Actiune in constatare. Admisibilitate. Respingerea, anterior, a unei actiuni in realizarea dreptului

Actiune in constatare. Admisibilitate. Respingerea, anterior, a unei actiuni in realizarea dreptului.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura in fata primei instante.

Index alfabetic: actiune in realizarea dreptului

- actiune in constatare
- hotarare judecatoreasca
- organ fiscal
- putere de lucru judecat

C. proc. civ., art.2 pct.1 lit.a, art.109, art.111, art.261 alin.1 pct.5

250 Modele Fise de Post

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Agenda Cadrului Didactic 2024-2025

Vezi AICI detalii

O cerere in constatare vizand obtinerea unei hotarari judecatoresti care sa fie opusa organelor fiscale si in temeiul careia sa se beneficieze de scutiri la plata impozitelor pe terenuri si cladiri nu poate fi primita intrucat art.111 C. proc. civ. conditioneaza formularea actiunii in constatare de inexistenta unei actiuni in realizare.

Sectia comerciala, Decizia nr.952 din 9 martie 2010

Prin sentinta civila nr.222/CA/28 mai 2009, Tribunalul Neamt a respins actiunea civila in constatare formulata de reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A. in contradictoriu cu Primaria Orasului R., judetul Neamt.

Instanta a retinut ca prin actiune reclamata a solicitat sa i se recunoasca calitatea de unitate de invatamant preuniversitar justificand interesul prin refuzul paratului de a o scuti de plata impozitelor fiscale. Instanta a retinut ca reclamata a avut deschisa actiunea in realizarea dreptului pe care a si exercitat-o, aceasta fiind solutionata irevocabil prin decizia civila nr.20/2009 a Curtii de Apel Bacau, negand dreptul solicitat a fi recunoscut, in favoarea reclamantei prin prezenta cerere. Fata de acestea, in contextul art.111 teza finala C. proc. civ., s-a apreciat ca actiunea reclamantei nu poate fi primita.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A. si prin decizia civila nr.78 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, a respins ca nefondat apelul.

Instanta de apel a retinut ca apelanta a precizat in actiune ca interesul de a formula o astfel de cerere consta in obtinerea unei hotarari judecatoresti pe care sa o opuna organelor fiscale si in temeiul careia sa beneficieze de scutiri de la plata impozitelor pe terenuri si cladiri. A mai aratat ca instanta de fond a retinut in mod corect ca o astfel de cerere nu poate fi primita, intrucat art.111 C. proc. civ. conditioneaza formularea actiunii in constatare de inexistenta unei actiuni in realizare.

S-a mai retinut ca apelanta a exercitat actiunea in realizarea dreptului, a formulat aceleasi aparari in contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, iar instantele investite cu cererea in realizarea dreptului au retinut cu putere de lucru judecat ca apelanta este o societate comerciala si nu o institutie de invatamant.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A., solicitand admiterea recursului, anularea hotararii de fond si a deciziei civile pronuntata in apel, ca fiind netemeinice si, rejudecand cauza, sa se constate ca C.P.P.P. SA are ca obiect de activitate invatamantul preuniversitar.

Recurenta a sustinut, in esenta, ca a solicitat instantei de judecata sa constate ca activitatea sa este Invatamant Preuniversitar, asa cum este definit de Legea nr.84/1995 – art.15 pct. 4, pct. 5 alin. „C” si pct. 6; ca in cadrul centrului se desfasoara numai activitati de invatamant secundar „profesional si postliceal” pentru adulti; ca prin H.G. nr.306/5 iunie 1992 a luat fiinta S.C. C.P.P.P. S.A. R., avand ca obiect de activitate „Invatamant secundar, tehnic sau profesional”; ca activitatea de invatamant a reclamantei este reglementata de Legea invatamantului nr.84/1995 si O.G. nr.102/1998; ca art.2 din Ordinul nr.5204/2002 al Ministerului Educatiei si Cercetarii precizeaza ca pregatirea profesionala care se regaseste in totalitate in activitatea recurentei „se asigura prin invatamantul preuniversitar”; ca in ce priveste decizia nr.20/2009 a Curtii de Apel Bacau invocata de instanta de fond, obiectul actiunii si probele sunt diferite.

