Emiterea mandatului european de arestare de catre autoritatile romane

Emiterea mandatului european de arestare de catre autoritatile romane

Legea speciala, in speta Legea 302/2004 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala,  cu  modificarile  si completarile  ulterioare, a reglementat cazul in care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire, intrucat inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei, instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare, dupa caz, la propunerea procurorului sesizat in acest scop de catre organele de politie, urmand a emite un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, care se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in vederea difuzarii prin canalele specifice.

Mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii contine toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite, o expunere sumara a situatiei de fapt si date privind incadrarea juridica a faptelor, precum si solicitarea de arestare provizorie in vederea extradarii. Totodata, semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii.

De retinut este ca dispozitiile  articolului 661 alin. 1 din lege nu aduc atingere prevederilor art. 81 din acelasi act normativ, care se aplica in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene. In situatia in care nu se cunoaste statul pe teritoriul caruia se afla persoana in cauza, dispozitiile articolului 661 alin. 1 din lege si prevederile art. 81 se aplica deopotriva. Astfel ca, in situatia prevazuta la art. 661 alin. 1, respectiv  dupa   emiterea unui mandat de  arestare  preventiva in cursul urmaririi penale ori al judecatii, sau a mandatului de  executare a pedepsei privative  de  libertate de  catre  instanta de  executare, aceasta din urma instanta emite un mandat european de arestare ori de cate ori nu a intervenit, potrivit legii romane, prescriptia raspunderii penale sau a executarii pedepsei ori amnistia sau gratierea, si este indeplinita, dupa caz, una dintre urmatoarele conditii:
„a) pedeapsa prevazuta de lege este de cel putin un an, daca arestarea si predarea se solicita in vederea exercitarii urmaririi penale ori a judecatii;
b) pedeapsa  sau   masura de  siguranta privativa de libertate aplicata este de cel putin 4 luni,
daca arestarea si predarea se solicita in vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranta privative de libertate”.

Din prevederile  alin. 2  al art. 81  din Legea 302/ 2004 rezulta  ca mandatul european de arestare este emis, astfel:
-  in faza de urmarire penala, de catre judecatorul delegat de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond,
-  iar in faza de judecata si de executare, de catre judecatorul delegat de presedintele primei instante ori de cel al instantei de executare, in urmatoarele situatii:

a) la sesizarea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala a persoanei solicitate, daca arestarea si predarea se solicita in vederea efectuarii urmaririi penale;
b) la sesizarea instantei care a dispus asupra luarii masurii arestarii preventive a inculpatului ori care a hotarat cu privire la masurile de siguranta, dupa caz, sau a organului la care se afla spre executare mandatul, daca arestarea si predarea se solicita in vederea judecatii ori executarii pedepsei inchisorii sau a unei masuri de siguranta privative de libertate.

Pentru  a  emite mandatul european de  arestare, sau dimpotriva pentru a refuza emiterea  unui astfel de  mandat  alin. 3 al art. 81  din Legea 302/2004 instituie obligatia pentru judecatorul competent de a verifica indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) din art. 81 si de a proceda,  dupa caz, astfel:
a) emite mandatul european de arestare si supravegheaza luarea masurilor pentru transmiterea acestuia, potrivit dispozitiilor art. 82 si 83; in cazul in care persoana este localizata pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dispune traducerea mandatului european de arestare, in termen de 24 de ore, potrivit alin. (6);
b) constata, prin incheiere motivata, ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin.  (1) pentru a emite un mandat european de arestare. Incheierea poate fi atacata cu recurs de procuror, in termen de 3 zile de la comunicare. Recursul se judeca de instanta superioara, in termen de 3 zile de la inregistrarea cauzei, iar in caz de admitere a acestuia, prima instanta este obligata sa emita un mandat european de arestare.

Pentru evidenta activitatii instantei, legea susmentionata instituie  prin alin. 7 al aceluiasi art. 81 intocmirea si pastrarea unui  Registru de evidenta a mandatelor europene de arestare, care  nu este destinat publicitatii, dar in care  trebuie facute urmatoarele mentiuni: numarul curent; numele, prenumele si cetatenia persoanei solicitate; numarul si data adresei parchetului ori a instantei pe rolul careia se afla cauza penala; numarul dosarului instantei de executare; data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii mandatului european de arestare; informatii asupra executarii mandatului european de arestare; motivele neexecutarii mandatului european de arestare; data predarii persoanei solicitate; data retragerii mandatului european de arestare.

In doctrina si jurisprudenta penala din Romania s-au purtat dezbateri asupra  conditiilor de emitere a  mandatului european, instanta emitandu-l numai daca, in afara  uneia dintre  conditiile  prevazute de  art. 81 alin. 1 din Legea 302/2004, sunt   indeplinite  cumulativ alte trei conditii, si anume:
- „a  fost  emis un mandat  de arestare preventiva sau de executare a  pedepsei;
- persoana impotriva careia  s-a emis acel mandat se sustrage  de la executare;
- acea persoana se  gaseste pe  teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene”.
      
