Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager
E-JURIDIC.ROE-JURIDIC.RO » Noutati Juridice 2020 

Amenda penala si inchisoare pentru abuz in serviciu

Amenda penala si inchisoare pentru abuz in serviciu
Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) explica pe larg intr-o speta de data recenta cum poti ajunge sa incasezi o amenda penala generoasa, dar si mergi si la inchisoare pentru abuz in serviciu.


Da, poti fi condamnat la inchisoare cu executare si la plata de amenda penala pentru abuz in serviciu, dupa cum arata ICCJ in Decizia nr. 174/2020.

Abuzul in serviciu este definit la art. 297 din Codul penal drept fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

Atentie! Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, ingradeste exercitarea unui drept al unei persoane ori creeaza pentru aceasta o situatie de inferioritate pe temei de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, apartenenta politica, avere, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA.

ICCJ constata ca, prin Rechizitoriul nr. x/2014 din 26 noiembrie 2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia Parchetelor Militare, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor:

1) A., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de membru al comisiei de examinare constituita pentru incadrarea postului de sef al Directiei financiare din cadrul I.G.J.R. (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206/20.10.2010), avand drept candidat pe numitul B., nu a verificat existenta tuturor documentelor din dosarul de recrutare (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), cauzand, astfel, o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesul-verbal inregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul ca numitul B. indeplineste conditiile legale de participare la concurs si ca i-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu sunt corespunzatoare adevarului, intrucat din dosarul de recrutare al candidatului mentionat lipseau fisa medicala si certificatul de examinare psihologica, actele de stare civila nefiind legalizate, iar tematica si bibliografia i-au fost aduse la cunostinta in ziua desfasurarii concursului (21 octombrie 2010);

2) C., pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969), constand in aceea ca, in calitate de inspector general al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, a semnat nota-raport nr. x din 13 octombrie 2010 prin care a solicitat conducerii M.A.I. deblocarea si ocuparea postului de ofiter specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni si resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "General Ieremia Grigorescu" al judetului Galati, cu recrutarea din sursa externa, prin derogare de la prevederile Ordinelor M.A.I. nr. 665/2008 si nr. 69/2009, examen la care a participat candidatul D.;

3) E., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de presedinte al comisiei de examinare constituita pentru incadrarea unui post de ofiter specialist I (consilier juridic) la Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei Romane (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), avand drept candidat pe numitul F., nu a verificat existenta tuturor documentelor, din dosarul de recrutare lipsind certificatul de examinare psihologica si caracterizarea de la ultimul loc de munca (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), cauzand, astfel, o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesul-verbal inregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010 prin care s-a atestat faptul ca numitul F. indeplineste conditiile legale de participare la concurs si ca i-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu erau corespunzatoare adevarului (tematica si bibliografia fiindu-i aduse la cunostinta in ziua desfasurarii concursului, respectiv la 21 octombrie 2010);

4) G., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de membru al comisiei de examinare constituita pentru incadrarea unui post de ofiter specialist I (consilier juridic) la Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei Romane (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), avand drept candidat pe numitul F., nu a verificat existenta tuturor documentelor din dosarul de recrutare (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), lipsind certificatul de examinare psihologica si caracterizarea de la ultimul loc de munca, activitati prin care a fost cauzata o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesul-verbal inregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul ca numitul F. indeplineste conditiile legale de participare la concurs si ca i-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu erau corespunzatoare adevarului (tematica si bibliografia fiindu-i aduse la cunostinta candidatului in ziua desfasurarii examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

5) H., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de membru al comisiei de examinare constituita pentru incadrarea unui post de ofiter specialist I (consilier juridic) la Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei Romane (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), avand drept candidat pe numitul F., nu a verificat existenta tuturor documentelor, din dosarul de recrutare lipsind certificatul de examinare psihologica si caracterizarea de la ultimul loc de munca (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), activitate prin care a fost cauzata o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesul-verbal inregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul ca numitul F. indeplineste conditiile legale de participare la examen si ca i-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu erau corespunzatoare adevarului (tematica si bibliografia fiindu-i aduse la cunostinta candidatului in ziua desfasurarii concursului, respectiv la 21 octombrie 2010);

6) I., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de presedinte al comisiei de examinare constituita pentru incadrarea unui post de ofiter specialist II (relatii publice) la I.J.J. Braila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), avand drept candidat pe numitul J., nu a verificat existenta tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipsea certificatul de examinare psihologica, iar actele de stare civila nu au fost anexate in copii legalizate (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), activitate prin care a fost cauzata o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesul-verbal inregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul ca numitul J. indeplineste conditiile legale de participare la examen si ca i-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu erau corespunzatoare adevarului (tematica si bibliografia fiindu-i aduse la cunostinta candidatului in ziua desfasurarii examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

7) K., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de membru al comisiei de examinare constituita pentru incadrarea unui post de ofiter specialist II (relatii publice) la I.J.J. Braila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), avand drept candidat pe numitul J., nu a verificat existenta tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipsea certificatul de examinare psihologica, iar actele de stare civila nu au fost anexate in copii legalizate (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), cauzand, astfel, o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesul-verbal inregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul ca numitul J. indeplineste conditiile legale de participare la examen si ca i-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu erau corespunzatoare adevarului (tematica si bibliografia fiindu-i aduse la cunostinta in ziua desfasurarii examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

8) L., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de membru al comisiei de examinare constituita pentru incadrarea unui post de ofiter specialist II (relatii publice) la I.J.J. Braila (desemnat prin O.Z.U. nr. S/206 din 20 octombrie 2010), avand drept candidat pe numitul J., nu a verificat existenta tuturor documentelor din dosarul de recrutare, din care lipseau fisa medicala si certificatul de examinare psihologica, iar actele de stare civila nu au fost anexate in copii legalizate (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), cauzand, astfel, o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesul-verbal inregistrat cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul ca numitul J. indeplineste conditiile legale de participare la examen si ca i-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu erau corespunzatoare adevarului (tematica si bibliografia fiindu-i aduse la cunostinta in ziua desfasurarii examenului, respectiv la 21 octombrie 2010);

9) M., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., ambele cu aplicarea 35 alin. (1) si art. 5 C. pen. - cate 3 acte materiale (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de secretar al celor trei comisii de examinare pentru candidatii B., J. si F., nu a verificat existenta tuturor documentelor din dosarele de recrutare (conform dispozitiilor art. 33 din Ordinul nr. 665 din 28 noiembrie 2008 privind unele activitati de management resurse umane in cadrul M.A.I. si art. 6 lit. a) din Metodologia din 28 noiembrie 2008 pentru aplicarea aceluiasi ordin), cauzand, astfel, o vatamare a intereselor legitime ale M.A.I., si ca, in aceeasi calitate, a semnat procesele-verbale inregistrate cu nr. x din 21 octombrie 2010, prin care s-a atestat faptul ca numitii B., F. si J. indeplinesc conditiile legale de participare la examen si ca le-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu corespundeau adevarului;

10) N., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., ambele cu aplicarea 35 alin. (1) si art. 5 C. pen. - cate 2 acte materiale (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) si art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca, in calitate de sef al Directiei Resurse Umane din cadrul I.G.S.U., a intocmit nota - raport nr. x din 13 octombrie 2010 privind solicitarea de modificare a modalitatii de incadrare a unui post finantat si deblocat, prin derogare de la prevederile Ordinelor M.A.I. nr. 665/2008 si nr. 69/2009, pentru ocuparea postului de ofiter specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni si resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "General Ieremia Grigorescu" al judetului Galati, cu recrutare din sursa externa, pe care ulterior a prezentat-o, spre semnare, gral. lt. C., inspector general al I.G.S.U., desi atributiunile privind derogarea de la prevederile Ghidului carierei personalului M.A.I. se refereau la conditiile minimale pentru ocuparea functiilor din cadrul I.G.S.U., acordarea unor astfel de derogari privind doar situatii punctuale, individualizate, ce aveau menirea de a sprijini activitatea desfasurata pe linia managementului resurselor umane si de a evita aparitia unor blocaje in procesul decizional si nu crearea unor abuzuri, iar, in calitate de presedinte al comisiei de examen, desemnat prin O.Z.U. nr. 211 din 27 octombrie 2010, a dispus amanarea orei de desfasurare a concursului din data de 28 octombrie 2010 pana la ora 16:00, respectiv pana la depunerea fisei care atesta efectuarea vizitei medicale de catre candidatul D., in lipsa acestui document neputand fi finalizata procedura de examinare, si a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul ca dosarul candidatului este complet si corect intocmit, desi acesta nu indeplinea conditiile de vechime in munca in cadrul M.A.I., respectiv de 5 ani, si cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt mentionate in fisa postului, si nici nu fusese anexata caracterizarea de la ultimul loc de munca;

