Procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite in natura

Urmare a modificarilor si completarilor aduse Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005, competenta privind modalitatea de acordare si stabilire a cuantumului masurilor reparatorii, revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, care emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde si cuantumul despagubirilor ce vor consta in titluri de despagubiri.

Evaluarea facuta prin expertiza tehnica in cadrul procedurii contestatiei intemeiate pe dispozitiile art.26 din Legea nr.10/2001 e provizorie si nu leaga Comisia Centrala in procedura stabilita prin art.16 alin.(1)-(2), finalizata prin emiterea raportului de evaluare ce va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.

(Sursa: ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr.99 din 9 ianuarie 2009)

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti, reclamantii E.I.V., E.E.R.I.,  E.E.E.G. si E.M. au chemat in judecata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitand anularea deciziei nr.243/2006, intrucat nu li s-au solutionat si cererile privitoare la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 5000 mp situat in comuna Poiana Mare, precum si pentru o serie de mijloace fixe, respectiv motor de 80 c.p., sistem Starch  Hoffman si batoza de treierat.

Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, prin sentinta civila nr.396 din 25 februarie 2008 a admis contestatia, a modificat in parte decizia emisa de intimata A.V.A.S., in sensul ca propunerile de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent prevazute de art.1 si art.2 au in vedere valoarea totala de 3513,2 lei, stabilita prin raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza.

In motivarea sentintei s-a retinut ca prin notificarea nr.4/2001, reclamantii au solicitat, in temeiul Legii nr.10/2001, acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele –  o moara taraneasca de 80 c.p. tip Starch Hoffman, cu instalatiile anexe situate in comuna Poiana  Mare si terenul aferent de 5000 mp pe care se afla moara si casa de locuit.

Din probele administrate a rezultat ca atat terenul de 5000 mp cat si constructiile de morarit au fost dobandite in proprietate de catre autorii contestatorilor, asa cum rezulta din contractele de vanzare - cumparare autentificate sub nr.18876/1941 si nr.15860/1942 si ca reclamantii  sunt mostenitorii legali ai defunctilor situatie atestata de acte de stare civila si certificate de mostenitor.

Instanta a constatat ca moara ce a apartinut autorilor reclamantilor a fost nationalizata conform Legii nr.112/1948 impreuna cu mijloacele fixe incorporate, iar ulterior a fost privatizata si trecuta in patrimoniul SC M.S. SA Craiova.

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Tribunalul a apreciat ca se impune admiterea in parte a contestatiei si modificarea partiala a deciziei nr.243/2006 emisa de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sub aspectul cuantumului despagubirilor stabilite de comisia de evaluare, urmand a fi avuta in vedere pretuirea realizata prin raportul de expertiza efectuat in cauza, care mentioneaza o valoare de 35.132.393 lei vechi pentru bunurile mobile evidentiate in lista de inventar mijloace fixe SC M.S. SA Craiova, la data de 14  februarie 2001.

In ceea ce priveste alte mijloace fixe ce au apartinut reclamantilor, respectiv un motor de 80 c.p. si o batoza de treierat, s-a considerat ca nu pot fi primite sustinerile contestatorilor, intrucat aceste  bunuri nu sunt evidentiate in lista  de inventar a mijloacelor fixe la data de 14 februarie 2001, fiind astfel incidente dispozitiile art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicata.

Referitor la terenul in suprafata de 5000 mp,  prima instanta a retinut ca, in mod corect, prin decizia contestata s-a dispus declinarea competentei in favoarea Primariei comunei Poiana Mare, in conditiile in care terenul in litigiu, face parte din domeniul public, primaria fiind unitatea detinatoare.

