(1) Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile competente sunt datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabila.
(3) Procedurile referitoare la relatiile dintre parinti si copii trebuie sa garanteze ca dorintele si interesele parintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta autoritatilor si ca acestea tin cont de ele in hotararile pe care le iau.
(4) Procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfasoare intr-un timp rezonabil, astfel incat interesul superior al copilului si relatiile de familie sa nu fie afectate.
(5) In sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nici nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, potrivit legii.
Punere in aplicare
Principiul interesul superior al copilului este deja in vigoare in legislatia romaneasca incepand cu intrarea in vigoare a legii 272/2004 (articolul Art. 02), prin urmare, aplicarea acestui articol este imediata.
Expunere de motive
Legea prevede ca orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului, prin copil intelegandu-se, conform aliniatului ultim, „persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nici nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, potrivit legii”. In aliniatul 2 se prevede ca pentru « rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile competente sunt datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabila », deschizandu-se astfel calea medierii, ca si in legislatia din provincia canadiana. Procedurile referitoare la relatiile dintre parinti si copii trebuie sa garanteze ca dorintele si interesele parintilor privind copiii lor pot fi aduse la cunostinta autoritatilor si ca aceste autoritati tin cont de ele in hotararile pe care le iau.
Totodata, aceste proceduri trebuie sa se desfasoare intr-un timp rezonabil, astfel incat interesul superior al copilului si relatiile de familie sa nu fie afectate.
Prin noul Cod civil, legiuitorul statueaza acest principiu, dupa modelul legislatiilor moderne, prinzandu-l in opera de codificare, ca principiu de baza a societatii romanesti, extinzand sfera de reglementare, depasind cadrul in care vorbim despre copilul aflat in dificultate.
Cu privire la continutul concret al acestui principiu, apreciem ca se va analiza doctrina si jurisprudenta existente pana la acest moment in Romania si care fac vorbire, direct sau indirect de notiunile care stau la baza acestui principiu. Apreciem ca acest principiu se va raporta intotdeauna la societatea in cadrul careia va fi analizat, chiar daca vom incerca sa prezentam comparativ diferite legislatii ce il consacra.
Astfel, avand in vedere studiul comparativ pe care l-am propus, putem spune ca legiuitorul din provincia Quebec consacra acest principiu in cadrul Codului sau civil, prin articolele 32, 33 si 34, intr-un capitol distinct intitulat „Du respect des droits de l’enfant”. Interesul superior al copilului este cunoscut sub denumirea de „le meilleur intérêt de l’enfant”. Jurisprudenta este cea care a fost principala sursa de analiza si dezvoltare a acestui principiu. Aplicabilitatea cea mai mare a acestui principiu o intalnim in cazurile de stabilire a modalitatilor de incredintare a copilului in cazul in care parintii se separa.
Comentariu
Interesul superior al copiilor nu este definit in clar de catre legiuitor. Cu toate acestea Manualul Judecatorilor editat de catre ANPDC explica modul de cercetare al interesului superior al copilului la paginile 43 si 44 reaplicand modelul Canadian. Se observa ca decizia cu privire la incredintarea custodiei minorilor trebuie sa tina cont de o suma de factori si nu trebuie in nici un fel sa fie influentata de criteriul "sexului parintilor".