11) O. (ofiter specialist principal I in Directia Resurse Umane din cadrul I.G.S.U.), pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca a participat, in calitate de membru al comisiei de examinare, la concursul pentru ocuparea postului de ofiter specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni si resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "General Ieremia Grigorescu" al judetului Galati, a semnat Procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul ca dosarul candidatului D. este complet si corect intocmit, desi acesta nu indeplinea conditiile de vechime in munca in cadrul M.A.I., de 5 ani, si cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt mentionate in fisa postului, iar la dosar nu se afla anexata caracterizarea de la ultimul loc de munca al candidatului, si a intocmit documentul denumit "nota de cunoastere" cu incalcarea dispozitiilor legale (in biroul acesteia, folosind documentele depuse de candidat, ca urmare a unei discutii purtate cu acesta si nu la domiciliul numitului D.), testul grila cuprinzand, totodata, o intrebare ce nu facea parte din tematica si bibliografie;

12) P. (ofiter specialist principal I in Directia Resurse Umane din cadrul I.G.S.U.), pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. si art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) si art. 5 C. pen. (art. 248 alin. (1) si art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), constand, in esenta, in aceea ca a participat, in calitate de membru al comisiei de examinare, la concursul pentru ocuparea postului de ofiter specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni si resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "General Ieremia Grigorescu" al judetului Galati si a semnat Procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, prin care a atestat faptul ca dosarul candidatului D. este complet si corect intocmit, desi acesta nu indeplinea conditiile de vechime in munca in cadrul M.A.I., de 5 ani, si cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum sunt mentionate in fisa postului, iar la dosar nu se afla anexata caracterizarea de la ultimul loc de munca al candidatului, testul grila cuprinzand, totodata, o intrebare ce nu facea parte din tematica si bibliografie.



Prin Sentinta penala nr. 1 din 9 ianuarie 2017 pronuntata de Curtea Militara de Apel Bucuresti in dosarul nr. x/2014, s-a dispus condamnarea inculpatilor:

1) A., la amenda penala de 5000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

2) C., la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

3) E., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

4) G., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5.000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

5) H., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5.000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

6) I., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5.000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

7) K., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5.000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

8) L., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5.000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

9) M., la trei pedepse de cate 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice (3 acte materiale), prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si la trei pedepse de cate 1 an inchisoare, pentru comiterea infractiunii de fals intelectual (3 acte materiale), prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an inchisoare.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

10) N., la o pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si la doua pedepse de cate 6 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de fals intelectual (2 acte materiale), prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an inchisoare.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

11) O., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5.000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

12) P., la amenda penala de 5.000 RON si la 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si, respectiv, de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.

In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. d) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni inchisoare si 5000 RON amenda penala.

In baza art. 81, art. 82 C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. (1969).

In baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), constand in dispozitia de amanare pana la ora 16:00 a desfasurarii concursului din data de 28 octombrie 2010.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, in urma examinarii probatoriului administrat in cauza, Curtea Militara de Apel Bucuresti a retinut, in esenta, aceeasi situatie de fapt descrisa in rechizitoriu, constatand, in privinta inculpatilor C., N. si M., ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, intrucat acestia, desi au cunoscut faptul ca nu mai pot fi derulate concursuri, cu buna-stiinta au incalcat prevederile art. 22 alin. (22) din O.U.G. nr. 34/2009 (modificata prin O.U.G. nr. 32/2010), care interziceau procedurile de incadrare a posturilor altfel decat cu aprobarea Guvernului prin memorandum, prin activitatea infractionala desfasurata cauzand o tulburare insemnata functionarii M.A.I.



In ceea ce ii priveste pe inculpatii A., E., G., H., I., K., L., O. si P., s-a aratat ca acestia nu au cunoscut ca simulacrul de concurs s-a facut cu scopul de a rezolva strict problema candidatilor trimisi de conducerea M.A.I. si nici nu i-a interesat de ce nu s-au indeplinit procedurile legale prevazute de O.U.G. nr. 34/2009, context in care Curtea a apreciat ca incadrarea juridica a faptelor imputate acestora, circumscrise in rechizitoriu infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C. pen. (1969), se impune a fi schimbata in infractiunea de neglijenta in serviciu, prevazuta de art. 249 alin. (1) C. pen. (1969), motiv pentru care a procedat in acest sens.

Totodata, instanta a constatat ca faptele inculpatilor A., E., G., H., I., K., L., M. (3 acte materiale), N. (2 acte materiale), O. si P., constand in atestarea de date nereale in procesele-verbale de examen, prin care s-a confirmat ca numitii B., J., F. si D. indeplineau conditiile de participare la concurs si ca le-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, desi aceste aspecte nu erau adevarate, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

La individualizarea judiciara a pedepselor, Curtea a tinut seama de dispozitiile partii generale a C. pen., de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptelor savarsite, de persoana infractorilor si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala, dand eficienta aspectelor referitoare la activitatea inculpatilor anterioara savarsirii infractiunilor si, totodata, retinand ca acestia au fost supusi unor presiuni puternice de catre factori din conducerea M.A.I., presiuni carora nu le-au putut rezista.

Impotriva Sentintei penale nr. 1 din 9 ianuarie 2017 pronuntata de Curtea Militara de Apel Bucuresti, in Dosarul nr. x/2014, au declarat apel inculpatii P., A., G., H., I., K., L., M., C., E., N. si O., criticand-o, in esenta, sub aspectul lipsei motivarii, al omisiunii instantei de fond de a pune in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice data faptelor si al gresitei condamnari pentru infractiunile imputate.

Prin Decizia penala nr. 174 din 17 mai 2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, in Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de inculpatii P., A., G., H., I., K., L., M., C., E., N. si O. impotriva Sentintei penale nr. 1 din 9 ianuarie 2017 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, care a fost desfiintata si, in baza art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, mentinandu-se actele procedurale efectuate pana la data de 10 noiembrie 2016.

Pentru a decide astfel, Inalta Curte a retinut ca prima instanta nu a respectat niciuna din cele doua obligatii care ii reveneau, potrivit art. 386 C. proc. pen., respectiv de a supune discutiei partilor noua incadrare juridica si de a pune in vedere inculpatilor ca au dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau amanarea pentru a-si pregati apararea, aspect de natura sa le afecteze acestora dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, in special in ceea ce priveste garantiile reglementate in paragraful 3 lit. a) si b), conform carora orice acuzat are dreptul sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, despre natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa si, respectiv, sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii.

In ceea ce priveste modalitatea in care s-a desfasurat procesul penal in fond, Inalta Curte a constatat ca aceasta nesocoteste dispozitiile art. 374, art. 376 si art. 385 C. proc. pen., intrucat instanta, pe de o parte, a inceput cercetarea judecatoreasca cu audierea inculpatilor, fara ca, in prealabil, sa puna in discutie probatoriul ce se impune a fi administrat, acest aspect fiind dezbatut ulterior, iar, pe de alta parte, a revenit asupra probei testimoniale deja incuviintate, fara sa existe o imprejurare care sa justifice o asemenea schimbare de atitudine, respectiv fara ca procurorul, persoana vatamata si partile sa renunte la probele propuse, asa cum impun prevederile art. 383 C. proc. pen., sau fara sa constate, dupa dezbaterea in contradictoriu, ca acestea sunt inutile. Or, in conditiile in care inculpatii nu au recunoscut savarsirea infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata, solicitand chiar de la debutul procedurii in fata instantei readministrarea probatoriului din faza de urmarire penala si administrarea de probe noi, ce au fost si incuviintate, nesocotirea dispozitiilor care disciplineaza desfasurarea cercetarii judecatoresti a produs urmari negative in ceea ce priveste aflarea adevarului in cauza.

Pe de alta parte, s-a mai retinut ca, la motivarea hotararii, instanta de fond nu s-a conformat dispozitiilor art. 401 si art. 403 alin. (2) C. proc. pen., de vreme ce, in cuprinsul considerentelor sentintei penale atacate, au fost preluate parti intregi ale rechizitoriului, fara, insa, a se face o analiza coroborata a tuturor probelor administrate in cauza in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti pentru fiecare infractiune imputata, fara a se motiva in ce consta infractiunea de neglijenta in serviciu retinuta cu prilejul deliberarii in sarcina inculpatilor A., E., G., H., I., K., L., O. si P. si fara a fi expuse argumentele care au condus la condamnarea acestora, iar individualizarea pedepselor aplicate tuturor acuzatilor s-a facut in mod global, cu trimitere la aspecte generale si abstracte, lipsind o analiza individuala a situatiei personale a acestora. In plus, s-a aratat ca, in cuprinsul motivarii, au fost introduse argumente contradictorii, referitoare la existenta unor presiuni puternice exercitate de catre factori din conducerea M.A.I. carora inculpatii nu le-au putut rezista, imprejurare a carei retinere ar fi trebuit sa atraga incidenta cauzei de neimputabilitate prevazuta de art. 25 C. pen. (constrangerea morala), cu consecinta achitarii in baza art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar nu a condamnarii acuzatilor.

Ca urmare, constatand absenta motivelor care au fundamentat solutia de condamnare, Inalta Curte a apreciat hotararea atacata ca fiind nelegala si, considerand ca rejudecarea cauzei nu s-ar putea realiza direct in faza de apel, a dispus trimiterea acesteia la Curtea Militara de Apel Bucuresti, unde a fost reinregistrata sub nr. x/2014**.

In rejudecare, s-a pronuntat Sentinta penala nr. 4 din 1 august 2018, prin care Curtea Militara de Apel Bucuresti a dispus, printre altele, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza II-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) si art. 124 C. pen. (1969) si cu aplicarea art. 5 C. pen., incetarea procesului pornit impotriva inculpatilor:

- G., H. si K., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), si fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969);

- M. si P., pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), si fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969).

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca faptele imputate inculpatilor au fost savarsite in cursul lunii octombrie 2010, iar legiuitorul a stabilit pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), si fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), pedeapsa inchisorii de pana la 5 ani, legea penala mai favorabila fiind reprezentata de dispozitiile art. 124 C. pen. (1969), in forma anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012, astfel incat termenul de prescriptie a raspunderii penale fiind de 7 ani si 6 luni, acesta s-a implinit in luna aprilie 2018.

Impotriva Sentintei penale nr. 4 din 1 august 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, pronuntata in Dosarul nr. x/2014, au declarat apel inculpatii K., G., H., M. si P., invocand, in motivare, faptul ca instanta de fond nu le-a analizat solicitarile de continuare a procesului penal, potrivit art. 18 C. proc. pen., si cele de achitare in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) sau, dupa caz, lit. d) C. proc. pen.

Prin Decizia penala nr. 242/A din 02 octombrie 2018, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul K. impotriva Sentintei penale nr. 4 din 1 august 2018, pronuntata de Curtea Militara de Apel Bucuresti in Dosarul nr. x/2014, si a admis apelurile formulate de inculpatii G., H., M. si P. impotriva aceleiasi hotarari, care a fost desfiintata in parte, numai cu privire la acesti inculpati, dispunandu-se, in aceste limite, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale sentintei penale atacate.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de control judiciar a retinut ca, la termenul de dezbateri, in prezenta aparatorului sau ales, inculpatul K. si-a retras apelul formulat, astfel incat, apreciind ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 415 C. proc. pen., a luat act de manifestarea de vointa a apelantului in acest sens.

Referitor la celelalte cai de atac promovate in cauza, Inalta Curte a constatat ca, desi, in fata instantei de fond, inculpatii G., H., M. si P., in mod expres, atat prin aparatori alesi, cat si in ultimul cuvant, au solicitat achitarea, sustinand ca sunt nevinovati, ceea ce echivaleaza cu o cerere de continuare a procesului penal, iar inculpatul P., prin avocat ales, a formulat, in mod expres, o astfel de solicitare intemeiata pe dispozitiile art. 18 C. proc. pen., Curtea Militara de Apel Bucuresti nu a examinat respectivele cereri, ci s-a limitat la a retine ca raspunderea penala este prescrisa in raport cu data savarsirii infractiunilor si cu dispozitiile art. 122 alin. (1) lit. d) si art. 124 C. pen. (1969), in redactarea anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012, imprejurare ce constituie o omisiune de pronuntare asupra faptelor deduse judecatii, ce atrage incidenta dispozitiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare.

S-a subliniat, in acest sens, ca verificarea direct in apel a chestiunilor invocate de inculpati, prin care se urmareste obtinerea unor solutii de achitare, i-ar priva pe acestia de un grad de jurisdictie, intrucat hotararea pronuntata in calea de atac nu mai poate fi cenzurata sub toate aspectele, asa incat singurul remediu procesual este desfiintarea sentintei penale atacate in ceea ce ii priveste pe cei patru apelanti inculpati si rejudecarea cauzei de catre Curtea Militara de Apel Bucuresti, prilej cu care, in urma cercetarii judecatoresti, dupa administrarea probelor, aceasta trebuie sa analizeze cauza pe fond si sa procedeze potrivit dispozitiilor art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen.

In ceea ce priveste solicitarea aparatorului ales al inculpatului H., de extindere a efectelor apelului si pentru ceilalti acuzati, Inalta Curte a aratat ca aplicarea, in speta, a dispozitiilor art. 419 C. proc. pen. poate fi de natura sa le creeze acestora o situatie mai grea, cu atat mai mult cu cat, prin neexercitarea caii de atac si, respectiv, prin retragerea apelului, acestia si-au manifestat in mod expres vointa de a accepta solutia de incetare a procesului penal si de a nu mai solicita continuarea acestuia, astfel incat rejudecarea cauzei in privinta lor nu se mai poate dispune.

Ca urmare a solutiei pronuntate de instanta de control judiciar, cauza a fost din nou inregistrata, sub nr. x/2014***, pe rolul Curtii Militare de Apel Bucuresti, care, prin sentinta penala nr. 8 din 20 decembrie 2018, a dispus, in temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatilor G. si H. pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., si a inculpatilor M. si P. pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma continuata, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) si art. 5 C. pen.

Totodata, in temeiul art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost incetat procesul penal fata de inculpatii G. si H. pentru infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., precum si fata de inculpatii M. si P. pentru infractiunea de fals intelectual, in forma continuata, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) si art. 5 C. pen., cu consecinta anularii inscrisurilor false (procesele-verbale nr. x).

Pentru a hotari astfel, Curtea Militara de Apel Bucuresti a retinut, in esenta, aceeasi stare de fapt descrisa in actul de sesizare, avand in vedere, in acest sens, ca inculpatii au recunoscut invinuirile aduse si au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate, pozitie procesuala care se coroboreaza cu ansamblul probator din cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, context in care a constatat ca faptele imputate exista, fiind dovedite dincolo de orice indoiala rezonabila. Astfel, s-a mentionat ca toti inculpatii au fost antrenati in activitatea declansata potrivit procedurii indicate in nota-raport, revenindu-le atributii conform fisei postului, iar fiecare dintre acestia avea pregatire specifica, inclusiv juridica, adaptata statutului si functiei exercitate, astfel ca erau in masura sa observe caracterul vadit nelegal al dispozitiei de derogare de la normele generale in materie, fixate prin ordin de catre ministrul de resort. In plus, s-a aratat ca prin faptele inculpatilor s-a adus o vatamare a drepturilor si intereselor legitime ale persoanei juridice (M.A.I.) in exercitarea atributiunilor de serviciu, prin ignorarea sau indeplinirea defectuoasa a indatoririlor ce le reveneau conform metodologiei stabilite prin Ordinele M.A.I. nr. 665 din 28 noiembrie 2008 si nr. 69/2009.

Totodata, s-a apreciat ca nu poate fi retinuta incidenta cauzei justificative prevazuta de art. 21 alin. (2) C. pen., intrucat, conform art. 8 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, militarilor ofiteri le este interzis in mod expres sa execute ordinele nelegale, iar, in situatia in care li se cere executarea unui astfel de ordin (cu caracter vadit nelegal, precum cel din speta) sunt obligati sa raporteze despre neexecutarea ordinului comandantului nemijlocit al celui care a dat ordinul (art. 7 alin. (3) din Ordinul nr. M-64/2013 privind Regulamentul disciplinei militare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 399 bis din 3 iulie 2013).

Ca atare, s-a concluzionat ca, prin nesocotirea Metodologiei de aplicare a Ordinului M.A.I. nr. 665/2008, inculpatii, fiecare in calitatea detinuta in cadrul comisiei, au consemnat in mod nereal ca cei patru candidati indeplineau conditiile de participare la concurs, ca le-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, ca la dosar erau depuse toate documentele mentionate in metodologie, semnand procesele-verbale din 21 octombrie 2010 si 28 octombrie 2010 prin care se atesta (contrar realitatii) ca titularii indeplinesc conditiile prevazute in normele de profil, fapte care intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual, prevazuta de art. 289 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. Raportandu-se, insa, la legea penala mai favorabila inculpatilor, Curtea a constatat ca, pentru aceasta infractiune, la datele de 22 aprilie 2018 si 28 aprilie 2018 a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale (conform art. 124 C. pen. din 1969, in forma anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012), context in care a apreciat ca se impune incetarea procesului penal, in temeiul art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.

In ceea ce priveste infractiunea de abuz in serviciu imputata fiecarui inculpat, judecatorul fondului a retinut ca aceasta a avut ca situatie premisa incalcarea unui ordin M.A.I. (norma juridica tertiara), iar nu a unei legi, ordonante de urgenta sau ordonante (emise de Guvern in procedura delegarii legislative), asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, astfel incat a constatat ca, desi faptele exista si sunt recunoscute de inculpati, acestea nu sunt prevazute de legea penala, impunandu-se achitarea acestora in temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Impotriva Sentintei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti au formulat apel Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti, criticand-o sub aspectul aplicarii eronate a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constitutionale la situatia concreta din speta, fapt ce a avut ca urmare gresita achitare a celor patru acuzati pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, precum si inculpatii G., H. si P., sub aspectul gresitei incetari a procesului penal pentru infractiunea de fals intelectual, solicitand pronuntarea unei solutii de achitare pentru aceasta fapta. In plus, apelantul inculpat P. a formulat critici si cu privire la omisiunea instantei de fond de a desfiinta Procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013, a carui mentinere ar fi incompatibila cu solutia de incetare a procesului penal pentru infractiunea de fals intelectual, dar si in legatura cu gresita calificare in drept a faptelor, sens in care, sustinand caracterul subsidiar al infractiunii de abuz in serviciu in raport cu infractiunea de fals intelectual, a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor din cele doua infractiuni intr-una singura de fals intelectual, pentru care sa se dispuna achitarea, in temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin Decizia penala nr. 91/A din 20 martie 2019 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, in Dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel impotriva sentintei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, care a fost desfiintata, iar cauza a fost trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Curtea Militara de Apel Bucuresti, cu privire la inculpatii G., H., M. si P., fiind mentinute actele efectuate in cauza pana la data de 21 noiembrie 2018.

Totodata, au fost respinse apelurile declarate de inculpatii G., H. si P. impotriva aceleiasi sentinte penale.



Pentru a decide astfel, Inalta Curte, facand, pe larg, trimitere la prevederile art. 425 C. proc. pen. si la considerentele Deciziei penale nr. 242/A din 2 octombrie 2018 pronuntata in Dosarul nr. x/2014, a retinut ca, desi in cuprinsul acesteia, instanta suprema a indicat expressis verbis procedura ce trebuia urmata in rejudecarea fondului cauzei, sens in care a mentionat dispozitiile art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen., judecatorul fondului nu a respectat limitele obligatorii impuse prin respectiva decizie si a evaluat gresit principiile nemijlocirii si contradictorialitatii atunci cand a retinut ca inculpatii au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate si in coroborare cu recunoasterea invinuirilor aduse prin actul de sesizare, conform art. 375 C. proc. pen., in conditiile in care vointa acestora exprimata expres era de continuare a procesului penal pentru a se putea pronunta achitarea. Ca atare, s-a subliniat ca manifestarea de vointa a inculpatilor, in sensul continuarii procesului penal, presupunea ca instanta de fond sa administreze probe in considerarea solutiei de achitare solicitate, iar nu sa se margineasca la a mentiona ca acuzatii recunosc invinuirile aduse prin actul de sesizare si nu contesta probele, cu atat mai mult cu cat si reprezentantul Ministerului Public solicitase readministrarea de probe, iar dispozitiile date de instanta de control judiciar faceau incidente prevederile art. 374 alin. (8) C. proc. pen.

In aceste conditii, constatand ca instanta de rejudecare nu s-a conformat deciziei instantei de control judiciar, s-a apreciat ca singurul remediu procesual il constituie trimiterea dosarului, din nou, spre rejudecare, la aceeasi instanta, care urmeaza sa analizeze cauza pe fond, sa administreze probatorii si sa dispuna conform art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen., astfel cum a indicat Inalta Curte cu ocazia deciziei anterioare.

In ceea ce priveste incidenta Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constitutionale, Inalta Curte a aratat ca, intrucat, in conformitate cu art. 371 C. proc. pen., judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare, obiectul judecatii, care este in acelasi timp obiectul investirii, este determinat de cuprinsul rechizitoriului, analiza instantei purtand asupra intregului act si nu doar a dispozitiei de trimitere in judecata si a caracterizarii in drept a faptei imputate, asa cum au sustinut inculpatii. Asa fiind, in conditiile in care, in cauza, in cuprinsul rechizitoriului s-au facut referiri cu privire la nerespectarea legislatiei primare, sens in care au fost indicate dispozitiile art. 36 lit. d) si g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum si Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, s-a apreciat ca nu prezinta relevanta imprejurarea ca in sectiunea dedicata incadrarii in drept a faptelor nu au mai fost mentionate respectivele prevederi legale.

In consecinta, dosarul a fost reinregistrat pe rolul Curtii Militare de Apel Bucuresti, sub nr. x/2014****, instanta dispunand, prin sentinta penala nr. 4 din 19 decembrie 2019, in baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969) si art. 124 C. pen. (1969) si cu aplicarea art. 5 C. pen., incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatilor G., H., M. si P. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), luandu-se act, totodata, in temeiul art. 25 alin. (5) teza II C. proc. pen., ca Ministerul Afacerilor Interne nu s-a constituit parte civila in cauza.

Prin Incheierea din 30 ianuarie 2020, s-a facut aplicarea art. 278 C. proc. pen. cu referire la minuta sentintei, fara sa se urmeze, insa, aceeasi procedura si in privinta dispozitivului hotararii, cu toate ca aceasta era deja redactata la data emiterii incheierii.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Curtea Militara de Apel Bucuresti, dupa prezentarea parcursului dosarului in toate ciclurile procesuale, a mentionat, dezvoltand argumentele expuse, succint, in cuprinsul incheierii de sedinta din 05 iunie 2019 si raportandu-se la dispozitiile art. 371 si art. 425 alin. (1) si (3) C. proc. pen., la motivele de apel invocate de parchet in Dosarul nr. x/2014 (prin care s-a solicitat desfiintarea sentintei numai cu privire la infractiunea prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969), dar si la dispozitivul deciziei penale nr. 91/A din 20 martie 2019 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala (prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel si s-au respins caile de atac promovate de cei trei inculpati) si la anumite pasaje din considerente, ca, in acest al patrulea ciclu procesual, judecata trebuie sa se limiteze la inculpatii G., H., M. si P. si la infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., intrucat solutia de incetare a procesului penal pentru infractiunea de fals intelectual a ramas definitiva prin respingerea apelurilor declarate de cei patru inculpati.

Procedand, in aceste limite, la analiza materialului probator administrat in cauza in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti si avand in vedere indicatiile instantei de control judiciar, Curtea a retinut, in esenta, aceeasi stare de fapt descrisa in actul de sesizare si a apreciat ca acuzatiile aduse inculpatilor G., H., M. si P. sunt dovedite, de vreme ce fiecare dintre acestia, in calitatea detinuta, a atestat in mod nereal ca cei patru candidati indeplineau conditiile de participare la concurs, ca le-au fost aduse la cunostinta, in timp util, tematica si bibliografia, ca la dosar au fost depuse toate documentele mentionate in metodologie, semnand procesele-verbale din 21 octombrie 2010 si 28 octombrie 2010 in care se consemna (contrar realitatii) ca titularii intruneau cerintele prevazute in normele de profil. Judecatorul fondului a mai retinut ca activitatea desfasurata de cei patru inculpati intruneste elementele de tipicitate obiectiva ale infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), intrucat acestia au nesocotit nu doar ordinele de ministru care reglementau activitatea comisiei de concurs, ci si legislatia primara (respectiv art. 36 lit. d) si g) din Legea nr. 80/1995), iar actiunile lor au fost de natura sa aduca atingere bunului mers al activitatii unei institutii publice. Totodata, s-a aratat ca aceasta infractiune a fost comisa cu forma de vinovatie a intentiei indirecte, in sensul ca inculpatii au prevazut rezultatul actiunilor lor - angajarea ilegala a unor persoane, dandu-si seama de natura si urmarile faptelor, pe care le-au acceptat.