Cat priveste  prima  conditie, in doctrina s-a retinut  ca emiterea mandatului de arestare preventiva in cursul urmaririi penale sau al judecatii se  face  in conditiile legii procesual penale (in cazul Romaniei - Codul de procedura penala publicat in Buletinul Oficial al Republicii Socialiste Romania, Partea I, nr. 145 - 146 din 12 noiembrie 1968,  cu modificarile  si completarile ulterioare, inclusiv prin Legea nr. 57 din 19 martie 2008), la  propunerea procurorului care exercita supravegherea urmaririi penale sau efectueaza urmarirea penala, de  catre judecatorul instantei competente, procedandu-se  in mod  diferentiat, in functie de  calitatea  de  invinuit  sau de  inculpat a  persoanei impotriva  careia se  solicita luarea unei asemenea  masuri. Daca  este  vorba de executarea  pedepsei, instanta de  executare trebuie  sa emita mandatul de executare a  pedepsei privative de  libertate ramase definitive (sau  dupa caz a  unei  alte  masuri de siguranta, in conditiile  legii penale  si respectiv procesual penale).

Daca este  vorba  de  cea de-a doua  conditie sus-mentionata, adica  persoana „beneficiara”  a  unui mandat de  arestare preventiva sau a  unui mandat de  executare  a unei pedepse  privative de  libertate  (sau, dupa caz, a unei masuri de  siguranta) se  sustrage  de  la  executarea  unui astfel de mandat (adica lucratorii de politie au efectuat activitatile specifice, pentru a-l gasi, identifica, aresta si depune la  asezamantul de detinere - fie  acesta arestul preventiv  din sistemul politienesc, fie unitatea  penitenciara indicata  de  instanta de executare), caz  in care  organul local de politie, care  a primit spre  executare mandatul in cauza, va  solicita darea in urmarire, activitate care se  va dispune prin ordin de  catre Inspectoratul General al Politiei Romane. Darea  in urmarire se desfasoara  potrivit prevederilor Codului de procedura penala din 12 noiembrie 1968,  cu modificarile  si completarile ulterioare,  Cap. 21  Procedura darii in urmarire - respectiv  art. 4931- 4937-  introduse  prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60 din  6 septembrie 2006 (pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi).

In privinta  celei de-a  treia  conditii, aceea ca persoana urmarita  se  ascunde  pe  teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aceasta se implineste ca  urmare  a parcurgerii procedurii darii in urmarire, a  constatarii ca persoana urmarita nu este de  gasit pe  teritoriul national si ca, din datele  concrete, stranse  prin grija Politiei Romane (inclusiv  a structurii specializate - Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative), cu concursul si a  altor institutii statale, europene sau internationale (Eurojust, Europol, Interpol sau altele) se confirma localizarea persoanei solicitate pe teritoriul unui anumit stat membru al Uniunii Europene,  instanta  competenta putand  astfel emite  mandatul  european de arestare.

Din practica judiciara, rezulta indubitabil ca, odata  cu aderarea Romaniei la  Uniunea Europeana la  1 ianuarie 2007, instantele  judecatoresti din Romania  au pus  de indata in aplicare  prevederile Titlului III al Legii 302/2004, cu  privire la  mandatul european de arestare,  invocand  in acest  sens, urmatoarele:
- Incheierea penala nr. 3 din 29 ianuarie 2007 pronuntata de  Tribunalul Bihor;
- Incheierea din 5  februarie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea;
- Incheierea penala nr. 2/C/MEA din 2 februarie 2007 pronuntata de  Judecatoria
Cluj-Napoca, din acestea rezultand ca instantele romane  au verificat indeplinirea celor  doua conditii prevazute  de alin. 1  al art. 81  din Legea 302/2004, inclusiv a  celor  trei conditii cumulative susmentionate -  cu  titlu de  exemplu redand comentariile privind emiterea unui mandat european de  arestare de  catre  Judecatoria Oradea, cu  privire  la un urmarit  international,  condamnatul C.D.:

„Prin sentinta  penala nr.  313/2002 a Judecatoriei Oradea, definitiva prin neapelare, s-a  dispus condamnarea  inculpatului C.D. la  o pedeapsa de  1  an  si 2  luni inchisoare, cu aplicarea art. 71 si art. 64 C.pen  (pentru  trei infractiuni: complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, fals  privind  identitatea si  tentativa la  trecerea  frauduloasa a  frontierei de  stat). La  data de 18 martie 2002 a  fost emis  de  catre Judecatoria Oradea mandatul de  executare a pedepsei nr. 458/2002, iar prin ordinul I.G.P.R din 13 august 2002 a  fost dat in urmarire generala  fiind  dat si in urmarire internationala.