Recurenta si-a precizat si completat recursul invocand prevederile art.304 pct.3,7,8,9 C. proc. civ.

A sustinut, in esenta, ca hotararile au fost pronuntate cu incalcarea dispozitiile art.1 pct.1 C. proc. civ., competenta materiala revenind in judecarea acestui litigiu de drept comun judecatoriei; ca hotararea s-a pronuntat cu incalcarea dispozitiilor art.1201 C. civ., cauza judecata prin decizia civila nr.20/2009 de catre Curtea de Apel Bacau neputand fi considerata o actiune in realizare care sa impiedice exercitarea prezentei actiuni in constatare; ca instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat sensul actiunii reclamantei dintr-o actiune in constatare, intr-o actiune in contencios administrativ; ca hotararile nu sunt motivate in drept si nu sunt justificate pe nici un text legal din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, si contin motive straine de natura pricinii prin raportare la decizia nr.20/2009 a Curtii de Apel Bacau.

Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.3 C. proc. civ. nu a fost primit.
Natura litigiului este determinanta in stabilirea competentei materiale sau de atributiune a instantelor judecatoresti.

In speta, reclamanta a sesizat instanta cu o actiune in constatare intemeiata pe dispozitiile art.111 C. proc. civ.

Natura cererii de chemare in judecata, in raport de temeiul de drept invocat si de calitatea reclamantei, care este o societate comerciala, este comerciala, astfel ca solutionarea cauzei este de competenta instantelor comerciale conform art.2 pct.1 lit.a C. proc. civ., care prevad ca procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect este neevaluabil in bani sunt de competenta tribunalului in prima instanta.

Cauza a fost solutionata la fond si in apel de instante comerciale in conformitate cu art.2 pct.1 lit.a, astfel ca nu s-a putut retine incalcarea normelor de competenta materiala de catre cele doua instante.

Nu s-a constatat existenta cerintelor necesare pentru retinerea motivului de recurs prevazut de art.304 pct.7 C. proc. civ., hotararea cuprinzand in considerente motivele de fapt si de drept pe care se sprijina solutia data, oferind posibilitatea verificarii temeiniciei si legalitatii ei, respectandu-se astfel prevederile art.261 alin.1 pct.5 C. proc. civ.

S-a retinut ca decizia atacata nu cuprinde motive straine de natura pricinii, considerentele ei raportandu-se in mod corect la motivul invocat de reclamanta prin cererea de apel cu privire la decizia nr.20/2009 a Curtii de Apel Bacau.

Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost retinut, atata vreme cat cererea formulata a avut un obiect strict determinat, in constatare, iar instanta a solutionat cererea cu care a fost investita, si nu o cerere in contencios administrativ, intemeiata pe prevederile Legii nr.554/2004.

Nici motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 nu este fondat.

Art.111 C. proc. civ., derogand de la dreptul comun in materie, adica art.109 C. proc. civ., care consacra actiunea in realizare, prevede ca partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei unui drept, actiune care insa nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.

Textul instituie caracterul subsidiar al actiunii in constatare, finalitatea urmarita de legiuitor fiind aceea ca, in masura in care este posibil, atunci cand s-a incalcat un drept, restabilirea ordinii de drept sa fie facuta pe calea actiunii in realizare.

Recurenta, prin actiune, a precizat ca interesul de a formula o astfel de cerere in constatare consta in obtinerea unei hotarari judecatoresti pe care sa o opuna organelor fiscale si in temeiul careia sa beneficieze de scutiri la plata impozitelor pe terenuri si cladiri.

Instantele au retinut corect ca cererea in constatare nu poate fi primita intrucat reclamanta a avut deschisa actiunea in realizarea dreptului - aceasta fiind solutionata prin sentinta nr.89/2008 a Tribunalului Neamt, ramasa irevocabila prin decizia nr.20/2009 a Curtii de Apel Bacau - si in cadrul careia a formulat aceleasi aparari, hotarari care se bucura de autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste dreptul solicitat a fi recunoscut in favoarea reclamantei.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art.312 C. proc. civ., Inalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.