Prescriptia creantelor: aspecte esentiale si reglementari

Prescriptia reprezinta stingerea dreptului material la actiune prin neexercitarea lui in termenul legal, neafectand dreptul subiectiv material, ci doar dreptul la actiune, spre deosebire de decadere care reprezinta stingerea dreptului subiectiv prin neexercitarea lui in termenul legal.

Prin aceasta trasatura, prescriptia reprezinta o clauza legala de inlaturare a raspunderii civile.

 In noul Cod civil, prescriptia este reglementata in Cartea a VI-a, Titlul I, art. 2500-2544. Nu s-au preluat doar dispozitiile Decretului nr. 167/1958 in materie de prescriptie extinctiva, legiuitorul a optat pentru reformarea institutiei prescriptiei care beneficiaza acum de o reglementare distincta.

Obiectul prescriptiei extinctive il reprezinta dreptul secundar la actiune reprezentat de raportul de constrangere, izvorat din incalcarea dreptului subiectiv primar.    

    Spre deosebire de Decretul nr. 167/1958, Codul Civil contine dispozitii supletive referitoare la prescriptie care nu mai sunt de ordine publica, iar consecinta care decurge de aici este ca instantele nu mai pot invoca din oficiu normele privitoare la prescriptie, iar prin conventii - partile pot decide sa deroge de la aceste norme.

Se incearca prin noua reglementare sa se dea mai multa libertate partilor pentru gestionarea raporturilor juridice dintre ele, instanta venind sa constate intervenirea prescriptiei doar in cazul in care partea interesata o invoca.


S-a spus ca prescriptia extinctiva inglobeaza in sine o actiune condamnatorie - dreptul de a obtine condamnarea paratului, si o actiune executorie - dreptul de a obtine executarea silita a acestuia. Bineinteles, nu este vorba de o condamnare in sens penal, iar notiunea este folosita intr-o acceptiune diferita.




1 Marian-Nicolae-Tratat de prescriptie extinctiva, Ed. Universul Juridic, 2010
2 Ibidem.




Autor: cons. jur. Ana-Maria Borz

sursa: Ghid pentru recuperarea debitelor >>>