Sintetizand drepturile debitorului acestea ar fi:
-
esalonarea sau amanarea platii;
-
stingerea platii prin compensatie sau dare in plata;
-
invocarea prescriptiei.
a. Esalonarea sau amanarea platii
In primul rand, debitorul trebuie sa incerce sa gaseasca modalitatea de solutionare amiabila cu creditorul, eventual o esalonare sau o amanare a platii.
Debitorii aflati in situatii de criza evita creditorul, nu raspund la notificari sau la telefon, iar aceasta atitudine nu poate duce decat la o agasare a creditorului care se vede pus in situatia imposibilitatii recuperarii restantelor si tinde sa apeleze la masuri drastice.
Debitorul poate sa incerce aplanarea conflictului prin mediere, iar aceasta intalnire organizata cu creditorul poate duce la gasirea unor solutii reciproc avantajoase.
b. Stingerea platii prin compensatie sau dare in plata
De asemenea, debitorul poate sa discute cu creditorul stingerea platii printr-o alta modalitate, cum este compensatia sau darea in plata. Compensatia reprezinta un mijloc de stingere a obligatiilor reciproce si de aceeasi natura intre doua persoane care au concomitent calitatea de debitor si creditor una fata de cealalalta, pana la limita valorii celei mai mici dintre ele.
Daca sunt egale ca valoare, stingerea obligatiilor se face in intregime. Pentru a interveni compensatia, trebuie ca partile sa fie de acord, datoriile sa fie reciproce, sa priveasca o suma de bani sau lucruri de acelasi gen si sa fie datorii certe, lichide si exigibile.
Darea in plata este acel mijloc de stingere a obligatiilor care consta in acceptarea de catre creditor, la propunerea debitorului, de a primi o alta prestatie in locul celei pe care debitorul era obligat initial sa o execute.
Darea in plata nu poate avea loc fara acordul creditorului, acesta nu poate fi obligat sa primeasca o alta prestatie in afara de cea care i se datoreaza chiar daca ar avea o valoare mai mare.
Pentru ca darea in plata sa opereze, este necesar ca, pe langa consimtamantul creditorului, ea sa opereze concomitent cu plata si sa intruneasca toate conditiile generale de valabilitate ale oricarei plati. Daca creditorul accepta plata inainte de executarea acesteia, nu mai suntem in prezenta unei dari in plata, ci a unei novatii prin schimbare de obiect.
c. Invocarea prescriptiei
Poate cel mai important drept al debitorului este posibilitatea de a refuza sa faca plata in temeiul implinirii termenului de prescriptie a creantei pe care o are creditorul impotriva sa.
Prescriptia reprezinta stingerea dreptului material la actiune prin neexercitarea lui in termenul legal. Termenul general de prescriptie al creantelor este de 3 ani, conform art. 2517 din noul Cod civil, si incepe sa curga de la scadenta.
Prescriptia creantelor este definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative.
Rezulta ca dupa implinirea prescriptiei creantei, creditorul nu mai poate constrange debitorul sa faca plata, iar debitorul poate refuza sa o faca. Dar plata facuta de debitor dupa prescrierea dreptului creditorului, nu mai poate fi ceruta spre restituire de debitor.
Prescriptia nu opereaza de la sine, ci numai la cererea partii interesate. Debitorul are interes sa invoce prescriptia pentru ca poate refuza sa mai faca plata dupa implinirea termenului. Este un drept al debitorului si este important de retinut.
Numeroase firme de recuperare debite cumpara creante prescrise si utilizand metode de intimidare la limita legalitatii, forteaza debitorul sa faca plati pe care acesta ar fi in drept sa le refuze. Acesta este unul din motivele pentru care debitorii trebuie sa-si cunoasca foarte bine drepturile.
Autor: cons. Jur. Ana-Maria Borz