Astfel cele mai importante aspecte pe care instanta ar trebui sa le ia in considerare cu privire la incredintarea minorilor catre un parinte sau altul sunt:
„Instanta de tutela determina interesul superior al copilului tinand cont de urmatoarele criterii:
a) Nevoile fizice, emotionale si psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, avand in vedere varsta si etapa de dezvoltare a minorului;
b) Identitatea culturala, lingvistica, religioasa si spirituala a copilului, inclusiv apartenenta la o anumita etnie;
c) Opiniile si preferintele copilului in masura in care acestea pot fi verificate in mod rezonabil;
d) Natura, forta si stabilitatea relatiei dintre copil si fiecare dintre parintiii sai;
e) Natura, forta si stabilitatea relatiei dintre copil si fiecare frate/sora, bunic si orice alta persoana semnificativa in viata copilului, fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament;
f) Capacitatea fiecarei persoane, pentru care decizia instantei s-ar putea aplica, de a ingriji copilul si de a raspunde nevoilor acestuia;
g) Capacitatea fiecarei persoane, cu privire la care decizia instantei s-ar putea aplica, de a comunica si coopera in chestiunile care privesc copilul;
h) Orice antecedente ale fiecarei persoane, pentru care decizia instantei s-ar putea aplica, relevante pentru siguranta si bunastarea copilului;
i) Beneficiile pe care dezvoltarea si mentinerea de relatii semnificative cu ambii parinti le au asupra copilului si vointa fiecaruia dintre acestia de a sustine dezvoltarea si mentinerea unei relatii cu celalalt parinte;
j) Istoricul ingrijirii copilului;
k) Orice plan propus pentru ingrijirea si cresterea copilului ”
—Manualul judecatorilor si procurorilor editat de catre ANPDC
Relevante este, de asemenea, propunerea de modificare a legii 272/2004 care se afla in acest moment pe parcursul legislativ, fiind deja avizata de toate ministerele (mai putin Ministerul Justitiei care e ultimul minister in ciclul de avizare) si de catre CSM (detalii despre ciclul de avizare pot fi gasite aici). Conform acestui text care a trecut:
„ La articolul 2, dupa alineatul (4) se introduc doua noi alineate, alineatele (5) si (6), cu urmatorul cuprins:
“(5) In determinarea interesului superior al copilului, se au in vedere, cel putin urmatoarele:
a) nevoile de dezvoltare - fizice, psihologice, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie;
b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, in mod special situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor;
d) capacitatea parintilor sau persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) mentinerea relatiilor personale cu toate persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament.
(6) Folosirea criteriilor discriminatorii in functie de sex, nationalitate, religie sau etnie a copilului ori a parintilor in luarea deciziilor cu privire la copil este interzisa.”
„(4) Programul de relatii personale cat mai amplu cu parintele nerezident este in interesul superior al copilului. Instanta stabileste acest program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele nerezident, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte. Criteriile prevazute la alin. (4) vor fi avute in vedere si la stabilirea programului de relatii personale si cu celelalte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie.”
De asemenea relevant ar putea fi criteriul utilizat tot mai mult in jurisprudenta din strainatate, asanumitul principiu californian. (numit si "principiul parintelui mai cooperant") reprezinta o practica din multe state ale lumii care este utilizata pentru stabilirea custodiei asupra copiilor sau a locuintei copiilor dupa divort. Propus prima data de catre juristii din California, „principiul californian” este tot mai mult avut in vedere in alte sisteme de drept. El se refera la capacitatea fiecaruia dintre parinti de a respecta si drepturile parintesti ale celuilalt parinte si de a crea in ochii copilului imaginea unei coparentalitati normale. Un astfel de parinte are un mare avantaj in fata celui care manifesta egoism si refuza colaborarea necesara pentru intretinerea unei atmosfere calme si stimulative pentru copil si ii creeaza celuilalt o imagine negativa in ochii copilului.[14].
Practic acest principiu este derivat din principiul interesului superior al copilului de a fi crescut, pe cat posibil, de ambii parinti.
Detalii despre principiul californian si article relevante pe aceasta tema pot fi gasite aici (verificati bibliografia)
Jurisprudenta
In cele ce urmeaza vom prezenta extrase din hotarari ale instantelor de judecata din Romania care incearca sa defineasca interesul superior al minorilor inainte de a decide incredintarea minorilor catre o parte sau alta, din acest interes superior putand apoi, in mod obiectiv sa se deriveze decizia de incredintare a minorilor catre partea care a dovedit ca este mai in masura sa protejeze interesul superior al minorilor:
„ [interesul superior al copilului] fiind singurul criteriu dupa care instanta se calauzeste pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor parintesti, pentru determinarea sa trebuie sa se tina seama de intregul complex de imprejurari menite sa asigure copilului o dezvoltare fizica, morala si intelectuala armonioasa, interesand nu numai posibilitatile materiale ale parintilor ci si varsta copiilor, comportarea parintilor inainte de separare, gradul de atasament si preocupare pe care l-au manifestat fata de copii, precum si legaturile afective ce s-au stabilit intre parinti si copii, precum si intre copii si alti membrii ai familiei extinse." ”
