In ce situatie poate avea loc stingerea dreptului de retentie

Dreptul de retentie este un drept accesoriu, care se naste ca urmare a unui drept de creanta pe care il insoteste si-l garanteaza. Astfel, dreptul de retentie nu poate conceput in absenta unei creante. Din aceasta cauza, comodatarul nu are un drept de retentie asupra bunurilor comodantului.

Dreptul de retentie este consacrat de art. 2495-2499 Cod civil  si este definit ca dreptul celui care este dator sa remita sau sa restituie un bun, de a-l retine atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Dreptul de retentie inceteaza, conform art. 2499 Codul Civil, in urmatoarele cazuri:

- cel interesat consemneaza suma pretinsa sau
- ofera retentorului o garantie suficienta.

Pe langa aceste cazuri exprese, dreptul de retentie poate inceta si in cazurile in care nu mai sunt indeplinite conditiile de exercitiu, respectiv in situatia in care creanta retentorului s-a prescris ori bunul  nu se mai afla in detentia sa.

Deposedarea insa, involuntara de bun, a retentorului  nu stinge dreptul de retentie.