Spete - contencios administrativ (pct. 6 - 10)

6. Legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege.
Prin decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor  art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in M.Of. nr. 257 din 22 martie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21, precum si celor ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
 
Autorii exceptiei arata ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Airey impotriva Irlandei, 1979 si Leander impotriva Suediei, 1987) a stabilit ca orice cale de atac trebuie sa fie efectiva. Or, in optica autorilor exceptiei, exista o incalcare a liberului acces la justitie, intrucat textul de lege criticat instituie un termen de un an in care tertii se pot adresa instantei, termen care curge de la data emiterii actului atacat, chiar daca in acel moment acestia nu erau nici vatamati si nici nu il cunosteau, iar atunci cand vatamarea s-a produs, actiunea era deja tardiva.
 
Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
 

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile partilor prezente, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare a Curtii, il constituie dispozitiile art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observa insa ca, in realitate, astfel cum a aratat reprezentantul autorilor exceptiei, in sedinta publica de judecata din 16 februarie 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie a consemnat in mod gresit in incheierea de sesizare a instantei de contencios constitutional prevederile legale pretins criticate. In consecinta, Curtea retine ca obiect al exceptiei sunt dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care au urmatorul cuprins:
(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.
 
Alin. (1) al art. 11 din lege, la care face referire art. 11 alin. (2), prevede ca cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce la instanta competenta intr-un termen de 6 luni de la data primirii raspunsului la plangerea prealabila, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii, data expirarii termenului legal de solutionare a cererii sau data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, dupa caz.
 
Textul constitutional invocat in sustinerea exceptiei este cel al art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie.
 
Totodata, sunt invocate in sustinerea exceptiei si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
 
In esenta, autorii exceptiei considera ca textul de lege criticat contravine art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie, intrucat instituie un termen de cel mult un an in care tertii se pot adresa instantei, termen care curge de la data emiterii actului administrativ unilateral atacat, in conditiile in care in acel moment tertii nu erau nici vatamati si nici nu cunosteau actul, iar atunci cand vatamarea s-a produs, actiunea devine tardiva.
 
Curtea retine ca stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie nu constituie o incalcare a dreptului la liber acces la justitie si la un proces echitabil. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, care, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a stabilit ca legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege.
  
De altfel, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca dreptul de acces la justitie nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale l-a recunoscut fara sa-l defineasca in sensul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept (Golder impotriva Regatului Unit, 1975). Curtea de la Strasbourg a retinut ca instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedura, termenele de prescriptie si cele de decadere sau sanctiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natura a incalca art. 6 paragraful 1 din Conventie, acestea fiind restrictii admise atata timp cat nu aduc atingere dreptului la un tribunal in substanta sa (Stubbings si altii impotriva Regatului Unit, 1996). Asadar, in acest domeniu, statele dispun de o anumita marja de apreciere.
 
Curtea retine ca dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu instituie un termen de natura a afecta insasi esenta dreptului de acces liber la justitie. Legiuitorul, instituind un astfel de termen, a avut in vedere securitatea si stabilitatea raporturilor juridice si nicidecum ingradirea accesului liber la justitie. Totodata, Curtea constata ca textul de lege criticat asigura posibilitatea neingradita a celor interesati de a se adresa justitiei, insa in formele si modalitatile instituite prin lege.
 
Fata de cele aratate, Curtea constata ca invocarea de catre autorii exceptiei, in sustinerea acesteia, a cauzei Airey impotriva Irlandei, 1979, nu are relevanta, intrucat acea cauza se referea la limitarea accesului la un tribunal datorita costurilor mari ale procedurii.
 
Totodata, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocat in sustinerea exceptiei, presupune existenta posibilitatii efective de a supune judecatii unei instante nationale cazul violarii unui drept consacrat de conventie. In consecinta, atata timp cat textul de lege criticat nu exclude acest drept, ci instituie numai un termen cu caracter procedural, nu se poate retine incalcarea art. 13 din Conventie.

7. Nicio dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este procedura reglementata de legea contenciosului administrativ.
Prin decizia nr. 53 din 26 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in M.Of. nr. 173 din 23 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca impunerea parcurgerii unei proceduri prealabile pentru sesizarea unei instante de contencios administrativ de catre un ales local, pentru respectarea interesului legitim public al colectivitatii care l-a ales, este neconstitutionala, intrucat alesul local nu face un simplu act de prezenta in cadrul autoritatii publice locale, iar atunci cand se adreseaza instantei de judecata, solicitand anularea unui act administrativ unilateral adoptat de autoritatea publica locala din care face parte, isi indeplineste o obligatie inerenta functiei sale.
 
Tribunalul Arad -Sectia comerciala si de contencios administrativ si-a exprimat opinia in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
 
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic, asa cum a statuat si Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa.
 