—Sentinta civila 5936/2008/Sector2 din 20.06.2008 data la Judecatoria Sectorului 2
„ Tribunalul constata ca decizia primei instante de a incredinta pe cele doua minore spre crestere si educare mamei, nu are nici o baza obiectiva convingatoare. Tribunalul mai observa ca prima instanta care a admis cererea mamei de incredintare a minorelor spre crestere si educare nu a examinat toate solutiile posibile ale problemei, in special, instanta de fond nu a examinat daca ar fi fost posibila incredintarea fetelor catre tata, in circumstante care ar fi minimalizat tensiunea pentru copii. In loc sa faca acest lucru, instanta, s-a concentrat, aparent pe efectele "benefice" pe care le are ingrijirea acordata de mama copiilor, concluzionand, fara nici un argument, ca fetele "au nevoie de ingrijirea pe care numai o mama o poate acorda copiilor" [...] In aprecierea interesului superior al celor doua minore, tribunalul este interesat sa stabileasca cine poate sa inlature efectele negative ale divortului parintilor asupra copiilor, cine le poate reda increderea in oameni, cine ofera cele mai multe garantii ca cele doua minore nu vor mai fi supuse unei alte situatii intolerabile sau de o gravitate care este mai mult decat inerenta. ”
—Decizia civila nr. 1181A/08.11.2010 a Tribunalului Bucuresti
„ In opinia Tribunalului, abordarea de catre instanta fondului, a cererii apelaneti-parate de incredintare spre crestere si educare a minorelor trebuia sa fie una riguroasa, iar parintele care face o astfel de cerere si totodata aduce acuze la adresa celuilalt parinte, trebuie sa prezinte dovezi clare si concludente ca exista o situatie foarte grava si este in interesul superior al copiilor ca acestia sa-i fie incredintati spre crestere si educare. Este un "prag" stabilit foarte sus si care trebuia trecut inainte ca instanta de fond sa fie convinsa ca cererea mamei este fondata. Nu exista dovezi concludente, rezonabile si pertinente in sprijinul cererii mamei de a-i fi incredintate minorele, iar concluzia primei instante este ambigua, lipsita de logica juridica si de putere de convingere, contradictorie, nemotivata in fapt si in drept, este, in opinia tribunalului, dovada certa a faptului ca ea nu a trecut testul "pragului "impus de instante cand sunt chemate sa ia o astfel de decizie. Este vorba de acea "linie prestabilita de autoritate ca instanta trebuie sa solicite dovezi clare si obligatorii referitoare la un risc grav de vatamare sau la o alta situatie intolerabila care trebuie evaluata ca nefiind lipsita de importanta, si la o gravitate care este mai mult decat inerenta ( ... )" (Re C 1999. 1FLR 114S).”
—Decizia civila nr. 1181A/08.11.2010 a Tribunalului Bucuresti
Corelatii cu alte norme
Corelatii cu alte articole din Codul Civil
CCiv:Art. 263 - Principiul interesului superior al copilului.
CCiv:Art. 483 - Autoritatea parinteasca.
CCiv:Art. 484 - Durata autoritatii parintesti.
CCiv:Art. 487 - Continutul autoritatii parintesti.
CCiv:Art. 1.372 - Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie.
Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului
„Art. 2 din Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului
(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti. (4) Persoanele prevazute la alin. (3) sunt obligate sa implice familia in toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil si sa sprijine ingrijirea, cresterea si formarea, dezvoltarea si educarea acestuia in cadrul familiei. ”
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
„In toate actiunile referitoare la copii, indiferent daca sunt realizate de autoritati publice sau de institutii private, interesul superior al copilului trebuie sa fie considerat primordial.”
—Articolul 24 litera (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
Elemente de drept comparat
Conventia privind Drepturile Copilului
Art 3 Conventia privind Drepturile Copilului
1. In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.
Art. 7 Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii -- Solutionarea litigiilor in materia relatiilor personale
Atunci cand sunt solutionate litigii in materie de relatii personale, autoritatile judiciare iau toate masurile adecvate:
a) pentru a se asigura ca cei 2 parinti sunt informati despre importanta pe care o au pentru copil si pentru fiecare dintre ei stabilirea si intretinerea de relatii personale regulate cu copilul lor;
b) pentru a-i incuraja pe parinti si pe celelalte persoane care au legaturi de familie cu copilul sa ajunga la invoieli pe cale amiabila in ceea ce priveste relatiile personale cu acesta, in special prin recurgerea la medierea familiala si la alte metode de solutionare a conflictelor;
c) inainte de a lua o hotarare, sa se asigure ca dispun de informatii suficiente, in special din partea titularilor raspunderii parintesti, pentru a decide in interesul superior al copilului si, atunci cand este cazul, sa obtina informatii suplimentare de la alte organisme sau persoane relevante.
