(1) Daca afecteaza exercitiul autoritatii sau al unor drepturi parintesti, schimbarea locuintei copilului, impreuna cu parintele la care locuieste, nu poate avea loc decat cu acordul prealabil al celuilalt parinte.
(2) In caz de neintelegere intre parinti, hotaraste instanta de tutela potrivit interesului superior al copilului, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
Punere in aplicare
Punerea in aplicare este imediata, incepand cu data de 1 octombrie 2011, pentru toate cauzele care sunt pe rolul instantelor de judecata.
„Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil.”
—Art. 5. litera (2) din legea 71/2011
Comentariu
Mai ales dupa divort sau dupa separarea in fapt a parintilor schimbarea locuintei minorului poate fi subiect de divergente datorita riscului ca dreptul unuia dintre cei doi parinti de a pastra legaturi personale cu minorul (si respectiv a minorului de a pastra legaturi personale cu parintele in cauza) sa fie pus in primejdie.
In cazul in care parintii nu se inteleg, parintele rezident (cel care doreste schimbarea locuintei minorului) va trebui sa apeleze la instanta pentru a obtine o decizie in acest sens. Ca regula de jurisprudenta recomandam instantelor sa puna sarcina probei (de ce e in interesul superior al copilului ca aceasta mutare sa aiba loc) in contul parintelui care doreste relocarea.
Studiile au aratat ca relocarea minorilor (mai ales cand aceasta se intampla catre o alta localitate) sunt daunatoare interesului minorilor si este important ca doar motive serioase sa fie acceptate de catre instante. Utilizarea strategica a posibilitatii de a schimba locuinta minorului catre parintele care era anterior parinte nerezident, trebuie luata in considerare pentru descurajarea migratiei cu intentie de a penaliza pe parintele nerezident
Elemente de drept comparat
Vechiul Cod al Familiei abrogat
„Copilul minor locuieste la parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultand autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide, tinand seama de interesele copilului. ”
—Articolul 100, din Codul familiei abrogat
Codul Civil Francez
„ Copilul nu poate, fara permisiunea tatalui si a mamei, sa paraseasca domiciliul familial si nu poate fi scos din acesta decat in cazurile de necesitate determinate de lege.”
—Articolul 371-3 din codul Civil Francez
Principiile dreptului european al familiei
„ Principiul 3:21 Schimbarea locuintei
(1) In cazul in care autoritatea parinteasca este exercitata in comun si unul dintre titularii acestora doreste sa schimbe locuinta al copilului in interiorul sau in exteriorul zonei de jurisdictie, atunci el sau ea trebuie sa-l (sa o) informeze pe celalalt cu privire la acest lucru.
(2) Daca celalalt titular al autoritatii parintesti nu este de acord cu schimbarea locuintei copilului, atunci oricare dintre ei poate apela la autoritatea competenta in vederea obtinerii unei decizii in acest sens.
(3) Autoritatea competenta trebuie sa aiba in vedere urmatorii factori:
(a) varsta si opinia copilului;
(b) dreptul copilului de a mentine relatii personale cu celalalt titular al autoritatii parintesti;
(c) capacitatea si dorinta titularilor autoritatii parintesti de a colabora unul cu celalalt;
(d) situatia personala a titularilor autoritatii parintesti;
(e) distanta geografica si accesibilitatea;
(f) libera circulatie a persoanelor.”