Prin adresa din 31 ianuarie 2007 Ministerul Administratiei  si Internelor- Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala - Biroul National Interpol a  comunicat instantei  emitente a mandatului de  executare un mesaj  primit  de la Interpol Paris referitor la urmaritul international C.D. in care  se  arata ca acesta nu va  putea  fi arestat daca va  fi localizat in tarile membre ale U.E., in lipsa unui  mandat european de arestare, urmand  ca  instanta  sa se  pronunte asupra oportunitatii emiterii unui mandat european de  arestare…

Fata de cele  expuse mai sus, instanta  a retinut urmatoarele:
-  impotriva condamnatului s-a pronuntat o sentinta penala definitiva de condamnare;
- impotriva condamnatului a  fost emis  mandatul de executare a pedepsei pentru  o pedeapsa de un an si doua luni inchisoare;
- condamnatul se  sustrage executarii pedepsei, fiind  dat in urmarire internationala;
- in cauza nu a intervenit prescriptia  executarii pedepsei.

Vazand cele expuse mai sus, instanta  a constatat ca sunt  indeplinite conditiile prevazute de art. 81 din Legea 302/2004  modificata prin Legea 224/2006, motiv entru care va  admite sesizarea  din oficiu si in baza  art. 81  alin. 1 cu referire la art. 79 si 83  alin. 2  din  Legea 302/2004  modificata prin Legea 224/2006, va  emite mandat european de arestare pe numele condamnatului C.D.  in vederea predarii in Romania, pe numele acestuia fiind  emis un mandat de urmarire international”.

Desigur ca, in practica judiciara au existat si cazuri de  refuz de  emitere a  mandatului european de arestare intrucat nu erau indeplinite  conditiile  legii pentru emiterea acestuia, spre  exemplu, pe  motiv  ca pedeapsa  aplicata de  instanta nu se  incadreaza in limitele legale:

 „Judecatoria  Cluj-Napoca, Incheierea penala nr. 1/C/MEA din  24  ianuarie 2007 pr in sentinta penala nr. 200 din 7  februarie 2006  a Judecatoriei Cluj-Napoca, definitiva prin decizia penala nr. 213/2006 a Tribunalului Cluj, inculpatul  V.I. a  fost condamnat pentru savarsirea  infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 1 c.en., la o pedeapsa de  4 luni inchisoare, fiind  emis   mandatul de  executare a pedepsei nr. 336/2006….

Mandatul de executare  a pedepsei  nu a  fost pus in  executare deoarece condamnatul nu a fost identifica pe  teritoriul tarii, din verificarile efectuate pana in prezent reiesind ca  acesta ar  fi  parasit Romania  in mod legal, in data  de  23 februarie 2005, prin P.T.F. Bors, cu destinatia  Spania.

…Sesizarea instantei priveste situatia   unei persoane condamnata definitiv la  executarea unei pedepse de 4  luni inchisoare  prin sentinta penala  nr. 200 din  7 februarie 2006  a Judecatoriei Cluj-Napoca.

Formularea  din textul art. 81 alin. 1 lit. B din  Legea 302/2004, cu privire  la   cuantumul  pedepsei pentru executarea careia se  poate  emite mandatul european de  arestare, respectiv pedeapsa mai mare  de 4 luni  duce la concluzia ca pedeapsa de 4  luni inchisoare  nu se incadreaza in  conditia prevazuta de lege.

…In  cauza de  fata instanta a  apreciat ca nu este intrunita  conditia  prevazuta de  art. 81 alin. 1 lit.b din Legea 302/2004  pentru emiterea mandatului european de  arestare, pentru motivele  sus-aratate.

Fata de cele  de mai sus, in temeiul art. 77, 78, art. 81 alin. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004 modifcata prin Legea nr. 224/2006, se va  respinge sesizarea  Parchetului de pe  langa Judecatoria Cluj-Napoca cu privire  la emiterea  mandatului european de  arestare in privinta  condamnatului V.I. S-a  dispus comunicarea incheierii Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala-Biroul National Interpol din M.A.I.  ”

Intr-o alta cauza, Judecatoria  Vaslui, prin incheierea penala din  10 ianuarie  2007  a respins sesizarea pentru emiterea mandatului european de  arestare motiva  de faptul ca, in cauza a intervenit prescriptia  executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, cauza care inlatura executarea pedepsei. De altfel, in  cauza, prin sentinta penala 3310 din  12  decembrie 2006, Judecatoria  Vaslui, in baza  art. 126 alin. 1 lit. b C.pen., a constatat ca a intervenit prescriptia  executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta  penala nr. 1686/1998 a  Judecatoriei Vaslui inclupatului R.L. si a  dispus  anularea formelor  de executare, respectiv  mandatul de executare nr. 2305/1998  din 1  noiembrie  1999 emis de Judecatoria Vaslui.

„S-a  constatat ca, potrivit  dispozitiilor art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal  termenul de prescriptie de  7  ani s-a  implinit la  data  de 26  octombrie 2006. … Pe  cale  de consecinta instanta  urmeaza sa respinga sesizarea privind  emiterea  unui mandat  european de  arestare privind  pe  numitul R.L. 2”.