In ceea ce priveste nota-raport privind solicitarea de modificare a modalitatii de incadrare a unui post finantat si deblocat, avand nr. x din 19 octombrie 2010 - M.A.I. - D.G.M.R.U., in baza careia inculpatii au sustinut ca au actionat, instanta de fond a retinut ca aceasta nu se refera la derogarea de la intocmirea si completarea dosarului de concurs al vreunui candidat si, in niciun caz, nu a permis membrilor comisiilor de concurs sa aprobe/accepte lipsa unor acte prevazute de Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.

In aceste conditii, retinand vinovatia celor patru inculpati si raportandu-se la data savarsirii activitatii infractionale, dar si la dispozitiile art. 124 C. pen. (1969), Curtea a apreciat ca, in cauza, a intervenit prescriptia raspunderii penale pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, astfel ca se impune incetarea procesului penal pentru aceasta, in temeiul dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, inculpatul P., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, in motivele de apel formulate in scris si sustinute oral cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat a aratat, in esenta, ca, in mod gresit, instanta de fond nu s-a pronuntat prin hotararea atacata asupra infractiunii de fals intelectual, retinuta in sarcina sa prin rechizitoriu, dupa cum nu a dispus nici cu privire la desfiintarea inscrisului ce se prezuma ca a fost falsificat (Procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013), imprejurare de natura sa atraga incidenta dispozitiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. referitoare la desfiintarea sentintei penale apelate si rejudecarea cauzei, in ceea ce il priveste, de catre Curtea Militara de Apel Bucuresti.

Sub acest aspect, s-a mentionat ca, prin Decizia penala nr. 91/A din 20 martie 2019, data in cauza in cel de-al treilea ciclu procesual, Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca urmare a admiterii apelului promovat de Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel, a desfiintat integral Sentinta penala nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta pentru efectuarea unei veritabile cercetari judecatoresti, prin administrarea de probe, imprejurarea ca au fost respinse caile de atac declarate de inculpati impotriva aceleiasi hotarari neputand fi interpretata in sensul anularii partiale a acesteia si a limitarii noii judecati in fond doar cu privire la infractiunea de abuz in serviciu, data fiind, pe de o parte, lipsa oricarei mentiuni in acest sens in cuprinsul deciziei, iar, pe de alta parte, indivizibilitatea ce caracterizeaza cele doua infractiuni ce formeaza obiectul acuzatiei penale (cea de abuz in serviciu si cea de fals intelectual), retinandu-se ca acestea au fost comise prin acelasi act. Ca atare, s-a apreciat ca rejudecarea cauzei, dupa desfiintarea de catre instanta suprema a Sentintei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, trebuia sa poarte si asupra infractiunii de fals intelectual, pentru care inculpatul P. a fost deferit instantei prin rechizitoriu, astfel incat omisiunea judecatorului fondului de a se pronunta cu privire la aceasta prin hotararea apelata nu poate fi indreptata decat prin aplicarea prevederilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

In ceea ce priveste netemeinicia sentintei penale atacate, apelantul inculpat, pornind de la acuzatiile ce i-au fost aduse prin actul de sesizare si reiterand sustinerile facute anterior, pe parcursul procedurii judiciare, a subliniat ca infractiunea de abuz in serviciu retinuta in sarcina sa are caracter subsidiar in raport cu infractiunea de fals intelectual pentru care s-a mai dispus trimiterea sa in judecata, insa aceasta chestiune nu a fost analizata de catre instanta de fond cu prilejul rejudecarii, desi a fost invocata de aparare atat cu ocazia dezbaterilor, cat si in cuprinsul concluziilor scrise.

Examinand cauza atat prin prisma motivelor de apel invocate, cat si din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt si de drept, Inalta Curte constata ca apelul declarat de inculpatul P. este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Reglementand una dintre institutiile fundamentale ale procesului penal roman, C. proc. pen. stabileste, in art. 14, ca actiunea penala se poate exercita pe tot parcursul desfasurarii acestuia, in conditiile legii (alin. (3), si ca are ca obiect tragerea la raspundere penala a celor care au savarsit infractiuni (alin. (1), constituind instrumentul juridic prin intermediul caruia persoana invinuita de comiterea unei asemenea fapte este adusa in fata instantei de judecata pentru a raspunde in legatura cu incalcarea legii penale de care este acuzata. Data fiind importanta deosebita a acestei institutii procesuale, din moment ce, prin mijlocirea sa, raportul juridic de conflict este translatat in fata organelor judiciare, actiunea penala determina, practic, inceperea, derularea si finalizarea procesului penal, stingerea acesteia putandu-se realiza, in cursul judecatii, asa cum stabilesc prevederile art. 17 alin. (2) C. proc. pen., doar prin ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitare sau incetare a procesului penal.

In acest sens, dispozitiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. prevad ca, in solutionarea actiunii penale, instanta hotaraste prin sentinta (potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen.) asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal, prin "invinuire" intelegandu-se totalitatea faptelor, a acuzatiilor formulate prin actul de sesizare (rechizitoriul procurorului, astfel cum a fost verificat sub aspectul regularitatii in procedura prevazuta de art. 342 si urm. C. proc. pen., sau incheierea judecatorului de camera preliminara pronuntata in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.) impotriva persoanei deferite judecatii si care au format obiectul actiunii penale exercitate de procuror pe parcursul procedurii judiciare.

Rezulta, asadar, ca judecata in prima instanta trebuie sa dea o rezolvare integrala fondului cauzei, sens in care organul judiciar legal investit are obligatia sa se pronunte asupra actiunii penale, dar si a celei civile, cu referire la toate faptele si persoanele indicate in actul de sesizare a instantei, orice omisiune sub acest aspect afectand realizarea scopului procesului penal, respectiv solutionarea in intregime a conflictului juridic de drept penal dedus judecatii, cu consecinta stingerii acestuia in privinta ambelor laturi ale sale (penala si civila).

De altfel, indatorirea instantei de fond de a se pronunta asupra tuturor faptelor cu care a fost legal investita prin actul de sesizare nu rezulta doar din economia dispozitiilor art. 17 alin. (2) si art. 396 alin. (1) C. proc. pen., dar si din textul art. 371 din acelasi cod care circumstantiaza obiectul judecatii la faptele si persoanele aratate in respectivul act de sesizare, precum si din cel al art. 403 C. proc. pen. care, reglementand continutul hotararii judecatoresti prin care instanta solutioneaza fondul cauzei, prevede ca aceasta trebuie sa cuprinda, printre altele, in caz de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei, fiecare fapta retinuta in sarcina inculpatului (alin. (2), iar, in situatia in care au fost retinute doar o parte din faptele ce formeaza obiectul trimiterii in judecata, trebuie sa mentioneze pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea ori, dupa caz, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei si pentru care anume fapte, incetarea procesului penal ori achitarea (alin. (3).

In plus, aceasta obligatie ce incumba primei instante reprezinta o garantie a respectarii exigentelor unui proces echitabil, caci, in conformitate cu art. 8 C. proc. pen., organele judiciare au indatorirea "de a desfasura (...) judecata cu respectarea garantiilor procesuale si drepturilor partilor (...), astfel incat sa fie constatate (...) in mod complet faptele care constituie infractiuni, nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii (...)", iar, potrivit art. 6 paragr. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil (...) de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa".

Ca atare, pentru asigurarea respectarii de catre organul judiciar a garantiilor procesuale conferite partilor pe parcursul procedurii judiciare, inclusiv a dreptului la un proces echitabil, dar si al celui la dublul grad de jurisdictie in materie penala instituit de art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie, prin O.U.G. nr. 18/2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, au fost modificate dispozitiile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ce reglementeaza solutiile la judecata in apel, introducandu-se ca motive de admitere a caii ordinare de atac, cu consecinta desfiintarii sentintei primei instante si a dispunerii rejudecarii cauzei de catre aceasta, si ipotezele in care judecatorul fondului nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra actiunii civile.

