|
2. Cu privire la titlul XVI pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara:
a) Se sustine in sesizare ca noile texte din Legea nr. 304/2004, contrar prevederilor art. 132 din Constitutie, permit ministrului justitiei ca, din proprie initiativa, sa exercite controlul asupra modului in care procurorii isi indeplinesc atributiile de serviciu, ceea ce echivaleaza cu exercitarea controlului politic asupra actului de justitie. Curtea constata ca aceasta critica se refera la noua redactare a art. 66 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 fara a se avea in vedere dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol potrivit carora: "Controlul consta in verificarea eficientei manageriale a modului in care procurorii isi indeplinesc atributiile de serviciu si in care se desfasoara raporturile de serviciu cu justitiabilii si cu celelalte persoane implicate in lucrarile de competenta parchetelor. Controlul nu poate viza masurile dispuse de procuror in cursul urmaririi penale si solutiile adoptate". Cu aceasta precizare, dreptul conferit ministrului justitiei corespunde prevederilor art. 132 alin. (1) din Constitutie, referitoare la desfasurarea activitatii procurorilor "sub autoritatea ministrului justitiei".
b) Dispozitiile art. 751, nou-introdus in Legea nr. 304/2004, potrivit carora Pachetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuie sa prezinte ministrului justitiei un raport privind activitatea desfasurata, sunt considerate ca fiind neconstitutionale, deoarece acest parchet "este coordonat doar administrativ de ministrul justitiei, iar profesional, din punctul de vedere al competentei functionale, de Consiliul Superior al Magistraturii".
Curtea observa ca, potrivit textului de lege criticat, "Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie elaboreaza un raport privind activitatea desfasurata, pe care il prezinta Consiliului Superior al Magistraturii si ministrului justitiei", iar ministrul justitiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate. Rezulta deci ca nici in acest caz nu este vorba de un raport supus dezbaterii in vederea dispunerii vreunor masuri fata de solutiile adoptate ori masurile dispuse de procurori.
c) Autorii sesizarilor facute de deputati si senatori considera ca este neconstitutionala intreaga reglementare a organizarii si functionarii Parchetului National Anticoruptie, ca structura autonoma cu independenta absoluta, inclusiv fata de Consiliul Superior al Magistraturii, intrucat procurorii care-l incadreaza sunt numiti prin ordin al procurorului general al acestui parchet, iar nu prin decret al Presedintelui Romaniei.
Curtea observa ca aceasta critica are la baza intelegerea gresita a dispozitiilor art. 83 din lege, in noua lor redactare, deoarece se ignora faptul ca procurorii Parchetului National Anticoruptie sunt selectionati dintre procurorii de la alte parchete, numiti in aceasta calitate anterior prin decret al Presedintelui Romaniei. Semnificativ pentru intelegerea corecta a reglementarii este si textul alin. (9) al art. 83, potrivit caruia: "La data incetarii activitatii in cadrul Parchetului National Anticoruptie procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul sa functioneze potrivii legii".
d) In sesizarea formulata de grupul de 25 de senatori, sunt distinct criticate dispozitiile Titlului XVI, prin care sunt introduse in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara noi reglementari referitoare la instantele si la parchetele militare.
Dispozitiile art. 581-6 si art. 921-5 nou-introduse in Legea nr. 304/2004 referitoare la instantele militare, respectiv la parchetele militare, sunt considerate de autorii sesizarii ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (5) care interzic infiintarea de instante extraordinare, art. 118 referitoare la rolul armatei si art. 16 alin. (1) privind principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Se sustine ca "sistemul nostru constitutional nu admite o justitie speciala pentru militari si existenta unor judecatori si unor procurori care sa fie militari de cariera, ceea ce inseamna grade si disciplina militara, ierarhie, obligatii de subordonare etc. numai magistrati supusi autoritatii CSM". Se concluzioneaza in sensul ca judecatorii si procurorii sunt singurii magistrati care nu pot avea si calitate de militari.
Examinand aceste critici, Curtea constata ca si acestea sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie: "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege". Asadar, nominalizarea, infiintarea si organizarea instantelor judecatoresti, revin legiuitorului, prin lege organica.
Teza intai a alin. (5) al art. 126 interzice "infiintarea de instante extraordinare", iar teza a doua din acelasi alineat permite infiintarea, prin lege organica, a unor "instante specializate in anumite materii". Caracterul distinct specific al unor materii, care justifica reglementarea competentei materiale a unor instante judecatoresti specializate, poate fi determinat si de calitatea subiectilor ca parti in litigiile supuse judecatii, a justitiabililor, cum ar fi minorii, partile raporturilor juridice de munca, navigatorii, comerciantii etc.
Curtea retine ca instantele militare nu reprezinta instante extraordinare. Infiintarea de instante extraordinare a fost interzisa de Constitutie si inainte de revizuirea acesteia in 2003, iar instantele si parchetele militare au existat si au functionat, fara ca prin aceasta sa fi fost incalcata vreo dispozitie sau vreun principiu constitutional.