Impotriva sentintei mentionate a declarat apel AVAS, criticand-o ca nelegala si netemeinica intrucat, in conditiile in care prin modificarile aduse Legi nr.10/2001 de Legea nr.247/2005, s-a stabilit ca pentru analizarea si stabilirea cuantumului despagubirilor se constituie Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, aceasta institutie fiind autoritatea desemnata de lege cu expertizarea bunurilor si stabilirea echivalentului valoric al acestora, incuviintarea  si administrarea probei cu expertiza de  evaluare a mijloacelor fixe existente in patrimoniul SC M.S. SA Craiova, in situatia contestarii unei decizii emise de o alta institutie decat Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor este ilegala.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie prin decizia civila nr.463A pronuntata la 16 iunie 2008, a respins ca nefondat apelul, retinand ca instantele judecatoresti au posibilitatea verificarii sub toate aspectele a legalitatii deciziei emise in temeiul Legii nr.10/2001, prin modificarile aduse acestui act normativ de catre Legea nr.247/2005 fiind inlaturata calea de atac a contestatiei.

Analizand si dispozitiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, instanta a constatat ca, pe baza situatiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despagubiri, urmeaza ca  Secretariatul Comisiei Centrale sa procedeze la analizarea dosarelor prevazute la alin. (1)-(2) in privinta legalitatii  respingerii  cererii de restituire in natura. impotriva acestei proceduri si a dispozitiilor emise de catre Comisia Centrala, persoana interesata are deschisa calea de atac in fata instantei de contencios administrativ.

S-a considerat ca cele doua proceduri sunt diferite si nu se exclud una pe cealalta, legiuitorul avand in vedere si posibilitatea actualizarii valorilor stabilite prin deciziei/ dispozitie la valoarea de circulatie a bunurilor, urmandu-se respectarea principiului unei juste despagubiri.

Impotriva deciziei sus mentionate a declarat recurs AVAS, criticand-o pentru motivul prevazut de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Parata a sustinut ca instantele de fond si apel au incalcat dispozitiile imperative ale art. 29 alin.(3) din Legea nr.10/2001 republicata in ceea ce priveste modalitatea de acordare si stabilire a cuantumului masurilor  reparatorii, aceasta competenta revenind  Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Urmare a modificarilor si completarilor aduse Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai are competenta de a acorda masuri reparatorii in echivalent, ci de a emite o decizie cu propunerea acordarii de masuri reparatorii in situatia indeplinirii conditiilor legale si depunerii actelor doveditoare, conform dispozitiilor art.29 alin.(3) din Legea nr.10/2001 republicata.

Dispozitiile legale mentionate sunt exprese si in ceea ce priveste modalitatea de acordare si stabilire a cuantumului masurilor reparatorii, aceasta competenta revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, care va emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde si cuantumul despagubirilor ce vor consta in titluri de despagubiri.

Prin art.1 alin.(1) Titlul VII, Legea nr.247/2005 reglementeaza sursele de finantare, cuantumul si procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituire in natura. in acest sens,  art.13 alin.(1) precizeaza ca pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda  potrivit prevederilor Legii nr.247/2005, se constituie, in subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, iar conform art. 13 alin.(5), secretariatul acestei comisii se asigura de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.

Din analiza acestor texte de lege rezulta ca recurenta nu mai are competenta legala de a acorda masuri reparatorii in echivalent, ci doar de a propune acordarea acestora in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv institutiei competente- Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, conform art.16 alin.(2) din Titlul VII al Legii nr.247/2005.

Desi prin considerentele deciziei recurate, instanta de apel a retinut ca aspectele invocate de parata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sunt conforme dispozitiilor Legii nr.10/2001 republicate, totusi a respins apelul ca nefondat.

Astfel, urmeaza a se retine ca, in speta, curtea de apel a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, fara a avea in vedere ca evaluarea facuta prin expertiza tehnica in cadrul procedurii contestatiei intemeiate pe dispozitiile art.26 din Legea nr.10/2001 e provizorie si nu leaga Comisia Centrala in procedura stabilita prin art.16 alin.(1) si (2), finalizata prin emiterea raportului de evaluare ce va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.

Pentru toate aceste considerente, a fost admis recursul si, in temeiul art.312 alin.(3) C.proc.civ., a fost modificata decizia mentionata in sensul admiterii apelului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului impotriva sentintei Tribunalului Bucuresti,  sentinta ce a fost schimbata in tot in sensul respingerii ca neintemeiate a contestatiei formulate de reclamanti.