Codul de procedura penala - Felurile Competentei

Codul de procedura penala
Felurile Competentei

Sectiunea I:  Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei

Art. 25:  Competenta judecatoriei

(1) Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

(2) Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege.

Art. 26:  Competenta tribunalului militar

(1) Tribunalul militar:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute in art. 331-352 din Codul penal, precum  si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date in competenta altor instante;

2. judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Art. 27:  Competenta tribunalului
 
(1) Tribunalul:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3 -5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art.  257,  art.  266 -270,  art.  279 1,  art.  312  si  art.  317,  precum  si  infractiunea  de contrabanda,   daca   a   avut   ca   obiect   arme,   munitii   sau   materii   explozive   ori radioactive;
b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
d) infractiunea de spalare a banilor;
e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;
e¹) infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuala si industriala;
f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca  instanta  de  apel,  judeca  apelurile  impotriva  hotararilor  penale  pronuntate  de judecatorii in prima instanta;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in cazurile anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

Art. 28:  Competenta tribunalului militar teritorial

(1) Tribunalul militar teritorial:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile  mentionate  in  art.  27  pct.  1  lit.  a) -e1),  savarsite  in  legatura  cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv;
b) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca  instanta  de  apel,  judeca  apelurile  impotriva  hotararilor  pronuntate  in  prima instanta  de  tribunalele  militare,  cu  exceptia  infractiunilor  contra  ordinii  si  disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;

3. ca  instanta  de  recurs,  judeca  recursurile   impotriva  hotararilor  pronuntate  de tribunalele militare in   cazul   infractiunilor contra   ordinii si   disciplinei   militare, sanctionate de lege cu pedeapsa  inchisorii de cel mult 2 ani, precum  si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prev azute de lege.

Art. 28¹:  Competenta Curtii de Apel

(1) Curtea de Apel:

1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile  prevazute  de  Codul  penal   in  art.  155-173  si  infractiunile  privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;
a¹) infractiunile prevazute de Codul penal  in art. 2531, art. 273-276 cand s-a produs o catastrofa de cale ferata si art. 356-361;
b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instante, precum si de avocati, notari publici, executori judecatoresti si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza  conflictele  de  competenta  ivite  intre  tribunale  sau  intre  judecatorii  si tribunale  din  circumscriptia  sa  ori  intre  judecatorii  din  circumscriptia  unor  tribunale diferite aflate in circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

5. solutioneaza  cererile  prin  care  s-a  solicitat  extradarea  sau  transferul  persoanelor condamnate in strainatate.

Art. 28²:  Competenta Curtii Militare de Apel

(1) Curtea Militara de Apel:

1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si art. 356-361, savarsite de militari;
b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare  si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca  instanta  de  apel,  judeca  apelurile  impotriva  hotararilor  pronuntate  in  prima instanta de tribunalele militare teritoriale;

3. ca  instanta   de   recurs,  judeca   recursurile   impotriva  hotararilor  pronuntate  de tribunalele militare teritoriale  in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta  ivite  intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori  intre tribunalele militare din raza de competen ta a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum  si alte cazuri anume prevazute de lege.

Art. 29:  Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

(1) Curtea Suprema de Justitie:

1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de senatori si deputati;
b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului;
c) infractiunile  savarsite  de  judecatorii  Curtii  Constitutionale,  de  membrii  Curtii  de Conturi, de pre sedintele Consiliului Legislativ  si de Avocatul Poporului;
d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori;
e) infractiunile savarsite de  sefii cultelor religioase organizate  in conditiile legii  si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
e¹) infractiunile savarsite de catre membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Suprem a de Justitie, de judecatorii de la curtile de apel  si Curtea Militara de Apel, precum  si de procurorii  de  la  parchetele  de  pe  langa  aceste  instante  si  de  procurorii  Parchetului National Anticoruptie;
g) alte cauze date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de recurs, judeca:
a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militar a de Apel;
b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
c) recursurile  impotriva  hotararilor  penale  pronuntate,  in  prima  instanta,  de  sectia penala a Curtii Supreme de Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege;

3. judeca recursurile in interesul legii;

5. solutioneaza:
a) conflictele  de  competenta  in  cazurile  in  care  Curtea  Suprema  de  Justitie  este instanta superioara comuna;
b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;
c) cererile de stramutare.
d) alte cazuri anume prevazute de lege.
 

Sectiunea II:  Competenta teritoriala

Art. 30:  Competenta pentru infractiunile savarsite in tara

(1) Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuie ste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata.

(2) Judecarea  cauzei  revine  aceleia  dintre  instantele  competente  potrivit  alin.  1,  in  a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.

(3) Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau  de  catre  un  organ  de  cercetare  central  ori  judetean,  procurorul,  prin  rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca,  in raport cu  imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.

(4) Prin  "locul  savarsirii  infractiunii"  se  intelege  locul  unde  s-a  desfasurat  activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

Art. 31:  Competenta pentru infractiunile savarsite in strainatate

(1) Infractiunile  savarsite  in  afara  teritoriului   tarii  se  judeca,  dupa  caz,  de  catre instantele  civile  sau  militare  in  a  caror  circumscriptie  isi  are  domiciliul  sau  locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar  in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
 
(2) Infractiunea  savarsita  pe  o  nava  este  de  competenta  instantei  in  a  carei  raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul rom an.

(3) Daca  nava  nu  ancoreaza  intr-un  port  roman  sau  daca  aeronava  nu  aterizeaz a  pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de  cazul  in care prin lege se dispune altfel.

Sectiunea III:  Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate

Art. 32:  Reunirea cauzelor
 
(1) In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata  in prima instanta, daca are loc in acelasi  timp  pentru  toate  faptele  si  pentru  toti  faptuitorii,  se  efectueaza  de  aceeasi instanta.

Art. 33:  Cazurile de indivizibilitate

(1) Este indivizibilitate:

a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singur a infractiune.

Art. 34:  Cazurile de conexitate

(1) Este conexitate:
a) cand doua sau mai multe infrac tiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infrac tiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dup a o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infractiune este savarsita pentru a preg ati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei  infractiuni,  ori  este  s avarsita  pentru  a  inlesni  sau  a  asigura  sustragerea  de  la raspundere penal a a faptuitorului altei infrac tiuni;
d) cand  intre  doua  sau  mai  multe  infrac tiuni  exista  legatura  si  reunirea  cauzelor  se impune pentru o bun a infaptuire a justitiei.

Art. 35:  Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate

(1) In  caz  de  indivizibilitate  sau  conexitate,  daca  competenta  in  raport  cu  diferitii faptuitori  ori  diferitele  fapte  apartine,  potrivit  legii,  mai  multor  instante  de  grad  egal, competenta  de  a  judeca  toate  faptele  si  pe  toti  faptuitorii  revine  instantei  mai  intai sesizate,  iar  daca  competenta  dupa  natura  faptelor  sau  dupa  calitatea  persoanelor apartine  unor  instante  de  grad  diferit,  competenta  de  a  judeca  toate  cauzele  reunite revine instantei superioare in grad.

(2) Daca  dintre  instante  una  este  civila,  iar  alta  militara,  competenta revine  instantei civile.

(3) Daca  instanta  militara  este  superioara  in  grad,  competenta  revine  instantei  civile echivalente in grad cu instanta militara.

(4) Competenta  de  a  judeca  cauzele  reunite  ramane  dobandita  instantei,  chiar  daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau incetarea procesului penal ori s -a pronuntat achitarea.

(5) Tainuirea,   favorizarea   infractorului si   nedenuntarea   unor   infractiuni   sunt   de competenta  instantei  care  judeca  infractiunea  la  care  acestea  se  refera,  iar  daca competenta dupa calitatea persoanelor  apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.

Art. 36:  Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor

(1) Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozi tiilor art. 35.

(2) In  cazul  prevazut  in  art.  35  alin.  3,  reunirea  cauzelor  se  hotaraste  de  instanta militara, care trimite dosarul instantei civile careia ii revine competenta.