Astfel, in situatia in care instanta investita prin actul de sesizare nu a dat o rezolvare completa actiunii penale, in sensul ca nu a pronuntat in privinta uneia/unora dintre faptele deduse judecatii o solutie dintre cele prevazute de art. 396 alin. (1) C. proc. pen., respectiv condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal, jurisdictia superioara, ca urmare a admiterii apelului, va desfiinta hotararea atacata si va trimite dosarul pentru efectuarea unei noi judecati la prima instanta, neputand sa suplineasca, ea insasi, direct in calea ordinara de atac, omisiunea constatata, prin pronuntarea pentru prima data asupra faptei/faptelor eludate de judecatorul fondului, intrucat in acest mod ar priva participantii procesuali indreptatiti de lege la exercitarea caii de atac impotriva solutiei dispuse, fapt ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil si celui la dublul grad de jurisdictie in materie penal, garantate de art. 6 paragr. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si de art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la aceasta.

Or, in cauza, din analiza parcursului dosarului, Inalta Curte constata, in acord cu sustinerile apelantului, ca prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la una dintre infractiunile pentru care acesta a fost trimis in judecata, respectiv cea de fals intelectual, prevazuta de art. 321 C. pen. (art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969), imprejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu consecinta admiterii caii de atac, a desfiintarii sentintei penale atacate numai in ceea ce il priveste pe inculpatul P., si a trimiterii cauzei spre rejudecare, in aceste limite, la Curtea Militara de Apel Bucuresti.

Astfel, prin Rechizitoriul nr. x/2014 din 26 noiembrie 2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia Parchetelor Militare, s-a dispus trimiterea in judecata, alaturi de alte persoane, a inculpatului P. pentru savarsirea, in concurs real, a infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, prevazute de art. 297 alin. (1) C. pen. (art. 248 alin. (1) C. pen. din 1969) si art. 321 C. pen. (art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969), cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (art. 33 lit. a) C. pen. din 1969), retinandu-se, in esenta, in fapt, ca acesta (ofiter specialist principal I la Directia Resurse Umane din cadrul I.G.S.U.), in calitate de membru al comisiei de examinare pentru ocuparea postului de ofiter specialist II la Compartimentul management organizatoric, planificare, misiuni si resurse din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "General Ieremia Grigorescu" al judetului Galati, a semnat procesul-verbal nr. x din 28 octombrie 2013 prin care a atestat faptul ca dosarul candidatului D. este complet si corect intocmit, desi cel din urma nu indeplinea conditiile de vechime in munca in cadrul M.A.I., de 5 ani, si nici cele privind gradul militar de locotenent, astfel cum erau mentionate in fisa postului, iar la dosar nu se afla anexata caracterizarea de la ultimul loc de munca, testul grila cuprinzand, totodata, o intrebare ce nu facea parte din tematica si bibliografie.

Asa cum s-a aratat in dezvoltarile de mai sus, cauza a parcurs in etapa judecatii mai multe cicluri procesuale, prin sentinta penala nr. 4 din 01 august 2018 (pronuntata in cel de-al doilea ciclu procesual, in dosarul nr. x/2014), dispunandu-se de catre Curtea Militara de Apel Bucuresti, printre altele, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza II-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) si art. 124 C. pen. (1969) si cu aplicarea art. 5 C. pen., incetarea procesului pornit impotriva inculpatilor G., H., K., M. si P. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), si fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu retinerea dispozitiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) in privinta ultimilor doi acuzati.

Prin Decizia penala nr. 242/A din 02 octombrie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala, aceasta hotarare a fost desfiintata in parte, numai in ceea ce-i priveste pe inculpatii G., H., M. si P. (in conditiile in care s-a luat act de retragerea caii de atac promovate de inculpatul K.), si, in aceste limite, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Curtea Militara de Apel Bucuresti, mentinandu-se celelalte dispozitii ale sentintei.

In esenta, instanta de control judiciar a retinut ca judecatorul fondului nu a examinat solicitarile inculpatilor de continuare a procesului penal, ci s-a limitat la constatarea intervenirii prescriptiei raspunderii penale, ceea ce echivaleaza cu omisiunea de pronuntare asupra faptelor deduse judecatii, conform art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. Ca atare, s-a apreciat ca se impune trimiterea dosarului spre rejudecare, urmand ca prima instanta, in urma cercetarii judecatoresti, dupa administrarea probelor, sa analizeze cauza pe fond si sa procedeze potrivit dispozitiilor art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen.

In rejudecare, a fost pronuntata de Curtea Militara de Apel Bucuresti Sentinta penala nr. 8 din 20 decembrie 2018 (al treilea ciclu procesual, Dosar nr. x/2014), prin care s-a hotarat, printre altele, in temeiul art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatilor G., H., M. si P. pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. si retinerea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) in privinta ultimilor doi acuzati, iar, in temeiul art. 396 alin. (6) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., incetarea procesului penal fata de acestia pentru infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. si retinerea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) in sarcina celor din urma, dispunandu-se, totodata, si anularea inscrisurilor false (Procesele-verbale nr. x/21.10.2010, nr. y/21.10.2010 si nr. x/21.10.2010).

Prin Decizia penala nr. 91/A din 20 martie 2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel impotriva sentintei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, pe care a desfiintat-o si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond cu privire la inculpatii G., H., M. si P., mentinand actele efectuate in cauza pana la data de 21 noiembrie 2018.

Totodata, au fost respinse apelurile declarate de inculpatii G., H., M. si P. impotriva aceleiasi sentinte penale, acestia fiind obligati la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a dispune astfel, Inalta Curte, dupa ce a facut o ampla referire la considerentele Deciziei penale nr. 242/A din 2 octombrie 2018 a aceleiasi instante, pronuntata in al doilea ciclu procesual, a retinut, in esenta, ca judecatorul fondului nu a respectat limitele obligatorii impuse prin aceasta hotarare si a evaluat gresit principiile nemijlocirii si contradictorialitatii cand a constatat ca inculpatii au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor deja administrate si in coroborare cu recunoasterea invinuirilor aduse prin actul de sesizare, conform art. 375 C. proc. pen., in conditiile in care vointa acestora exprimata expressis verbis era de continuare a procesului penal pentru a se putea pronunta achitarea. Ca atare, s-a aratat ca prima instanta nu s-a conformat dispozitiilor imperative ale hotararii din apel si nu a evaluat institutiile incidente ca urmare a solicitarii inculpatilor de continuare a procesului penal, care presupunea administrarea de probe in considerarea solutiei de achitare solicitate, solutie ce nu era sustinuta de probatoriile administrate in cursul urmarii penale. Astfel, s-a mentionat ca judecatorul fondului era obligat sa efectueze o veritabila cercetare judecatoreasca, iar nu sa se margineasca la a mentiona ca inculpatii recunosc invinuirile aduse prin actul de sesizare si nu contesta probele, cu precadere in conditiile in care reprezentantul Ministerului Public solicitase readministrarea de probe, iar dispozitiile instantei de control judiciar faceau incidente prevederile art. 375 alin. (8) C. proc. pen.

In consecinta, fata de considerentele evocate, conform carora instanta de rejudecare era tinuta sa se conformeze hotararii instantei de control judiciar, s-a apreciat ca singurul remediu procesual il constituie trimiterea cauzei, din nou, spre rejudecare, la Curtea Militara de Apel Bucuresti, ocazie cu care urmeaza sa se analizeze cauza pe fond, sa se administreze probatorii si sa se procedeze conform art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen., astfel cum a indicat Inalta Curte in cuprinsul Deciziei nr. 242/A din 2 octombrie 2018.

De asemenea, raportat la motivele de apel invocate de Ministerul Public, care au vizat, in concret, gresita achitare a celor patru inculpati pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, solicitandu-se incetarea procesului penal pentru aceasta in temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., instanta suprema, facand trimitere la aspectele statuate prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constitutionale, la faptele pentru care acuzatii au fost trimisi in judecata, dar si la considerentele avute in vedere de judecatorul fondului, a subliniat, contrar sustinerilor acestuia, ca, in cuprinsul rechizitoriului, se fac referiri cu privire la nerespectarea legislatiei primare, fiind indicate dispozitiile art. 36 lit. d) si g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum si Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, context in care apare ca nerelevant faptul ca, in sectiunea dedicata incadrarii juridice, nu au mai fost mentionate respectivele prevederi din legislatia primara ce nu ar fi fost respectate.

Procedand la a patra rejudecare a cauzei, la termenul din 5 iunie 2019, dupa punerea in discutia participantilor la proces a cadrului procesual in care urmeaza sa se desfasoare cercetarea judecatoreasca, Curtea Militara de Apel Bucuresti a dispus ca judecata sa vizeze doar infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii G., H., M. si P., luand act, totodata, ca primii trei acuzati au renuntat la continuarea procesului penal si au solicitat incetarea acestuia intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale. Pentru a dispune astfel, judecatorul fondului a avut in vedere faptul ca, prin Decizia penala nr. 91/A din 20 martie 2014, instanta suprema a admis doar apelul declarat de Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti impotriva Sentintei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, care "a fost desfiintata numai in parte in ceea ce priveste pe inculpatii maior G., lt. Colonel H., maior (rez.) M. si maior P. pentru infractiunea de abuz in serviciu". Asa fiind, s-a constatat "ca ceea ce se va realiza in fond, in continuare, in aceasta cauza, se va referi numai la apelul parchetului militar, numai cu privire la cei 4 inculpati si numai fata de infractiunea de abuz in serviciu".

Ca atare, in aceste limite, prima instanta a incuviintat, la data de 19 iunie 2019, cererea de probe formulata de reprezentantul parchetului si a procedat la administrarea lor in sedintele publice din 11 si 25 septembrie 2019, 23 octombrie 2019 si 20 noiembrie 2019.

Deopotriva, in aceleasi limite, s-a realizat si deliberarea asupra fondului cauzei (desi, cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 20 noiembrie 2019, apararea inculpatilor H., M. si P. a solicitat pronuntarea unei solutii si cu privire la infractiunea de fals intelectual pentru care acestia au fost trimisi in judecata), sens in care, prin sentinta penala nr. 4 din 19 decembrie 2019, Curtea Militara de Apel Bucuresti a dispus, in baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) si art. 124 C. pen. (1969) si cu aplicarea art. 5 C. pen., incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatilor G., H., M. si P. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), luand act, totodata, ca Ministerul Afacerilor Interne nu s-a constituit parte civila in cauza, fara a pronunta, insa, vreuna dintre solutiile enumerate de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. cu privire la infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 321 C. pen. (art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969), retinuta in sarcina acuzatilor, inclusiv a apelantului P., prin actul de sesizare a instantei.

Procedand astfel, instanta de fond, contrar dispozitiilor art. 425 alin. (1) si (3) C. proc. pen. privind limitele rejudecarii, a nesocotit obligatia legala de a se conforma hotararii instantei de apel, considerand, fara o justificare valabila, ca noua judecata si, implicit, cercetarea judecatoreasa ce se impunea a fi efectuata in cauza se limiteaza doar la verificarea temeiniciei acuzatiei de abuz in serviciu, singurul argument invocat in acest sens - inserat atat in incheierea de sedinta din 5 iunie 2019, cand a fost stabilit cadrul procesual, cat si in cuprinsul sentintei - fiind acela ca, prin decizia pronuntata, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis numai calea de atac promovata de Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti, fara a se avea, insa, in vedere si motivele care au fundamentat o asemenea solutie.

Intr-adevar, asa cum s-a aratat deja, prin Decizia penala nr. 91/A din 20 martie 2019 a instantei supreme, a fost admis doar apelul declarat de procuror, fiind respinse caile de atac formulate de acuzati, insa dispozitivul hotararii este clar, neechivoc, in sensul desfiintarii in totalitate a Sentintei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti si a rejudecarii cauzei cu privire la intreaga situatie juridica a inculpatilor G., H., M. si P.. In acest sens, se observa ca, in cuprinsul dispozitivului deciziei pronuntate, instanta de control judiciar nu a inserat nicio mentiune referitoare la desfiintarea partiala a sentintei atacate, doar cu privire la anumite fapte, in speta cele circumscrise infractiunii de abuz in serviciu, asa cum, in mod eronat, a apreciat judecatorul fondului, dupa cum nu a facut vreo referire in legatura cu mentinerea anumitor dispozitii ale hotararii primei instante, cum ar fi cele ce vizeaza solutiile de incetare a procesului penal pentru infractiunea de fals intelectual imputata acuzatilor, aspecte ce conduc, in mod neindoielnic, la concluzia certa ca rejudecarea cauzei de catre Curtea Militara de Apel Bucuresti trebuia sa poarte asupra ambelor infractiuni ce au fost retinute in sarcina celor patru inculpati prin actul de sesizare a instantei, nu doar asupra celei prevazute de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., asa cum s-a intamplat in speta.

In sensul aceleiasi concluzii pledeaza si considerentele Deciziei penale nr. 91/A/20 martie 2019, din al caror continut rezulta ca motivul ce a justificat admiterea apelului formulat de Ministerul Public, cu consecinta desfiintarii sentintei primei instante si a trimiterii cauzei spre rejudecare, nu a fost cel invocat de procuror in sustinerea caii de atac, si anume aplicarea eronata a Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constitutionale la situatia concreta din speta, fapt ce a avut ca urmare gresita achitare a celor patru inculpati pentru infractiunea de abuz in serviciu, ci nerespectarea de catre judecatorul fondului a dispozitiilor obligatorii ale Deciziei penale nr. 242/A din 2 octombrie 2018 a instantei supreme care impuneau efectuarea unei veritabile cercetari judecatoresti, prin administrarea de probe, si aplicarea dispozitiilor art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen., aspect ce a fost analizat si valorificat din oficiu de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia penala, in virtutea efectului devolutiv integral al caii de atac, prevazut de art. 417 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, in partea demonstrativa a hotararii nr. 91/A din 20 martie 2019, s-a facut o ampla referire la considerentele Deciziei penale nr. 242/A din 2 octombrie 2018 a Inaltei Curti (data in al doilea ciclu procesual, Dosar nr. x/2014), retinandu-se, in esenta, ca judecatorul fondului (cel care a pronuntat Sentinta penala nr. 8 din 20 decembrie 2018) nu s-a conformat dispozitiilor imperative ale acestei din urma hotarari a instantei de control judiciar, in sensul ca, desi era obligat sa efectueze o cercetare judecatoreasca corespunzatoare, s-a marginit la mentionarea faptului ca inculpatii recunosc invinuirile aduse prin actul de sesizare si nu contesta probele, in conditiile in care reprezentantul Ministerului Public solicitase administrarea unor probe, iar, in cauza, erau incidente prevederile art. 375 alin. (8) C. proc. pen., context in care s-a apreciat ca singurul remediu procesual il constituie trimiterea dosarului, din nou, spre rejudecare, la Curtea Militara de Apel Bucuresti, ocazie cu care urmeaza sa se analizeze cauza pe fond, sa se administreze probatorii si sa se procedeze conform art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen., astfel cum a indicat Inalta Curte in cuprinsul Deciziei nr. 242/A/2018.

Asadar, solutia de trimitere a cauzei spre rejudecare dispusa prin Decizia penala nr. 91/A/2019 a fost generata de nerespectarea de catre prima instanta a indrumarilor cu caracter obligatoriu date prin hotararea anterioara de desfiintare, (nr. 242/A/2018), ce vizau realizarea unei judecati efective, prin desfasurarea cercetarii judecatoresti si administrarea de probe cu privire la toate acuzatiile formulate prin actul de sesizare impotriva inculpatului P. si a celorlalti trei coinculpati, circumscrise infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual, dispozitii ce au fost mentinute si prin ultima decizie pronuntata in Dosarul nr. x/2014 la data 20 martie 2019, in expunerea careia s-a aratat ca "fata de considerentele evocate, conform carora instanta de rejudecare era tinuta sa se conformeze hotararii instantei de control judiciar, singurul remediu procesual il constituie trimiterea cauzei, din nou, spre rejudecare, la aceeasi instanta" (pag. 25 alin. (1), fara sa se faca vreo mentiune in sensul desfiintarii partiale a sentintei si a rejudecarii dosarului doar cu privire la infractiunea prevazuta de art. 248 alin. (1) C. pen. (1969), ci apreciindu-se, din contra, ca se impune supunerea cauzei, in intregul sau, unei noi judecati de catre Curtea Militara de Apel Bucuresti. In plus, Inalta Curte a precizat (pag. 25 alin. (2) ca, in rejudecare, "prima instanta urmeaza sa analizeze cauza pe fond, sa administreze probatorii si sa dispuna conform art. 396 alin. (7) si (8) C. proc. pen., astfel cum a indicat (...) cu ocazia deciziei anterioare" (nr. 242/A din 2 octombrie 2018), adica sa realizeze o cercetare judecatoreasca corespunzatoare cu privire la toate faptele pentru care au fost deferiti instantei atat inculpatul P., cat si ceilalti trei acuzati (G., H., M.), dispozitie ce se justifica cu atat mai mult cu cat, circumscris celor doua infractiuni imputate acestora prin rechizitoriu (abuz in serviciu si fals intelectual), procurorul a retinut, in esenta, aceeasi situatie factuala.

