In randurile urmatoare vom stabili cum se clasifica privilegiile si care sunt delimitarile esentiale cu privire la acestea:
A. privilegii generale- se stabilesc si se exercita conform Codului de procedura civila (art. 864 alin.(1) Codul de procedura civila ). Intra in aceasta categorie (nota 1):
a) creantele reprezentand cheltuieli de judecata, de executare silita, pentru masuri asiguratorii , facute in interesul comun al creditorilor;
b) cheltuielile de inmormantare a debitorului;
c) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
d) creantele rezultand din obligatia legala de intretinere, alocatii pentru copii sau obligatia de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
e) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
f) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
g) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
h) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
i) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
j) alte creante.
B. privilegii speciale asupra bunurilor mobile. Sunt considerate creante privilegiate:
- creanta vanzatorului neplatit al unui bun mobil vandut unei persoane fizice, cu exceptia cazului in care bunul e dobandit pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi;
- creanta celui care are un drept de retentie, (de exemplu, depozitarul, transportatorul, mandatarul, locatarul, hotelierul etc);
Dreptul de retentie este consacrat de art. 2495 Cod civil si este definit ca dreptul celui care este dator sa remita sau sa restituie un bun de a-l retine atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. In doctrina anterioara, dreptul de retentie era considerat un drept de garantie reala imperfecta, conceptie preluata si de noul Cod civil, acesta drept fiind reglementat intr-un capitol separat, dar reunit sub acelasi titlul cu privilegiile si celelalte garantii reale. Ca drept real imperfect, acesta nu confera prerogativa dreptului de urmarire, ci doar a dreptului de preferinta care este concretizat in dreptul de a participa, in caz de executare silita a bunului asupra caruia se exercita, la distribuirea pretului bunului.
Dreptul de retentie se poate exercita atata timp cat bunul se afla in detentia celui care este dator sa-l remita sau sa-l restituie, cu exceptia cazului in care deposedarea de bun a fost involuntara (art.2499 alin (2) Codul civil).
Expresie a naturii juridice speciale , dreptul de retentie, spre deosebire de celelalte privilegii si garantii, nu necesita indeplinirea niciunei formalitati de publicitate pentru a putea fi opozabil tertilor.
Dintre aplicatiile practice ale dreptului de retentie, putem mentiona:
- dreptul locatarului pentru lucrarile adaugate si autonome asupra bunului inchiriat, pana la plata despagubirilor de catre locator, sub conditia ca aceste lucari sa fi fost executate cu acordul acestuia din urma;
- dreptul de retentie al mandatarului asupra bunurilor primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant , pana la plata creantelor izvorate din mandate;
- dreptul de retentie al hotelierului are un asupra bunurilor aduse de client, cu unele exceptii, pana la plata serviciilor hoteliere;
C. La aceaste tipuri de privilegii se mai pot adauga si ipotecile legale care sunt, in fapt, privilegiile speciale asupra unor imobile (nota 2), asa cum erau ele reglementate de Codul Civil anterior, de la 1864.
Astfel de ipoteci legale sunt constituite in beneficiul anumitor persoane precum: (i) vanzatorul unui imobil, pentru restul de pret; (ii) promitentul achizitor, pentru avansul de pret, daca promisiunea de a vinde nu este executata; (iii) creditorul finantator pentru achizitionarea unui imobil; (iv) vanzatorul unui imobil pentru renta de intretinere;(v) coproprietarii pentru plata sultelor, (vi) arhitectii si antreprenorii asupra imobilului edificat, reconstruit, reparat pentru sumele care li se datoreaza , in limita sporului de valoare realizat, (vii ) legatarii cu titlu particular asupra imobilelor din mostenire.
nota 1 Ordinea in care sunt menţionate privilegiile generale reprezinta si ordinea de preferinta in caz de concurs intre acestea
nota 2 Intra in aceasta categorie si privilegiile imobiliare reglementate de Legea 203/2007 privind asociatiile de proprietari asupra apartamentelor si altor spatii individuale pentru pentru sumele datorate cu titlu de cota de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari
Autor: Jurist Iuliana Crosman
Sursa: Newsletter Recuperarea Debitelor