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, intrucat legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, iar instituirea unei proceduri administrative prealabile este in deplina concordanta cu Legea fundamentala.
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de parti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, avand urmatorul cuprins: Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
 
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea si suprematia Constitutiei, ale art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justitie, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, ale art. 121 alin. (2) referitoare la autoritatile administrative autonome si ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecatoresc al actelor administrative.
 
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cuprinde norme de procedura judiciara, adoptate de organul legiuitor in virtutea competentei stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constitutia Romaniei, si ca aceste norme nu contravin dispozitiilor din Legea fundamentala invocate de autorul exceptiei.
 
Problema constitutionalitatii procedurii administrative prealabile, reglementata prin textul de lege mentionat, a fost supusa in mai multe randuri controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentala invocate si in prezenta cauza, solutia constanta fiind aceea de respingere a exceptiilor ca neintemeiate. In acest sens pot fi amintite Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, si  Decizia nr. 18 din 20 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 28 martie 2005, in care s-a statuat ca textul constitutional care se refera la caracterul facultativ al jurisdictiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor criticate care instituie obligatia persoanei vatamate de a se adresa cu reclamatie organului administrativ emitent mai inainte de sesizarea instantei de judecata cu anularea actului considerat ilegal.

Dispozitia constitutionala invocata a desfiintat conditia prealabila numai pentru procedura administrativa jurisdictionala. Nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este procedura reglementata prin textul de lege atacat. Curtea apreciaza ca in speta nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei amintite.
 
Deosebit de considerentele expuse mai sus, Curtea retine ca imprejurarea invocata de autorul exceptiei de neconstitutionalitate privind plangerea impotriva actului administrativ a fost formulata de un membru al organului emitent -care nu a actionat prin aceasta numai in interesul sau, ci in interes public -nu este de natura sa afecteze caracterul constitutional al textului de lege mentionat, dat fiind ca procedura administrativa prealabila investirii instantei de judecata nu impiedica si nu restrange accesul celui in cauza la justitie, ci, dimpotriva, ii ofera un mijloc in plus de remediere a eventualei nelegalitati a actului administrativ atacat, si anume reexaminarea lui de catre organul emitent sau de organul ierarhic superior.

8. posibilitatea suspendarii executarii actului administrativ, in speta -autorizatia de construire, ca de altfel si necesitatea obtinerii acesteia, se incadreaza in sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finala din Constitutie.
Prin decizia nr. 44 din 24 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1), (2) si (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in M.Of. nr. 178 din 24 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia considera ca textul de lege criticat, care confera tertilor posibilitatea sa solicite suspendarea efectelor unei autorizatii de construire, incalca dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie privind dreptul de proprietate privata, respectiv a atributelor acestui drept: folosinta si dispozitia materiala.
 
Tribunalul Brasov -Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat, prin aplicarea articolelor de lege contestate, se urmareste respectarea legalitatii in emiterea actelor respective, ceea ce reprezinta, de fapt, garantarea dreptului de proprietate al tuturor partilor.
 
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
 
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens apreciaza, in esenta, ca necesitatea respectarii legalitatii prin instaurarea unui control judiciar al actelor administrative ar ramane fara efect daca nu ar fi posibila, in cazuri limitate si expres prevazute de lege, posibilitatea suspendarii acestora.
 
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contin norme contrare prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate, ale carui continut si limite sunt stabilite prin lege.
 
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. In realitate, asa cum rezulta din motivarea exceptiei, obiectul acesteia il constituie prevederile art. 14 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 554/2004.
 
Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
 -Art. 14: (1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, odata cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
 (2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor. [...]
 (4) Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
 
In sustinerea exceptiei, autorul acesteia invoca incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie privind dreptul de proprietate privata. Din motivarea exceptiei rezulta insa ca in realitate autorul exceptiei are in vedere doar prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate si a creantelor asupra statului si ale alin. (2) teza intai privind garantarea si ocrotirea proprietatii private in mod egal de lege, indiferent de titular.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
 
Suspendarea prin hotarare judecatoreasca a executarii actului administrativ, reglementata prin textul de lege criticat, reprezinta o exceptie de la regula executarii din oficiu a actului administrativ.
 
In acest sens, legea revede intrunirea a trei conditii pentru ca instanta sa poata suspenda executarea actului: existenta cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente si dovada ca persoana vatamata a formulat recursul prealabil (gratios) la autoritatea emitenta a actului respectiv.
Curtea constata ca nu se poate retine incalcarea art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai din Legea fundamentala, deoarece posibilitatea suspendarii executarii actului administrativ, in speta -autorizatia de construire, ca de altfel si necesitatea obtinerii acesteia, se incadreaza in sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finala din Constitutie.
 
Curtea observa, de asemenea, ca masura suspendarii executarii actului administrativ se dispune pana la pronuntarea instantei de fond, Avand asadar o durata limitata in timp.

9. Nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic.
Prin decizia nr. 700 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in M.Of. nr. 89 din 31 ianuarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (4), intrucat conditioneaza accesul liber la justitie de indeplinirea procedurii solicitarii revocarii actului in cauza emis de autoritatea administrativa, procedura pe care autorul exceptiei o considera ca fiind administrativ-jurisdictionala.
 