Ca atare, in cauza, nu a fost identificat niciun element argumentativ in sensul limitarii noii judecati la verificarea temeiniciei acuzatiei de abuz in serviciu, asa cum, in mod eronat si in lipsa unei justificari valabile, a considerat judecatorul fondului, atat dispozitivul, cat si considerentele Deciziei penale nr. 91/A din 20 martie 2019 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala, fiind clare si neechivoce in sensul desfiintarii in totalitate a Sentintei penale nr. 8 din 20 decembrie 2018 a Curtii Militare de Apel Bucuresti si a rejudecarii cauzei cu privire la intreaga situatie juridica a inculpatilor P., G., H. si M., orice alta interpretare facuta prin raportare la criticile invocate in apel de fiecare dintre participantii la proces fiind pur speculativa si contravenind dispozitiilor instantei de control judiciar.

Or, procedand la rejudecarea cauzei si la efectuarea cercetarii judecatoresti, prin administrarea de probe, doar cu privire la infractiunea de abuz in serviciu reprosata celor patru acuzati, fara a se pronunta asupra infractiunii de fals intelectual ce a mai fost retinuta in sarcina lor prin actul de sesizare (desi, cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 20 noiembrie 2019, apararea inculpatilor H., M. si P. a solicitat solutionarea cauzei si sub aspectul respectivei infractiuni pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, opinie exprimata si de procuror in sedinta publica din 5 iunie 2019), instanta de fond a nesocotit dispozitiile art. 425 alin. (1) si (3) C. proc. pen., dar si pe cele ale art. 17 alin. (2), art. 396 alin. (1) si art. 371 din acelasi cod, situatie in care devin incidente prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu consecinta admiterii apelului declarat de inculpatul P., a desfiintarii sentintei penale atacate numai in ceea ce il priveste pe apelant, si a trimiterii cauzei spre rejudecare, in aceste limite, la Curtea Militara de Apel Bucuresti.

Cu ocazia rejudecarii, prima instanta urmeaza ca, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, prin administrarea probelor pe care le considera relevante pentru aflarea adevarului si justa solutionare a actiunii penale, sa analizeze cauza pe fond, sub aspectul tuturor faptelor retinute in sarcina inculpatului P. prin actul de sesizare (circumscrise de procuror infractiunilor de abuz in serviciu si fals intelectual), sens in care va avea in vedere criticile de netemeinicie formulate de acesta in prezenta cale de atac, precum si apararile similare invocate pe parcursul procedurii judiciare (referitoare la raportul de subsidiaritate intre infractiunea de abuz in serviciu si cea de fals intelectual, pentru care a fost trimis in judecata, cu consecinta schimbarii incadrarii juridice a faptelor din cele doua infractiuni intr-una singura de fals intelectual, dar si la desfiintarea procesului-verbal nr. x din 28 octombrie 2013), pentru ca, in final, in limita permisa de dispozitiile art. 418 C. proc. pen., sa procedeze in conformitate cu prevederile art. 396 alin. (7) sau, dupa caz, alin. (8) C. proc. pen., avand in vedere ca apelantul este singurul dintre cei patru acuzati ce au format obiectul judecatii in ciclul procesual anterior care a solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 C. proc. pen.

In ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art. 418 C. proc. pen., Inalta Curte arata ca solutia de admitere a apelului promovat de inculpatul P., cu consecinta desfiintarii, in privinta lui, a sentintei penale atacate si a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanta pentru a se pronunta asupra unei fapte ce i-a fost retinuta in sarcina prin actul de sesizare (circumscrisa de acuzare infractiunii de fals intelectual), in conditiile omisiunii initiale a judecatorului fondului de a rezolva cauza si in privinta acesteia, nu conduce la agravarea situatiei apelantului in propria cale de atac si, prin urmare, la incalcarea principiului non reformatio in peius, din moment ce, astfel cum rezulta din continutul criticilor de netemeinicie formulate in scris si sustinute oral cu ocazia dezbaterilor, acesta tinde la constatarea, cu prilejul noii judecati, a caracterului subsidiar al infractiunii de abuz in serviciu in raport cu cea de fals intelectual, sustinand ca au fost comise prin acelasi act, deci, implicit, la retinerea unei infractiuni unice de fals intelectual pentru care sa se dispuna achitarea, asa cum a solicitat, de altfel, si in cuprinsul motivelor apelului ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al instantei supreme (incheierea din 20 februarie 2019; memoriul cuprinzand motivele scrise de apel, filele x ds. I.C.C.J. nr. 22/81/2014***), dar care nu au mai fost analizate intrucat s-a apreciat ca se impune, cu prioritate, aplicarea dispozitiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

In ceea ce priveste solicitarea reprezentantului Ministerului Public, formulata la termenul de dezbateri din data de 18 iunie 2020, de a se da eficienta efectului extensiv al apelului cu privire la ceilalti trei coinculpati (G., H. si M.), Inalta Curte constata ca este neintemeiata, nefiind indeplinita conditia de a nu se crea acestora o situatie mai grea, prevazuta de art. 419 teza finala C. proc. pen.

Astfel, respectarea exigentelor art. 418 C. proc. pen. in ceea ce il priveste pe apelantul P. a fost apreciata in raport cu solicitarile/apararile concrete ale acestuia si cu situatia sa particulara, fiind singurul acuzat care, pana in prezent, si-a mentinut cererea de continuare a procesului penal, aspecte care nu se regasesc, insa, si in privinta celorlalti trei inculpati care, in fata primei instante, au revenit asupra pozitiei initiale si, raportat la parcursul indelungat al procedurii, au optat pentru pronuntarea unei solutii de incetare a procesului, context in care, dat fiind si faptul nu au exercitat calea de atac, acceptand implicit sentinta data, continuarea judecatii nu se mai poate dispune in ceea ii priveste pe acestia.

Cu alte cuvinte, prin extinderea efectelor apelului declarat de inculpatul P. cu privire la ceilalti trei acuzati, s-ar ajunge la agravarea situatiei lor juridice, din moment ce prima instanta ar trebui sa se pronunte asupra unei fapte (cea circumscrisa infractiunii de fals intelectual) in legatura cu care nu a dat nicio dezlegare anterior, prin sentinta atacata, iar, in cauza, nu se identifica alte imprejurari sau circumstante (ca in cazul apelantului) care sa conduca la concluzia ca, prin rejudecarea cauzei in ceea ce ii priveste, li se creeaza o pozitie mai avantajoasa.

Pentru toate considerentele expuse in dezvoltarile anterioare, Inalta Curte, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul P. impotriva Sentintei penale nr. 4 din 19 decembrie 2019 pronuntata de Curtea Militara de Apel Bucuresti.

In consecinta, va desfiinta sentinta penala atacata numai cu privire la apelantul inculpat P. si, in aceste limite, va dispune rejudecarea cauzei de catre Curtea Militara de Apel Bucuresti.

Ca atare, Inalta Curte nu va mai analiza celelalte critici invocate de apelantul inculpat in calea de atac, caci, asa cum s-a aratat anterior, acestea urmeaza a fi avute in vedere de instanta de fond cu prilejul rejudecarii cauzei.

Fata de solutia pronuntata, in temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., instanta va dispune ramanerea in sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta, urmand ca, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, in suma de 220 RON, sa se plateasca din fondul Ministerului Justitiei.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul P. impotriva Sentintei penale nr. 4 din 19 decembrie 2019 pronuntata de Curtea Militara de Apel Bucuresti.

Desfiinteaza sentinta penala atacata numai cu privire la apelantul inculpat P. si, in aceste limite, dispune rejudecarea cauzei de catre Curtea Militara de Apel Bucuresti.

Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.

Onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, in suma de 220 RON, se va plati din fondul Ministerului Justitiei.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica.
de Florin Amariei

Data aparitiei: 09 Septembrie 2020
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!
Votati articolul "Amenda penala si inchisoare pentru abuz in serviciu":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 3 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
©2020 RENTROP & STRATON
Toate drepturile rezervate.
SATI
Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016