Codul de procedura penala
Felurile Competentei
Sectiunea I: Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei
Art. 25: Competenta judecatoriei
(1) Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
(2) Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege.
Art. 26: Competenta tribunalului militar
(1) Tribunalul militar: Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute in art. 331-352 din Codul penal, precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date in competenta altor instante;
2. judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
Art. 27: Competenta tribunalului
(1) Tribunalul:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3 -5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 -270, art. 279 1, art. 312 si art. 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;
b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
d) infractiunea de spalare a banilor;
e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;
e1) infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuala si industriala;
f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in cazurile anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.
Art. 28: Competenta tribunalului militar teritorial
(1) Tribunalul militar teritorial:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a) -e1), savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv;
b) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prev azute de lege.
Art. 281: Competenta Curtii de Apel
(1) Curtea de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;
a1) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 2531, art. 273-276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata si art. 356-361;
b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecatoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.
5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor condamnate in strainatate.
Art. 282: Competenta Curtii Militare de Apel
(1) Curtea Militara de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si art. 356-361, savarsite de militari;
b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare
teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunalele militare din raza de competen ta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.
Art. 29: Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
(1) Curtea Suprema de Justitie:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de senatori si deputati;
b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului;
c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Curtii de Conturi, de pre sedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului;
d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori;
e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
e1) infractiunile savarsite de catre membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Suprem a de Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie;
g) alte cauze date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de recurs, judeca:
a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militar a de Apel;
b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala a Curtii Supreme de Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege;
3. judeca recursurile in interesul legii;
5. solutioneaza:
a) conflictele de competenta in cazurile in care Curtea Suprema de Justitie este instanta superioara comuna;
b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;
c) cererile de stramutare.
d) alte cazuri anume prevazute de lege.
Sectiunea II: Competenta teritoriala
Art. 30: Competenta pentru infractiunile savarsite in tara
(1) Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuie ste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata.
(2) Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.
(3) Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.
(4) Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
Art. 31: Competenta pentru infractiunile savarsite in strainatate
(1) Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
(2) Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul rom an.
(3) Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaz a pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
Sectiunea III: Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate
Art. 32: Reunirea cauzelor
(1) In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanta.
Art. 33: Cazurile de indivizibilitate
(1) Este indivizibilitate:
a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singur a infractiune.
Art. 34: Cazurile de conexitate
(1) Este conexitate:
a) cand doua sau mai multe infrac tiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infrac tiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dup a o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infractiune este savarsita pentru a preg ati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este s avarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penal a a faptuitorului altei infrac tiuni;
d) cand intre doua sau mai multe infrac tiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o bun a infaptuire a justitiei.
Art. 35: Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate
(1) In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
(2) Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei civile.
(3) Daca instanta militara este superioara in grad, competenta revine instantei civile echivalente in grad cu instanta militara.
(4) Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s -a pronuntat achitarea.
(5) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar daca competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
Art. 36: Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor
(1) Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozi tiilor art. 35.
(2) In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanta militara, care trimite dosarul instantei civile careia ii revine competenta.
Art. 37: Cazuri speciale
(1) In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum si in cele de conexitate, cauzele sunt reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dup a casarea cu trimitere de c atre instanta de recurs.
(2) Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de acela si grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.
(3) In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna.
Art. 38: Disjungerea
(1) In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.
Sectiunea IV: Dispozitii comune
Art. 39: Exceptii de necompetenta
(1) Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.
(3) Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.
Art. 40: Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului
(1) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand:
a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
b) s-a dat o hotarare in prima instanta.
(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbareacompetentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct.1.
Art. 41: Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii
(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.
Art. 42: Declinarea de competenta
(1) Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.
(3) In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.
Art. 43: Conflictul de competenta
(1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceea si cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioar a comuna.
(2) Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urm a competenta.
(4) In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.
(5) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.
(6) Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competent a cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(7) Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.
(8) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.
(10) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 42 alin. 2.
Art. 44: Chestiuni prealabile
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
(3) Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei
penale.
Art. 45: Dispozitii care se aplica la urmarirea penala
(1) Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
(11) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica in faza de urmarire penala.
(12) Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta.
(2) Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.
(3) In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.
(4) Daca in raport cu vreunul din criteriile ar atate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat.
(5) Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza.
(6) Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri