Loc de munca mobil si indemnizatia pentru mobilitate: prevederi legale

Angajatorii ai caror salariati nu isi desfasoara activitatea intr-un loc de munca fix au posibilitatea includerii in contractul de munca a unei clauze de mobilitate. Potrivit Codului Muncii, in acest caz, salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani care pot fi, dupa caz, impozabile sau neimpozabile.

Situatie: Avem salariati in sectorul constructii care au diverse locuri de munca la acelasi angajator. Astfel, un sapator manual presteaza activitatea pe raza unei comune din judet. Vrem sa stim daca putem trece in contractul individual de munca loc de munca mobil, intrucat angajatorul, in cursul unei zile de munca il muta pe salariat, unde are nevoie de prestarea muncii acestuia.

Raspuns: Regula este aceea ca salariatul presteaza activitate la locul de munca inscris in contractul individual de munca. Exceptie fac delegarile si detasarile. Daca locul de munca inscris in contractul individual de munca se modifica si salariatul nu se incadreaza nici la delegare si nici la detasare, se inscrie in contractul de munca la locul muncii, loc de munca mobil.

Conform art. 25 din Codul muncii:
(1) Prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura.

(2) Cuantumul prestatiilor suplimentare in bani sau modalitatile prestatiilor suplimentare in natura sunt specificate in contractul individual de munca.

Astfel, daca salariatul nu isi desfasoara activitatea intr-un loc de munca fix, locurile de munca vor fi mentionate in contractul individual de munca iar salariatul va beneficia de prestatii pentru mobilitate in mod obligatoriu care pot fi impozabile sau nu.

Indemnizatia de mobilitate nu este venit impozabil daca sunt indeplinite cumulativ conditiile:
1) se incadreaza in plafonul de 2,5 ori diurna stabilita pentru institutii publice;
2) se incadreaza in plafonul de 33 % din salariul de baza brut impreuna cu veniturile mai sus prevazute (daca se acorda astfel de venituri);
3) durata deplasarii trebuie sa fie de cel putin 12 ore si sa aiba loc intr-o loacalitate aflata la o distanta de cel putin 5 km.

Observam ca lit. a) de mai sus se refera la 2,5 ori nivelul stabilit pentru institutii publice in cazul indemnizatiei de delegare. Or, aceasta inseamna ca trebuie sa respectam dispozitiile HG 714/2018 care prevad o durata a deplasarii de 12 ore cel putin intr-o localitate aflata la o distanta de cel putin 5 km.

Daca cel putin una dintre conditiile de mai sus nu este indeplinita, indemnizatia de mobilitate reprezinta venit impozabil.

Asadar, prestatiile pentru mobilitate neimpozabile se acorda, in varianta prudenta, in mod identic cu modalitatea in care se acorda diurna neimpozabila. Practic trebuie sa existe un decont al salariatului in care acesta va mentiona data si intervalul orar al deplasarii, locul si scopul deplasarii.

In aceasta maniera consideram ca se calculeaza prestatiile pentru mobilitate neimpozabile (spor, indemnizatie, etc).

In situatia in care acordati salariatului o indemnizatie de mobilitate fara sa tineti cont de durata deplasarilor si de distanta, acesta va intra in baza de calcul al impozitului pe venit si al contributiilor sociale. Astfel, se poate acorda o indemnizatie de mobilitate in suma fixa insa asupra acesteia se calculeaza toate taxele salariale.

Daca se doreste acordarea indemnizatiei de mobilitate fara taxe trebuie sa se procedeze asa cum se procedeaza in cazul diurnei pentru a nu risca reincadrarea de organele fiscale.

In concluzie, in cazul in care salariatul nu are un loc de munca fix, acesta va avea inregistrata in contract clauza de mobilitate pentru care se platesc prestatii suplimentare in bani. Prestatiile suplimentare in bani, adica indemnizatia de mobilitate poate fi impozabila sau neimpozabila conform celor mai sus expuse.