Cesiunea de creante este un mecanism financiar folosit de multe companii pentru a-si optimiza fluxurile de numerar si a-si gestiona mai eficient riscurile financiare.
Acest proces presupune transferul drepturilor asupra unei creante de la o parte (cedent) la alta (cesionar), intr-o tranzactie de vanzare a unei datorii de incasat. Desi cesiunea de creante poate oferi multiple avantaje, atat pentru cedent, cat si pentru cesionar, ea presupune o serie de implicatii contabile, fiscale si juridice ce trebuie gestionate cu atentie.
Cesiunea de creanta este un proces juridic prin care o persoana (cedentul) transfera dreptul de a incasa o suma de bani (creanta) catre o alta persoana sau entitate (cesionarul).
In termeni simpli, este vanzarea unei datorii care urmeaza sa fie platita de debitor, dar dreptul de incasare a acelei sume este transferat unui alt subiect.
Acest proces este utilizat frecvent de companii care doresc sa obtina rapid lichiditati sau sa reduca riscurile financiare, cedand creantele (datoriile de incasat) catre o alta companie sau institutie financiara.
Cesiunea poate include atat creante certe (in care suma este deja determinata), cat si creante incerte (acolo unde suma nu este inca definita exact).
Cesiunea de creanta este reglementata printr-un contract intre cedent si cesionar, iar debitorul este notificat de aceasta schimbare pentru a plati suma respectiva catre cesionar in loc de cedent.
Tipuri de cesiune de creanta
In cadrul acestui proces, exista mai multe tipuri de cesiune de creanta, care difera in functie de conditiile in care se realizeaza transferul si de modul in care sunt implicate partile.
- Cesiune cu titlu oneros - Cesiunea cu titlu oneros presupune ca cesionarul sa plateasca o suma de bani cedentului pentru preluarea creantei. Aceasta este cea mai frecventa forma de cesiune de creanta si se bazeaza pe principiul schimbului economic. Adica, cesionarul isi asuma dreptul de a incasa suma datorata de debitor, iar in schimbul acestui drept, el va plati o suma stabilita cedentului. In aceasta situatie, cesionarul poate alege sa achizitioneze creanta la valoarea nominala sau la o valoare redusa, in functie de acordul partilor. Cesiunea cu titlu oneros este frecvent utilizata de institutiile financiare sau de companiile care doresc sa obtina lichiditati rapide prin vanzarea creantelor lor. De asemenea, poate fi utilizata si in cadrul unor tranzactii financiare complexe, cum ar fi tranzactiile de factoring. Spre exemplu o companie vinde o creanta in valoare de 100.000 lei unui investitor (cesionar), care va plati 80.000 lei pentru achizitionarea acesteia. Investitorul va incasa suma de la debitor (in acest caz, 100.000 lei), iar diferenta (20.000 lei) reprezinta profitul sau.
- Cesiune cu titlu gratuit - Cesiunea cu titlu gratuit presupune transferul creantei de catre cedent catre cesionar fara a se plati o suma pentru aceasta. Aceasta este o forma de transfer in care nu exista o contraprestatie financiara din partea cesionarului, iar motivul cesiunii poate fi, de exemplu, o donatie sau o decizie de transfer de drepturi intre entitati afiliate sau intre persoane fizice (in cadrul unei familii). In aceasta situatie, cesionarul devine titularul dreptului asupra creantei fara a fi obligat sa plateasca o suma de bani cedentului. Cesiunea cu titlu gratuit este mai putin frecventa si este utilizata mai ales in cazurile in care creantele sunt cedate din motive personale sau non-profit. Spre exemplu o companie cedeaza o creanta in valoare de 50.000 lei unei organizatii caritabile, fara a primi niciun fel de suma de bani pentru aceasta. Organizatia va deveni titulara creantei si va putea incasa datoria de la debitor.
- Cesiune cu notificare - Cesiunea cu notificare presupune ca debitorul sa fie informat de catre cedent sau cesionar ca creanta a fost transferata, iar acestuia i se cere sa plateasca suma datorata cesionarului in locul cedentului. In cazul cesiunii cu notificare, debitorul are obligatia de a plati direct cesionarului, iar acest transfer de drepturi este valid doar dupa notificarea debitorului. Este important de mentionat ca, de obicei, aceasta notificare trebuie sa fie transmisa in mod corespunzator, conform legii sau clauzelor contractuale stabilite intre parti. Acest tip de cesiune este utilizat frecvent atunci cand cedentul doreste ca cesionarul sa aiba toate drepturile asupra creantei si sa poata incasa suma direct de la debitor. Notificarea poate fi realizata printr-o scrisoare oficiala, prin e-mail sau prin orice alta forma de comunicare prevazuta de lege. Spre exemplu o banca cedeaza o creanta unei alte institutii financiare, iar debitorul este notificat ca trebuie sa plateasca suma datorata noii institutii financiare (cesionarului) si nu mai trebuie sa plateasca banca originala.
- Cesiune fara notificare - Cesiunea fara notificare presupune ca debitorul sa nu fie imediat informat cu privire la transferul creantei. In acest caz, debitorul poate continua sa efectueze plati catre cedent, chiar daca creanta a fost deja transferata catre un alt titular. Totusi, cesionarul poate solicita plata de la debitor in momentul in care acesta este informat sau in momentul in care debitorul realizeaza ca creanta a fost cesionata. Cesiunea fara notificare este mai rar utilizata decat cea cu notificare, dar poate fi relevanta in anumite contexte, cum ar fi atunci cand cesionarul nu doreste sa deranjeze debitorul sau cand transferul dreptului de incasare nu afecteaza relatiile comerciale dintre parti. Spre exemplu o companie cedeaza o creanta unei alte companii, dar debitorul nu este imediat notificat. Compania cesionara poate incerca sa obtina plata de la debitor intr-un moment ulterior, in care debitorul va fi informat despre cesiune.
Fiecare tip de cesiune de creanta are caracteristici proprii, care pot influenta decizia cedentului si a cesionarului de a alege unul dintre aceste modalitati. Cesiunea cu titlu oneros este cea mai utilizata in tranzactiile comerciale, in timp ce cesiunea cu titlu gratuit este mai rara si este aplicata in scopuri caritabile sau non-profit.
Alegerea intre cesiunea cu notificare si cea fara notificare depinde, de obicei, de preferintele partilor si de natura relatiei lor cu debitorul. Este important ca toate partile implicate sa inteleaga pe deplin implicatiile fiecarui tip de cesiune, inclusiv reglementarile contabile si fiscale asociate acestora.
Realizarea cesiunii de creanta se face de obicei prin doua modalitati esentiale: semnarea unui contract de cesiune si notificarea debitorului. Aceste doua etape sunt fundamentale pentru ca procesul sa fie valid din punct de vedere juridic si pentru ca drepturile si obligatiile sa fie clare intre partile implicate.
O lucrare esentiala pentru toti cei care urmeaza sa sustina examenul de acces la stagiul CECCAR din anul 2025 un examen obligatoriu pentru obtinerea calitatii de expert contabil Contine 100 de teste-grila rezolvate exact in genul celor care se dau la examen Sunt 100 de intrebari reprezentative de mare actualitate rezolvate impecabil ...
Oferta Speciala
valabila 48h
Contractul de cesiune
Primul pas in realizarea cesiunii de creanta este semnarea unui contract de cesiune intre cedent si cesionar. Acest contract detaliaza termenii si conditiile in care se va efectua cesiunea, fiind esential pentru clarificarea relatiei juridice intre partile implicate. De asemenea, contractul poate include informatii suplimentare, precum:
- Valoarea creantei - Se va stabili valoarea exacta a creantei transferate de la cedent catre cesionar, fie ca este vorba despre valoarea integrala a creantei sau o suma negociata (in cazul unei cesiuni cu titlu oneros).
- Pretul cesiunii - Daca cesiunea se face cu plata, se va preciza suma pe care cesionarul o plateste cedentului pentru achizitionarea creantei. In cazul cesiunii gratuite, acest detaliu va lipsi.
- Termenele de plata si modalitatile de plata - Daca cesionarul plateste pentru preluarea creantei, contractul va stabili termenele si conditiile in care acest lucru va fi realizat.
- Drepturile si obligatiile partilor - Acestea vor fi clar explicate in contract. De exemplu, cedentul poate avea obligatia de a garanta ca creanta este valida si ca nu exista dispute legale cu privire la aceasta.
- Clauze de protectie - Pot fi incluse clauze pentru protectia ambelor parti, cum ar fi clauze de garantie sau conditii privind eventualele neintelegeri intre parti.
Semnarea unui contract de cesiune corect redactat protejeaza ambele parti si asigura faptul ca transferul de creanta se face in mod legal si transparent.
Notificarea debitorului
In cazul unei cesiuni cu notificare, debitorul trebuie sa fie informat ca creanta a fost transferata catre cesionar si ca este obligat sa efectueze platile catre acesta din momentul notificarii. Notificarea debitorului este un proces legal esential pentru ca cesionarul sa poata solicita plata direct de la debitor si sa exercite toate drepturile care decurg din creanta cesionata.
Exista mai multe modalitati prin care poate fi realizata notificarea debitorului:
- Notificare scrisa - Debitorul poate fi notificat printr-o scrisoare oficiala trimisa de cedent sau cesionar, care informeaza despre cesiunea creantei. Aceasta trebuie sa contina informatiile relevante despre creanta, inclusiv valoarea acesteia si detalii despre platile care trebuie efectuate catre cesionar.
- Notificare prin e-mail sau alte mijloace electronice - In anumite cazuri, notificarea poate fi facuta si prin mijloace electronice, cum ar fi e-mailul sau platformele online de management al creantelor, cu conditia ca acestea sa fie acceptate de catre parti si sa respecte reglementarile legale.
- Notificare directa - In unele cazuri, notificarea poate fi facuta direct de catre cesionar, mai ales atunci cand acesta preia controlul complet asupra creantei si are obligatia de a incasa banii de la debitor. Aceasta poate include o intalnire intre cesionar si debitor pentru a discuta despre platile de facut.
Cedentul va inregistra veniturile si va scoate creanta din evidenta, iar orice diferenta intre valoarea cesionata si valoarea platita va fi tratata ca o pierdere. Cesionarul va inregistra creanta achizitionata la pretul de cumparare, iar daca recupereaza mai mult decat a platit, diferenta va fi inregistrata ca venit.
Pierderile din creante sunt deductibile pentru cedent, dar doar in limita unui plafon de 30% din pierderea neta. Cesionarul va inregistra orice venit din recuperarea creantei in contabilitate, iar aceasta suma poate afecta impozitul pe venit.
Cesiunea de creanta este de obicei scutita de TVA, ceea ce inseamna ca nu se aplica TVA pe sumele platite pentru cesiune. Totusi, daca cesionarul incaseaza mai mult decat suma achizitionata, poate exista o implicatie fiscala in functie de contractul specific.
Implicatii juridice si riscuri
In ceea ce priveste riscuri legale, acestea sunt:
- Conflicte intre cedent si cesionar - Pot aparea dispute legate de termenii cesiunii, mai ales daca nu sunt clar stabiliti.
- Dispute cu debitorul - Debitorul poate contesta cesiunea sau poate refuza sa plateasca cesionarului.
In acest caz, masurile de protectie pot fi notificarea debitorului si transparenta. Este esential ca debitorul sa fie informat corect despre cesiune pentru a evita conflictele. Toate documentele legale si contractuale trebuie sa fie clare si corect redactate pentru a proteja partile implicate.
Avantajele sunt:
- Lichiditate rapida - Cesiunea permite obtinerea imediata de fonduri.
- Transferul riscurilor - Riscul de a nu incasa creanta se transfera de la cedent la cesionar.
- Imbunatatirea fluxurilor de numerar - Compania cedenta isi poate imbunatati fluxul de numerar prin cesionarea creantelor.
Dezavantajele sunt:
- Pierderi financiare - Daca creanta este cedata la un pret mai mic decat valoarea sa nominala, cedentul poate inregistra o pierdere.
- Riscuri de recuperare - Cesionarul poate sa nu recupereze intreaga valoare a creantei.
- Costuri administrative - Procesul de cesiune implica costuri administrative si de proces.
Pentru a intelege mai bine va propun o speta in care o societate emite o factura pentru o creanta in valoare de 35.500 de euro. Ulterior, societatea a cesionat aceasta creanta catre o alta societate (cesionarul) pentru doar 20.000 euro, printr-un contract de cesiune de creanta. Cesionarul a platit suma de 20.000 euro la momentul cesiunii.
Cedentul a incasat deja o parte din suma (4.500 euro) si acum diferenta de 20.000 euro este mai mica decat valoarea initiala a creantei. Aceasta diferenta de 11.000 euro va fi considerata o pierdere pentru cedent, care o va inregistra ca o cheltuiala in contabilitate.
In ceea ce priveste TVA-ul, cesiunea de creanta este scutita de TVA, asa ca nu se aplica TVA suplimentar la transferul creantei. De asemenea, cedentul poate emite o factura de corectie pentru ajustarea valorii creantei, daca este necesar.
Inregistrarile contabile pentru cedent vor include o pierdere de 11.000 euro, care se va reflecta intr-un cont de cheltuieli (contul 654). In plus, cedentul va recunoaste veniturile de vanzare atunci cand transfera bunul, iar TVA-ul se va calcula pe baza pretului initial al vanzarii.
Pentru cesionar, creanta va fi inregistrata la pretul de achizitie (20.000 euro), iar daca recupereaza mai mult de 20.000 euro de la debitor, diferenta va fi inregistrata ca venit.
In ceea ce priveste implicatiile fiscale, pierderea inregistrata de cedent (11.000 euro) poate fi dedusa doar in proportie de 30%, conform legislatiei fiscale. De asemenea, cesionarul poate inregistra veniturile doar daca recupereaza mai mult decat a platit pentru creanta.
Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Ce inseamna cesiune de creanta?
E-JURIDIC.RO
