Tradare, tradare...dar sa stim si noi!
De curand, Romania a avut parte de un succes important in plan international. Este cunoscut faptul ca, intre tara noastra si Ucraina a existat o disputa bilaterala complexa care a durat 42 de ani si care nu a putut fi rezolvata prin niciun alt mijloc decat prin aducerea acesteia in fata unui organism impartial si independent, recunoscut de ambele state. Bineinteles este vorba de disputa privind delimitarea maritima in Marea Neagra iar in acest sens, Curtea Internationala de Justitie a pronuntat zilele acestea hotararea sa in procesul mentionat prin care se recunoaste jurisdictia suverana si drepturile suverane ale Romaniei pentru o suprafata de 9700 km² de platou continental si zona economica exclusiva, adica 79,34% din zona de 12.200 km² aflata in disputa cu Ucraina.
Desi au plecat cu dreptatea in mana si din acest punct de vedere, si cu sanse mari de castig, diplomatii nostrii merita totusi felicitati, deoarece la un asemenea nivel orice nuanta conteaza iar ei au reusit sa isi pastreze acest atu pana la finalizarea pledoariilor.
Revenind la hotatare, mai practic, putem afirma ca din punct de vedere economic acest lucru ar insemna ca tara noastra este acum mai bogata cu circa 70 de miliarde de metri cubi de gaz si 12 milioane de tone de petrol din estimarile de pana in prezent.
"Rabdare, rabdare, mon cher!", si ascultati pana la capat. Nu, Romania nu este mai bogata cu aceste resurse naturale impresionante castigate si recunoscute pe plan international. Socul primit de cei mai multi romani zilele aceste, care au sperat ca odata cu recuperarea acestor drepturi, cei carora li s-a inmanat increderea de a "manageria" resursele naturale, vor gasi in acest lucru o oportunitate pentru a contribui direct la consolidarea independentei energetice a Romaniei, cu atat mai importanta in actualul context energetic european.
Gravul prejudiciu creat insa in ceea ce priveste potentialul economic al tarii si totodata in strategia oricarui stat cu "capul pe umeri" a fost creat din interiorul tarii, mai exact de catre fostul Executiv. Pare-se ca domniile lor au considerat ca pe ultima suta de metri sa lase o mostenire "frumoasa" poporului adoptand o hotarare de guvern prin care statul cedeaza dreptul de exploatarea al resurselor naturale din platorul continental unei persoane private, stipuland expres ca aceasta va beneficia in ceea ce priveste marimea acestui platou si de hotararea Curtii Internationale de Justitie, pentru o redeventa infima intre 3 - 13%.
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Teste distractive pentru clasa pregatitoare
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Totodata acest contract de cesionare, conform legilor romanesti este un secret de stat. Cat de comod pentru guvernantii nostrii. Acest contract ar putea fi discutat si din punct de vedere juridic, economic dar si politic. Va las pe dumneavoastra sa ghiciti daca statul roman poate fi considerat parte favorizata la macar unul dintre aceste aspecte.
Bineinteles, toata lumea se intreaba cum este posibil ca statul, condus de oameni alesi de popor sa lucreze pentru popor, adica in interes public, sa transmita dreptul de a se folosi de aceste resurse naturale importante, element strategic pentru stat, unui persoane private. Pai, poate premisa de la care plecam cei mai multi dintre noi, de buna-credinta, este gresita, si anume cei alesi nu lucreaza pentru intereul public.
Personal, cand ma gandesc la un secret de stat, asa cum este contractul de cesionare mentionat, ma gandesc la politica de foarte lunga durata a unui stat care sa ii asigure acestuia existenta si independenta in contextul politic international. De cand este lumea acest obiectiv a fost asigurat prin spioni si tradatori. Oare cei care au incheiat contractul de cesionare, si implicit au dispus pagubos de resursele naturale ale Romaniei si au clatinat consolidarea unui stat independent energetic in contextul crizei in care se zbate Europa astazi, in ce categorie se afla?
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri