Reducerea onorariului de avocat. Nerespectarea criteriilor de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecata.

Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ., care permite instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, ori de cate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita, este menit sa impiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justitiabilului sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului.

In aprecierea cuantumului onorariului, instanta trebuie sa aiba in vedere atat valoarea pricinii cat si proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Astfel nu este justificata reducerea onorariului achitat de parte avocatului sau, doar ca urmare a anularii unui capat de cerere ca netimbrat.

(Sursa: ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 2420 din 11 aprilie 2008)
 

Prin cererea inregistrata la 24 mai 2004, reclamanta S.C. O.T. S.R.L. a chemat in judecata pe paratii S.C. N. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. T. Ltd. si Ministerul Sanatatii, solicitand obligarea acestora sa inceteze producerea, comercializarea si utilizarea autolaboratoarelor medicale mobile pentru interventii epidemiologice si analize medicale, identice sau similare cu modelul industrial al reclamantei precum si obligarea la plata sumei de 400.000 euro reprezentand despagubiri civile cauzate prin actul ilicit de incalcare a dreptului de proprietate industriala.

Prin sentinta civila nr.535 din 12 aprilie 2007, Tribunalul Bucuresti a anulat ca netimbrat capatul de cerere privind despagubirile in cuantum de 400.000 euro, a obligat-o pe reclamanta la plata sumei de 19.961,06 lei cheltuieli de judecata catre parata S.C. N. S.R.L. si a disjuns capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratelor la incetarea producerii, comercializarii si utilizarii autolaboratoarelor medicale mobile.

Tribunalul a retinut ca reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor privind achitarea taxei judiciare de timbru, astfel incat a facut aplicarea dispozitiilor art.20 alin. (1) si alin.(3) din Legea nr.146/1997.

In baza art.274 C.proc.civ., tribunalul a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 19.961,60 lei cheltuieli de judecata, cu motivarea ca acesta este onorariul avocatial platit avocatului de parata S.C. N. S.R.L., corespunzator capatului de cerere anulat.

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

250 Modele Fise de Post

Vezi AICI detalii

Restul onorariului achitat de parata a fost considerat ca fiind aferent capatului de cerere disjuns si, ca atare, inca nesolutionat.

Prin decizia civila nr.221/A din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel

Bucuresti a admis apelul declarat de reclamanta S.C. O.T. S.R.L. impotriva sentintei tribunalului, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecata in sarcina reclamantei la suma de 5.000 lei.

Curtea de apel a retinut ca suma de 19.961,06 lei reprezinta jumatate din onorariul de 39.922,12 lei achitat de catre parata.

S-a considerat ca, fata de imprejurarea ca avocatul a reprezentat-o pe parata S.C. N. S.R.L. numai la doua termene de judecata, iar apararile formulate au vizat exclusiv chestiunea netimbrarii capatului de cerere pe care instanta l-a anulat, onorariul de asistenta juridica este nejustificat de mare in raport de dispozitiile art.274 alin.(3) C.proc.civ.

In  atare situatie, curtea a redus acest onorariu la suma de 5.000 lei, ca fiind corespunzatoare prestatiei efective impuse de pronuntarea solutiei de admitere a exceptiei netimbrarii unui capat de cerere.

Impotriva deciziei a declarat recurs parata S.C. N. S.R.L., intemeiat pe dispozitiile art.312 alin.(1) si alin.(3) si art.304 pct.9 C.pr.civ.

In dezvoltarea motivului de recurs invocat,  s-a sustinut ca:

Faptul  ca  avocatul   a  determinat,   exclusiv   in limitele prerogativelor legale si statutare, conferite profesiei de avocat, solutionarea unui capat de cerere „la numai doua termene” nu reprezinta un motiv de reducere a onorariului avocatial, diligenta profesionala a aparatorului paratei conducand la solutionarea prin anularea ca netimbrat a capatului de cerere evaluabil in bani.

Onorariul a fost stabilit inter partes conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, tinand seama de elementele prevazute in alin. 3 al textului mentionat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurarea poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului; conlucrarea cu experti sau specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.

Recursul este fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente:

Prin apelul declarat impotriva sentintei, reclamanta a adus o singura critica, referindu-se la nelegalitatea modului in care au fost acordate cheltuielile de judecata si solicitand diminuarea acestora, respectiv a onorariului de avocat, invocand in drept, dispozitiile art.274 alin.(3) C.pr.civ.

Textul de lege mentionat permite instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor ori de cate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat. Textul face referire si la „tabloul onorariilor minimale”, care nu mai exista in prezent, trimiterea fiind astfel superflua.

Procedand la reducerea onorariului de avocat achitat de parata, curtea de apel nu a tinut seama de criteriile la care se refera art.274 alin. (3) C.pr.civ., respectiv de valoarea pricinii si de munca depusa de avocat, ci de solutia data de prima instanta capatului de cerere avand ca obiect despagubiri civile.

Astfel, constatand ca acest capat de cerere a fost anulat ca netimbrat, ca dezbaterile s-au purtat numai asupra acestui aspect, iar avocatul s-a prezentat numai la doua termene, curtea de apel a considerat onorariul de 19.961,06 lei exagerat de mare.

Inalta Curte nu poate face ea insasi o apreciere a proportionalitatii onorariului de 19.961,06 lei cu pretentiile in valoare de 400.000 euro si nici a complexitatii cauzei deduse judecatii in fata primei instante, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, nu si pentru motive de netemeinicie.

Ceea ce constata insa inalta Curte este ca valoarea pricinii nu a fost luata in considerare de catre curtea de apel, desi era unul din criteriile prevazute de art.274 alin.(3) C.pr.civ.

In ceea ce priveste cel de-al doilea criteriu prevazut de acelasi text de lege, curtea de apel nu a verificat proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Faptul ca, in cadrul pregatirii apararii, avocatul sau a inteles sa invoce cu prioritate exceptia netimbrarii capatului de cerere evaluabil in bani si ca refuzul reclamantei de a timbra a condus la anularea cererii si, astfel, la scurtarea  duratei   procesului   nu   poate  conduce  la  concluzia ca  parata a convenit cu aparatorul sau plata unui onorariu exagerat.

Aceasta cu atat mai mult cu cat exceptia netimbrarii nu este una care sa poata fi intrevazuta din cuprinsul  cererii de chemare in judecata.

Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. este menit sa impiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justitiabilului sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului. 

In speta, asa cum just s-a sustinut prin motivele de recurs, diligenta depusa de avocat in verificarea legalitatii taxei judiciare de timbru datorate in cauza si ridicarea exceptiei insuficientei timbrari nu pot fi invocate tocmai impotriva partii care a beneficiat de aceasta aparare.

Prin reducerea onorariului platit avocatului parata ar fi in imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici in culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.

Avand in vedere ca in cauza de fata curtea de apel a redus onorariul de avocat fara a tine seama de criteriile prevazute de art.274 alin.(3) C.pr.civ. si de finalitatea acestui text de lege, inalta Curte a admis recursul in baza art.312 C.pr.civ., a modificat decizia curtii de apel si a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei tribunalului.