Art. 37:  Cazuri speciale

(1) In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a)  si b), precum  si in cele de conexitate,  cauzele  sunt  reunite  daca  ele  se  afla  in  fata  primei  instante  de  judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dup a casarea cu trimitere de c atre instanta de recurs.
 

(2) Cauzele se reunesc  si la instantele de apel, precum  si la cele de recurs, de acela si grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.

(3) In cazul de indivizibilitate prevazut  in art. 33 lit. c) cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna.

Art. 38:  Disjungerea

(1) In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum  si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune,  in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.

Sectiunea IV:  Dispozitii comune

Art. 39:  Exceptii de necompetenta

(1) Exceptia  de  necompetenta   materiala  si  cea  de  necompetenta   dupa  calitatea persoanei  pot  fi  ridicate  in  tot  cursul  procesului  penal,  pana  la  pronuntarea  hotararii definitive.

(2) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.

(3) Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.

Art. 40:  Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

(1) Cand  competenta  instantei  este  determinata  de  calitatea  inculpatului,  instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand:
a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
b) s-a dat o hotarare in prima instanta.

 (2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbareacompetentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct.1.

Art.  41: Competenta  in  caz  de  schimbare  a  incadrarii  juridice  sau  a calificarii

(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata,   dupa   efectuarea   cercetarii   judecatoresti,   ca   infractiunea   este   de competenta instantei inferioare.

(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

Art. 42:  Declinarea de competenta

(1) Instanta  de  judecata  care  isi  declina  competenta  trimite  dosarul  instantei  de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare.

(2) Daca  declinarea  a  fost  determinata  de  competenta  materiala  sau  dupa  calitatea persoanei,  instanta  careia  i  s-a  trimis  cauza  poate  folosi  actele  indeplinite  si  poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.

(3) In  cazul  declinarii  pentru  necompetenta  teritoriala,  actele  indeplinite  ori  masurile dispuse se mentin.

(4) Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.
 

Art. 43:  Conflictul de competenta

(1) Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceea si cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioar a comuna.

(2) Cand  conflictul  de  competenta  se  iveste  intre  o  instanta  civila  si  una  militara, solutionarea conflictului este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar  in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urm a competenta.

(4) In toate cazurile, sesizarea se poate face  si de procuror sau de parti.

(5) Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.

(6) Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competent a cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.

(7) Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.

(8) Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza  este  de  competenta altei instante decat cele  intre care  a intervenit conflictul  si fata  de  care  nu  este  instanta  superioara  comuna  trimite  dosarul  instantei  superioare comune.

(9) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate  declara  necompetenta,  afara  de  cazul  in  care,  in  urma  noii  situatii  de  fapt  ce rezulta  din  completarea  cercetarii  judecatoresti,  se  constata  ca  fapta  constituie  o infractiune data prin lege in competenta altei instante.

(10) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 42 alin. 2.

Art. 44:  Chestiuni prealabile

(1) Instanta  penala  este  competenta  sa  judece  orice  chestiune  prealabila  de  care depinde   solutionarea   cauzei,   chiar   daca   prin   natura   ei   acea   chestiune   este   de competenta altei instante.

(2) Chestiunea  prealabila  se  judeca  de  catre  instanta  penala,  potrivit  regulilor   si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.

(3) Hotararea  definitiva  a  instantei  civile,  asupra  unei   imprejurari  ce  constituie  o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat  in fata instantei
penale.

Art. 45:  Dispozitii care se aplica la urmarirea penala

(1) Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.

(11) Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplica in faza de urmarire penala.

(12) Declinarea de competenta se dispune prin ordonanta.

(2) Cand nici unul din locurile aratate  in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.

(3) In caz de  sesizari simultane,  precaderea se stabileste  in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.

(4) Daca in raport cu vreunul din criteriile ar atate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe  organe  de  urmarire  penala,  competenta  revine  organului  care  a  fost  mai  intai sesizat.

(5) Urmarirea  penala  a  infractiunilor  savarsite  in  conditiile  prevazute  in  art.  31  se efectueaza de catre organul de urmarire penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza.

(6) Conflictul  de  competenta  intre  doi  sau  mai  multi  procurori  se  rezolva  de  catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.