I. Principiul interesului superior al copilului
Acest principiu a fost consacrat prin art. 3 din Conventia cu privire la drepturile copilului si are incidenta atat in sfera drepturilor nepatrimoniale cat si in cea a drepturilor patrimoniale ale copilului si impune ca orice proces decizional care-l priveste pe copil sa raspunda urmatoarelor cerinte: identificarea tuturor optiunilor posibile la o situatie problema; evaluarea rezultatelor previzibile optiunilor gasite situatiei individuale date; aproximarea sanselor de a produce rezultatele prefigurate pentru fiecare din optiunile posibile; determinarea valorii specifice fiecareia dintre rezultatele in competitie.
Toate acestea fac din interesul superior al copilului un principiu flexibil, adaptabil fiecarei situatii in parte in care copilul se afla, decizia asupra probabilitatii diferitelor rezultate fiind luata in functie de circumstantele concrete in care se gaseste copilul si intentia protectiva de a-i oferi un standard de viata superior.
Continutul principiului nu este predeterminat, ci este variabil in functie de etapa de dezvoltare a copilului, favorizand unitatea si coerenta drepturilor copilului in sensul concilierii universalitatii drepturilor copiilor cu varietatea traditiilor socioculturale.
II. Principiul egalitatii sanselor si nediscriminarii
Climatul socio-juridic configurat prin documentele internationale afirma principiul egalitatii de sanse si nediscriminare, orice discriminare fiind resimtita ca un dezechilibru al sanselor.
Discriminarea semnifica orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta care sa aiba ca scop sau efect limitarea sau anularea recunoasterii folosintei sau exercitiului, in conditii de egalitate, a drepturilor si libertatilor fundamentale.
Prin urmare situatiilor egale trebuie sa le corespunda un tratament juridic egal iar situatiilor diferite trebuie sa le corespunda un tratament juridic diferentiat. De asemenea principiul de egalitate a sanselor si nediscriminare vizeaza si sprijinirea copiilor cu dizabilitati in sensul crearii posibilitatilor unui standard adecvat de viata pentru acestia.
III. Principiul responsabilizarii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti
Potrivit acestui principiu parintii sunt principalii gestionari ai drepturilor copilului, ca reprezentanti legali ai acestuia, si prin urmare titularii unui complex de obligatii corelative. Aceste obligatii sunt complinite de o asistenta specializata de natura a creste capacitatea acestora de a se ocupa si ingriji copiii.
IV. Principiul primordialitatii responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului
Raspunderea pentru cresterea si dezvoltarea copilului apartine in primul rand parintilor care trebuie sa se implice in toate deciziile, actiunile si masurile privitoare la copil intreprinse de autoritatile publice, de organismele private autorizate sau dispuse de instantele judecatoresti.
Raspunderea cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului revine, in mod egal, ambilor parinti fara a se face vreo distinctie dupa cum copilul este din casatorie, din afara casatoriei sau adoptat.
O responsabilitate subsidiara in privinta protectiei si asistentei copiilor revine colectivitatii locale care are obligatia de a sprijini parintii sau un alt reprezentant legal al copilului, sens in care va dezvolta servicii diversificate corespunzatoare nevoilor copilului.
V. Principiul descentralizarii serviciilor de protectie a drepturilor copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate
Monitorizarea respectarii principiilor si a drepturilor recunoscute copilului precum si controlul activitatilor de protectie si promovare a drepturilor sale se realizeaza atat la nivel central cat si la nivel local prin organisme specializate.
VI. Principiul asigurarii unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil
Acest principiu da consistenta principiului promovarii interesului superior al copilului. Aplicarea principiului se inscrie atat in coordonatele normale ale cadrului familial cat si ca forme de interventie suplimentare, de catre specialistii din domeniul protectiei copilului, care au ca scop sprijinirea ocrotirii parintesti ori de suplinirea acesteia in situatia copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parinteasca. Acest principiu impune ingrijiri speciale in situatia copilului cu dizabilitati.
VII. Principiul respectarii demnitatii copilului
Principiul respectarii demnitatii copilului semnifica dreptul copilului de a fi perceput in considerarea propriei sale naturi drept o persoana unica si inconfundabila, dincolo de vulnerabilitatea data de varsta si gradul de maturitate.
Aceasta semnifica faptul ca, copilului nu-i pot fi aplicate pedepse fizice sau alte tratamente umilitoare sau degradante, nu-i poate fi afectata imaginea publica, viata intima, privata si familiala si nu poate fi supus nici unei forme de exploatare.
VIII. Principiul ascultarii opiniei copilului si luarii in considerarea a acestuia tinand cont de varsta si gradul sau de maturitate
Actiunea principiului este generala si insoteste dreptul fundamental al copilului la libera exprimare atat in relatiile cu autoritatile judiciare sau administrative cat si in relatiile cu parintii. Exista o corelatie intre dreptul copilului de a fi ascultat si masura in care opinia sa este valorizata, ultima componenta fiind configurata de varsta si gradul de maturitate al copilului care vor fi insa supuse interesului superior al copilului in acest sens facandu-se distinctie intre consultarea copilului si luarea consimtamantului sau.
In aceasta materie, art. 12 alin. 2 din Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului dispune: „in acest scop se va da copilului in special posibilitatea de a fi ascultat in orice procedura judiciara sau administrativa care-l priveste, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o institutie corespunzatoare, in conformitate cu regulile de procedura din legislatia nationala.”
IX. Principiul asigurarii stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in cazul luarii unei masuri de protectie
Aria de aplicatie a principiului priveste situatiile in care se impune luarea unor masuri de protectie (tutela etc.), principiului masuri de protectie speciala (plasamentul in regim de urgenta, adoptia etc.), insa priveste si asigurarea stabilitatii, continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului care fac din decizia separarii copilului de familie o solutie de ultima instanta.
Acest principiu are incidenta si in ipoteza prevenirii separarii de familie a copilului aflat in dificultate, situatie in care sunt obligatorii urmatoarele masuri: acordarea de servicii si prestatii pe baza evaluarii psiho-sociale a copilului si a familiei sale, asigurarea informarii si consilierii parintilor, precum si a accesului la terapie si la oficiile de mediere.
X. Principiul celeritatii in luarea oricarei decizii cu privire la copii
Orice masura, decizie sau procedura in care sunt implicati copiii trebuie sa se ia cu o maxima urgenta pentru a nu lipsi nici un moment copilul de asistenta si ocrotire, indiferent de circumstantele speciale in care acesta s-ar afla.
XI. Principiul asigurarii protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului
Abuzul semnifica o actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau autoritate fata de copil prin care se pericliteaza viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, iar exploatarea presupune, in plus, un profit al autorului de orice natura.
XII. Principiul interpretarii fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie
Completitudinea de reglementare in privinta drepturilor copilului impune corelarea interpretativa cu celelalte dispozitii legale care contin prevederi in privinta copiilor, precum si de reglementarile internationale in materie asa cum dispune art. 20 alin. 2 din Constitutia Romanei.
