat sistemul de calcul instituit prin dispozitiile cuprinse la art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicata, nu poate fi considerat un impozit pe pensie, ci doar o modalitate de stabilire a acesteia. In conformitate cu dispozitiile art. 4 si 431 din Ordonanta Guvernului nr. 73/1999, modificata, iar de la 1 ianuarie 2002, conform dispozitiilor art. 44 din Ordonanta Guvernului nr. 7/2001, venitul din pensie se impoziteaza o singura data, in conditiile prevazute de textul criticat. Solutia pronuntata anterior si considerentele mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curtii.

35. “Limitele” in intelesul de “niveluri” ale impozitelor si taxelor, domeniu care tine de politica fiscala. In acest domeniu autoritatile administratiei publice locale au drept de apreciere si de decizie autonoma, hotararile lor fiind insa supuse controlului prefectilor.

Prin Decizia nr. 110 din 2 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare, si ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 409 din 13 iunie 2002, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum este formulat de autorul acesteia, il constituie prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare, si cele ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile ulterioare.

In realitate, critica priveste dispozitiile art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din Legea nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare, dispozitii care prevad: “Consiliul local are urmatoarele atributii principale: [...] d) aproba bugetul local, imprumuturile, virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare; aproba contul de incheiere a exercitiului bugetar; stabileste impozite si taxe locale, precum si taxe speciale, in conditiile legii”, precum si art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, astfel cum a fost modificat prin pct. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, care dispune: “Impozitele si taxele locale, stabilite in sume fixe, valorile impozabile prevazute in anexa nr. 1, precum si amenzile se indexeaza anual, prin hotarare a consiliilor locale sau judetene, pana la data de 30 noiembrie a fiecarui an fiscal, pe baza indicelui de inflatie aferent unei perioade de 12 luni care sfarseste la 1 noiembrie a aceluiasi an si numai cand cresterea acestuia depaseste 5%.”

In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii din lege au o redactare imprecisa si ambigua, ceea ce permite consiliilor locale si judetene sa stabileasca impozite si taxe nelimitate si in domenii sau activitati la libera lor alegere, incalcandu-se astfel art. 138 alin. (2) si art. 43 alin. (1) din Constitutie, articole care prevad:
- Art. 138 alin. (2): “Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii.”
- Art. 43 alin. (1): “Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.”

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare, precum si cele ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale, republicata, cu modificarile ulterioare, au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, in esenta, pentru aceleasi motive ca si in prezenta cauza si prin raportare tot la dispozitiile art. 138 alin. (2) din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 195 din 19 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 569 din 12 septembrie 2001, respingand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca in realitate “nu este vorba de o problema de constitutionalitate, intrucat autorul exceptiei nu are in vedere “limitele legaleÓ, ci “limiteleÓ in intelesul de “niveluri” ale impozitelor si taxelor, domeniu care tine de politica fiscala. In acest domeniu autoritatile administratiei publice locale au drept de apreciere si de decizie autonoma, hotararile lor fiind insa supuse controlului prefectilor”. S-a mai retinut ca, “in temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, “Prefectul poate ataca, in total sau in parte, in fata instantei de contencios administrativ, hotararile adoptate de consiliul local sau de consiliul judetean, precum si dispozitiile emise de primar sau de presedintele consiliului judetean, in cazul in care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept”. Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea solutiei anterior pronuntate, cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 195 din 19 iunie 2001 isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

In ceea ce priveste invocarea incalcarii, prin textele de lege criticate, a dispozitiilor art. 43 alin. (1) din Constitutie, referitoare la obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, Curtea constata ca acestea nu sunt incidente in cauza.