ICCJ CONT ADM Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie

Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie. Contestarea masurii. Instanta competenta sa judece litigiului.
(I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 366 din 23 ianuarie 2007)

Legea nr. 248/2004

In considerarea naturii civile a dreptului la libera circulatie, masura restrangerii acestui drept este dispusa potrivit dispozitiilor Legii nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, de catre instanta de judecata iar nu de catre o autoritate administrativa. Acest fapt coroborat cu cel al stabilirii prin aceasta lege a  trei grade de jurisdictie, spre deosebire de Legea nr. 554/2004 care a mentinut pentru litigiile de contencios administrativ principiul dublului grad de jurisdictie, conduce la concluzia existentei unei competente de drept comun, in solutionarea litigiilor avand ca obiect contestarea masurii de restrangere a dreptului la libera circulatie.
 
 
Tribunalul Constanta – Sectia contencios administrativ prin sentinta civila nr.224 din 5.04.2006, a admis cererea formulata de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in contradictoriu cu paratul BM, dispunand restrangerea exercitarii  dreptului la libera circulatie al acestuia pentru o perioada de un an de zile.
           

Aceasta masura a fost dispusa in temeiul art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005, motivat de faptul ca paratul a fost returnat din Spania in baza Acordului de readmisie pentru depasirea termenului de sedere, in considerentele hotararii specificandu-se ca restrangerea dreptului la libera circulatie vizeaza teritoriul respectivei tari.
           
Reclamanta a declarat apel impotriva acestei hotarari, apreciind ca in mod gresit s-a dispus restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie doar pe teritoriul Spaniei, fara a se avea in vedere rectificarea art.52 din Legea nr.248/2005, publicata in M.Of. nr.316 din 7.04.2006, in considerarea careia pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana masura instituita in conditiile art.38 trebuie sa se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu exceptia celor cu privire la care persoana in cauza face dovada ca are drept de intrare.
           
Prin decizia nr.17/CA din 11.08.2006, Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat „apelul in contencios administrativ” declarat de Directia Generala de Pasapoarte, avand in vedere dispozitiile art.39 alin. (1) coroborate cu cele ale 52 din Legea nr.248/2004, prin prisma carora s-a concluzionat ca dreptul constitutional al fiecarei persoane la libera circulatie pentru toate statele Uniunii Europene nu poate fi incalcat.
           
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal, Directia Generala de Pasapoarte invocand motivul prevazut de art.304 alin. (1) pct.9 C.proc.civ in dezvoltarea caruia a sustinut, ca metoda sistematica de interpretare a normelor juridice priveste modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin incadrarea sa in economia actului normativ din care face parte, iar prin aplicarea acesteia, coroborand dispozitiile art.52, art.38 si art.39 alin. (1) din Legea nr.248/2006, se impune concluzia ca restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie trebuie sa se refere la toate statele U.E.
           
Sesizata astfel cu solutionarea unui recurs impotriva unei hotarari pronuntate de o instanta de contencios administrativ, Inalta Curte, examinand actele dosarului, a constatat incidenta motivului de recurs prevazut de art.304 pct.3 C.proc.civ, urmare a incalcarii normelor imperative ce reglementeaza competenta materiala a instantelor, pentru considerentele urmatoare.
           
Conform art.25 din Constitutia Romaniei „dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate este garantat”, iar „legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept”.
           
Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani cu privire la categoriile de persoane prevazute de art.38 din Legea nr.248/2005 si numai in conditiile prevazute de aceasta lege.
           
Potrivit dispozitiilor art.39 alin. (1) si (2) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, cu modificarile si completarile ulterioare, aceasta masura se dispune de catre tribunalul in a carui raza teritoriala se afla domiciliul persoanei in cauza, iar cand acesta are domiciliul in strainatate, de catre Tribunalul Bucuresti.
           
Acelasi text de lege, prin alineatele (4) si (5) a stabilit caile de atac si un termen de 5 zile pentru exercitarea acestora. Potrivit acestor prevederi legale, hotararea este supusa apelului la curtea de apel competenta teritorial, iar hotararea curtii de apel este supusa recursului.
           
Dreptul la libera circulatie are incontestabil, o natura civila, iar in considerarea acesteia legiuitorul a adoptat o reglementare speciala, dispunand intre altele, ca masura restrangerii exercitarii lui sa fie dispusa de instanta de judecata si nu de o autoritate administrativa.
           
Obiectul cererii poarta asadar asupra unui drept civil, aceasta neputand fi circumscrisa actiunilor in contencios administrativ in sensul dispozitiilor art.1 si 8 din Legea nr.554/2004, pentru a atrage competenta instantelor de contencios administrativ.
           
Reglementand conditiile si procedura restrangerii dreptului la libera circulatie a cetatenilor romani in strainatate, Legea nr.248/ 2005 nu a prevazut competenta instantei de contencios administrativ, facand trimitere doar la competenta tribunalului fara nici o distinctie. De asemenea, a stabilit 3 grade de jurisdictie, spre deosebire de Legea nr.554/2004 care a mentinut pentru litigiile de contencios administrativ principiul dublului grad de jurisdictie, respectiv judecata in fond si in recurs. Prin urmare, competenta atribuita intr-o atare ipoteza nu poate fi decat o competenta de drept comun, solutionarea litigiilor realizandu-se de sectia civila a instantei competente pentru fiecare grad de jurisdictie.
           
Or, in speta, chiar de la inregistrarea cererii s-a stabilit gresit natura litigiului si, mai mult, Curtea de Apel Constanta s-a pronuntat asupra unui „apel in contencios administrativ, desi o atare cale de atac nu este prevazuta de Legea nr.554/2004”.
           
Cum natura litigiului este hotaratoare in stabilirea competentei materiale a instantelor judecatoresti, iar hotararile pronuntate in cauza au fost date cu incalcarea unor reguli imperative de competenta, Curte a casat ambele hotarari, ca efect al admiterii recursului, in conditiile art.312 alin. (1) si (3), coroborat cu art.304 pct.3 si 313 Cod procedura civila si sa trimita cauza spre competenta solutionare, in prima instanta Tribunalului Constanta – Sectia civila