Tribunalul Mures considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii este invocata jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
 
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
 
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
 
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care are urmatorul cuprins:
Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
 
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate este invocat art. 21 alin. (4) din Constitutie, referitor la caracterul facultativ si gratuit al jurisdictiilor speciale administrative.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate in raport cu textul art. 21 alin. (4) din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 252 din 10 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 534 din 23 iunie 2005, Curtea, respingand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a retinut, in esenta, ca textul constitutional care se refera la caracterul facultativ al jurisdictiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligatia persoanei vatamate de a se adresa, cu reclamatie, organului administrativ emitent, pe calea recursului gratios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai inainte de sesizarea instantei de judecata cu anularea actului considerat ilegal.
De asemenea, Curtea a mai statuat ca nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic.
 
Neexistand elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

10. Nereglementarea, prin textul legal criticat, a cazurilor in care poate fi solicitata suspendarea executarii unui act administrativ unilateral nu incalca dreptul persoanei vatamate printr-un astfel de act la un proces echitabil ori la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executarii actului administrativ unilateral prin cererea adresata instantei pentru anularea actului nu creeaza, prin ea insasi, nici o discriminare.
Prin decizia nr. 692 din 20 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor  art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in M.Of. nr. 105 din 3 februarie 2006, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece nu prevad nici un fel de criteriu pentru a determina situatia in care suspendarea executarii unui act administrativ unilateral poate fi dispusa de catre instanta si in contextul in care dispozitiile alin. (2) al art. 15 din Legea nr. 554/2004, atunci cand fac trimitere la dispozitiile art. 14 din aceeasi lege, au in vedere doar aplicarea corespunzatoare a alin. (2) si (4) ale art. 14, deci nu si a alin. (1) al art. 14 [...], unde sunt prevazute criterii legale (acestea fiind: caz bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente), potrivit cu care instanta de judecata poate sa aprecieze in privinta necesitatii suspendarii executarii unui act administrativ individual. In felul acesta, in opinia autorului exceptiei, instantele de judecata, investite cu solutionarea cererilor de suspendare a executarii unor acte administrative individuale, pot dispune o atare suspendare total discretionar [...], putandu-se dispune in aceleasi situatii solutii diferite.
 
Tribunalul Mures si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate prin sentinta, iar nu prin incheiere de sesizare a Curtii Constitutionale, asa cum prevad dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, instanta de judecata apreciaza ca dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constitutionale, urmand a fi interpretate prin trimitere la art. 14 alin. (1) din aceeasi lege.
 Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat conditiile continute in art. 14 cu privire la cazurile in care instanta poate decide suspendarea vor putea fi avute in vedere cu ocazia judecarii cererii intemeiate pe art. 15 din lege.
 
Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate sunt constitutionale, apreciind ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 21 alin. (3) si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie.
Curtea, examinand sentinta de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie  art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care are urmatorul cuprins: Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.
 
Critica de neconstitutionalitate consta, in esenta, in sustinerea ca art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu mentioneaza criteriile pentru determinarea situatiilor in care poate fi suspendata executarea unui act administrativ unilateral, ceea ce ar incalca, in opinia autorului exceptiei, dispozitiile constitutionale ale art. 21
alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, precum si ale art. 124 alin. (2), care prevad ca justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
 
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Nereglementarea, prin textul legal criticat, a cazurilor in care poate fi solicitata suspendarea executarii unui act administrativ unilateral nu incalca dreptul persoanei vatamate printr-un astfel de act la un proces echitabil ori la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil.
Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executarii actului administrativ unilateral prin cererea adresata instantei pentru anularea actului nu creeaza, prin ea insasi, nici o discriminare. Instanta de judecata va putea dispune suspendarea, fara ca una dintre parti sa fie privilegiata, iar cealalta dezavantajata, tinand seama de toate garantiile procesuale de care se bucura partile. De altfel, aceasta critica nu priveste un aspect de constitutionalitate, ci o presupusa omisiune de reglementare de catre legislativ. Or potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
 
Curtea mai retine ca dispozitiile legale criticate nu impiedica, sub nici o forma, solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusa de instanta de judecata numai pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
 
In ceea ce priveste sustinerea ca prin dispozitiile legale criticate se incalca principiul constitutional potrivit caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti, prevazut de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala, Curtea retine ca si aceasta este neintemeiata. Posibilitatea instantei de a dispune suspendarea actului administrativ in conditiile reglementate de textul legal criticat nu are legatura cu cerintele prevederilor constitutionale referitoare la justitie.
 
Cu privire la sustinerea autorului exceptiei ca instantele de judecata, investite cu solutionarea cererilor de suspendare a executarii unor acte administrative individuale, pot dispune o atare suspendare total discretionar [...], putandu-se dispune in aceleasi situatii solutii diferite, Curtea constata ca aceasta priveste modul de aplicare a legii de catre instante, aspect care nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate.