Politica de protectie a consumatorilor

Politica de protectie a consumatorilor 
Monica Stoian,
Manager Editorial

Dupa constituirea Comunitatii Economice Europene – CEE, care avea ca obiectiv si crearea unei piete comune, a fost elaborata treptat o politica de protectie a consumatorilor, consacrata odata cu adoptarea Actului Unic European.

Aplicarea politicii de protectie a consumatorilor in UE a reprezentat un proces care s-a realizat succesiv si s-a desfasurat in concordanta cu dinamica pietei interne. Gama tot mai diversa de produse si servicii oferita pe o piata tot mai extinsa, precum si practicile anticoncurentiale ale unor producatori si comercianti au creat adeseori consumatorilor din UE prejudicii si imposibilitatea de a-si proteja interesele intr-un mediu in care transparenta comertului era insuficienta.

Uniunea Europeana, prin “Programul preliminar al CEE pentru protectia consumatorilor si politica de informare“,  recunoaste un numar de cinci drepturi de baza ale consumatorului, acceptate la nivel international: dreptul la protectia sanatatii; dreptul la protectia intereselor economice ale consumatorilor; dreptul la informare si la educatie; dreptul la despagubiri; dreptul la reprezentarea consumatorilor la nivel comunitar si national.

La nivel national, principala institutie implicata in politica de protectie a consumatorilor este Autoritatea  Nationala pentru Protectia Consumatorilor, organ de specialitate al administratiei publice centrale afl at in subordinea Guvernului Romaniei. ANPC coordoneaza si realizeaza strategii si politica guvernului in domeniul protectiei consumatorilor, prevenind si combatand practicile care dauneaza sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor si evaluand efectele pe piata ale sistemelor de supraveghere a produselor si serviciilor destinate acestora.

Printre alte prevederi importante ale actelor normative la nivel national, regasim, de exemplu, in Legea nr. 296 din 28 iunie 2004 privind Codul consumului, la art. 10, ca este interzisa conditionarea vanzarii catre consumator a unui produs, de cumpararea unei cantitati impuse sau de cumpararea concomitenta a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu catre consumator, conditionata de prestarea altui serviciu sau de cumpararea unui produs.

De asemenea, orice vanzare fortata este interzisa, iar expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu catre o persoana se face numai in baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.

Pentru produsele de folosinta indelungata, acestea trebuie sa fie insotite de certificatul de garantie si, daca reglementarile in vigoare prevad, de declaratia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instructiunile de folosire, instalare, exploatare, intretinere, eliberate de catre producator, conform prevederilor legale.

Vanzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului si sa ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.
Tot astfel, cheltuielile legate de inlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vanzator si recuperate de acesta de la producator sau, dupa caz, de la importator sau de la furnizorul anterior aflat pe lantul de distributie, daca prin contractul incheiat intre acestia nu s-a stabilit altfel.

In cazul lipsei conformitatii, astfel cum este prevazut in actele normative in domeniul conformitatii produselor, constatate de consumator, acesta are dreptul de a solicita vanzatorului, ca masura reparatorie, repararea sau inlocuirea produselor, in fiecare caz fara plata, cu exceptia cazului in care aceasta solicitare este imposibila sau disproportionata.

Orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord intre vanzator si consumator si fara nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luand in considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele, in conditiile legii.

Intre obligatiile producatorului, legea enumera:

a) sa raspunda pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum si pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o actiune sau o omisiune a unei terte persoane;

b) sa puna pe piata numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate;

c) sa puna pe piata numai produse care respecta conditiile prescrise sau declarate;

d) sa opreasca livrarile, respectiv sa retraga de pe piata sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialistii proprii au constatat neindeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor, daca aceasta masura constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;

e) sa asigure, in cursul procesului de productie, conditii igienico-sanitare conform normelor sanitare in vigoare.

Acestea reprezinta numai cateva dintre dispozitiile in vigoare care reglementeaza domeniul protectiei consumatorului la nivel national, domeniu ce evolueaza permanent, in concodanta cu normele Uniunii Europene.