Dictionar juridic - Definitia termenului ABANDONUL DE COPII

Parasirea sau alungarea din locuinta a minorului de catre cei indreptatiti la cresterea, educarea si intretinerea acestuia. Abandonul de copii este reglementat de Legea nr. 47/1993, cu privire la declararea judecatoreasca a abandonului de copii (vezi si Legea nr. 61/1990, art. 2 lit. "s"). Potrivit legii, copilul aflat in ingrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii private de ocrotire, legal constituite sau incredintat in conditiile legii unei persoane fizice, poate fi declarat prin hotarare judecatoreasca, abandonat, ca urmare a faptului ca parintii s-au dezinteresat de el, in mod vadit, o perioada mai mare de sase luni. Abandonul de copii se pronunta daca sunt indeplinite conditiile: copilul sa se afle in ingrijirea unei terte persoane; parintii sa dovedeasca dezinteres vadit o perioada de peste sase luni; sa existe o hotarare de declarare a abandonului. Redarea exercitiului drepturilor parintesti in cazul abandonului de copii se poate dispune de instanta de judecata daca au incetat imprejurarile care au condus la declararea abandonului. Redarea poate avea loc (si este chiar in interesul copilului) daca acesta nu a fost legal adoptat.