Conform dispozitiilor legale criticate, instantele militare sunt: tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti si Curtea Militara de Apel Bucuresti, acestea fiind similare celorlalte instante judecatoresti, pe langa ele fiind organizate si functionand, pe baza unor principii identice, parchete. Instantele militare avand competenta materiala, dupa calitatea persoanei, sa judece cauzele penale in care invinuitii sau inculpatii sunt militari, nu aplica reglementari legale cu caracter discriminatoriu, ci tratament juridic diferentiat, justificat obiectiv prin situatia diferita.
In ceea ce priveste statutul magistratilor militari, art. 301 din Legea nr. 303/2004 nou-introdus prevede: "Poate fi numita judecator sau procuror militar persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege pentru intrarea in magistratura, dupa dobandirea calitatii de ofiter activ in cadrul Ministerului Apararii Nationale". Rezulta din aceasta reglementare ca numirea, promovarea si evolutia carierei de magistrat a judecatorilor si procurorilor militari se fac in aceleasi conditii ca si in cazul magistratilor de la celelalte instante judecatoresti si parchete. Singura conditie suplimentara pe care trebuie sa o indeplineasca inainte de a fi numiti, este acea de a deveni militar activ in cadrul Ministerului Apararii Nationale. Aceasta insa nu inseamna relatii de subordonare pe planul indeplinirii atributiilor ce le revin magistratilor. Magistratii militari beneficiaza de toate drepturile si au toate obligatiile prevazute de lege pentru judecatori, respectiv, pentru procurori.
Potrivit prevederilor art. 73 alin. (4) din Legea privind statutul magistratilor, "Judecatorii si procurorii militari sunt militari activi si au toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate". Aceste drepturi si obligatii sunt altele decat cele care decurg din calitatea de magistrat. Alin. (5) al aceluiasi articol prevede ca: "Salarizarea si celelalte drepturi cuvenite judecatorilor si procurorilor militari se asigura de Ministerul Apararii Nationale", dar nu dupa optiunea libera a acestui minister, ci "in concordanta cu prevederile legislatiei privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti si cu reglementarile referitoare la drepturile materiale si banesti specifice calitatii de militar activ".
3. Cu privire la Titlul XVII pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor:
a) Autorii sesizarii sustin ca este neconstitutional chiar titlul modificat al Legii, ca "Lege privind statutul judecatorilor si procurorilor", precum si toate prevederile legii care "fac constant distinctie intre judecatori si procurori si nu opereaza cu termenul generic de magistrat". Aceasta distinctie urmareste "scoaterea procurorilor din sfera magistratilor si trecerea Ministerului Public sub controlul politic al Presedintelui si al ministerului justitiei" cu toate ca autoritatea ministrului justitiei, prevazuta de art. 132 alin. (1) din Constitutie, are doar semnificatia unei autoritati organizatorico-administrative, iar nu de autoritate functionala.
Fata de aceasta critica, Curtea constata ca Legea nr. 303/2004 a facut distinctie corespunzatoare intre judecatori si procurori chiar si inainte de modificare, distinctie determinata de deosebirea esentiala a statutului acestor categorii de magistrati: judecatorii sunt inamovibili, iar procurorii se bucura de stabilitate. Procurorii nu au fost exclusi din categoria magistratilor. Potrivit textului modificat al art. 1 din lege: "Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor".
b) Autorii sesizarii considera ca fiind neconstitutionale si prevederile art. 63 din lege, contrare principiului inamovibilitatii judecatorilor si al independentei procurorilor, creand "posibilitatea demiterii acestora in cazuri subiective controlabile de puterea politica: incapacitatea profesionala si nepromovarea examenului".
Curtea retine ca incapacitatea profesionala constituie una dintre cele mai importante impedimente pentru exercitarea unor functii, iar examenul la care se refera textul de lege criticat este cel pe care trebuie sa-l sustina un magistrat numit din alt sector de activitate juridica, dupa terminarea cursului de 6 luni de formare profesionala.
Autorii sesizarii ignora dispozitiile alin. (2) al art. 63, potrivit carora: "Eliberarea din functie a judecatorilor si procurorilor se dispune prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii".
c) In opinia autorilor sesizarii, eliminarea din art. 8 a precizarii potrivit careia "magistratii nu se subordoneaza scopurilor si doctrinelor politice" este contrara principiului separatiei puterilor, prevazut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si principiului independentei judecatorilor si supunerii lor numai legii, consacrat de art. 124 alin. (3) din Legea fundamentala.
Curtea constata ca nementinerea precizarii respective nu reprezinta incalcarea principiilor invocate, atata timp cat din textul mentinut al art. 8 rezulta aceleasi interdictii. Astfel, art. 8 prevede: "(1) Judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide sau formatiuni politice si nici sa desfasoare sau sa participe la activitati cu caracter politic.
(2) Judecatorii si procurorii sunt obligati ca in exercitarea atributiilor sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a convingerilor lor politice".
d) De asemenea, se considera ca fiind incalcate principiile separatiei puterilor in stat, al inamovibilitatii judecatorilor, precum si al stabilitatii si impartialitatii procurorilor, prin urmatoarele noi texte:
- art. 14 alin. I2 privind perceperea unei taxe pentru participarea la concursul de admitere in magistratura si formarea profesionala initiala, organizat in cadrul Institutului National al Magistraturii.
Curtea observa ca cei care se inscriu la concurs nu au calitatea de magistrat;
- art. 29 alin. (6) care "este un text discriminatoriu, pe criteriu etnic, contrar art. 16 din Constitutie". Potrivit acestui text: "In circumscriptiile instantelor si parchetelor unde o minoritate nationala are o pondere de cel putin 50% din numarul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidatii cunoscatori ai limbii acelei minoritati". Textul instituie un criteriu de departajare intre candidatii care au obtinut rezultate identice la concurs sau examen. Criteriul nu tine de apartenenta la o anumita etnie, ci de cunoasterea limbii majoritatii locuitorilor din circumscriptia instantei;
- art. 48 incalca si prevederile art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitatii legii, intrucat mandatul de 5 ani al conducatorilor instantelor si parchetelor, prevazut de legislatiile anterioare, se reduce la 3 ani, tocmai cu scopul de a putea fi inlaturate persoanele aflate in functie, chiar prin inlaturarea de la actul de decizie al Consiliului Superior al Magistraturii. Situatia este identica si in privinta functiilor de conducere din cadrul parchetelor, prevazute de art. 481.
e) In sesizarile adresate Curtii Constitutionale sunt criticate si dispozitiile art. IV alin. (1), alin. (6) si alin. (7) din Titlul XVII, care au urmatorul cuprins:
(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi inceteaza mandatele de conducere ale judecatorilor si procurorilor de la curtile de apel, tribunale, tribunale specializate si judecatorii, precum si ale procurorilor de la parchetele de pe langa acestea. [...]
(6) Durata mandatelor judecatorilor si procurorilor care exercita, la data intrarii in vigoare a prezentei legi alte functii de conducere decat cele prevazute la alin. (1) este de 3 ani, de la data investirii.
(7) Mandatele judecatorilor si procurorilor care ocupa alte functii de conducere decat cele prevazute la alin. (1) inceteaza, daca la data intrarii in vigoare a prezentei legi durata acestora a depasit 3 ani de la investire.
Toate aceste dispozitii incalca principiul inamovibilitatii judecatorilor, consacrat prin art. 125 alin. (1) din Constitutie, principiu inteles ca acea stare de drept care, in garantarea independentei acestora, ii apara de riscul de a fi demisi, destituiti sau retrogradati din functie fara temei legitim ori mutati la alte instante, prin delegare, detasare sau chiar prin promovare, fara consimtamantul lor.
Principiul inamovibilitatii se aplica atat in privinta duratei functiei de judecator, cat si a duratei mandatului functiei de conducere indeplinit de acesta, care nu poate fi nici micsorata si nici prelungita fara consimtamantul judecatorului.
Pe de alta parte, legiuitorul este liber sa redimensioneze, printr-o lege noua, durata mandatelor functiilor de conducere in alt fel decat legea in vigoare, dar numai pentru viitor, nu si pentru mandatele in curs, altfel ar insemna sa nesocoteasca regula neretroactivitatii legii, care este norma de nivel constitutional, prevazuta in art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala.
In sensul celor aratate este de retinut ca magistratii care indeplinesc in prezent functii de conducere au mandate pe o perioada de 5 ani, in conformitate cu reglementarile in vigoare la data promovarii lor, iar unii dintre ei au exercitat functia de conducere mai putin de 3 ani cat se prevede in reglementarea actuala. Numirea lor s-a facut pe baza criteriilor de vechime in magistratura si de competenta profesionala, stabilite de legile in vigoare. Actuala reglementare face sa inceteze sau, potrivit distinctiei mentionate, scurteaza toate mandatele de conducere ale judecatorilor si procurorilor.
Incetarea sau, respectiv, scurtarea tuturor mandatelor de conducere in curs de exercitare se constituie intr-un precedent legislativ primejdios pentru functionarea statului de drept. Judecatorul este personajul central al statului de drept, iar instabilitatea legislativa privind cariera lui profesionala nu poate constitui decat un factor descurajator atat in alegerea profesiei, cat si in fidelitatea fata de lege si de regulile deontologice. Cunoscand precedentul legislativ de suprimare a mandatului de conducere fara a i se imputa vreo culpa profesionala, judecatorul numit intr-o functie de conducere inceteaza sa mai fie independent si este indemnat sa se subordoneze programului si oportunitatilor factorului politic competent sa decida asupra duratei mandatului sau.
Mai mult decat atat, masura de inlaturare din functie a tuturor judecatorilor si procurorilor care exercita functii de conducere se releva ca o masura cu caracter individual care excede resortul puterii legiuitoare si interfereaza nepermis domeniul puterii judecatoresti. Se incalca, astfel, si prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei, privind separatia puterilor in stat.
f) Art. 50 alin. (2) este considerat ca fiind neconstitutional pentru ca permite revocarea magistratului din functia de conducere si la propunerea presedintelui instantei.
Curtea observa ca posibilitatea ori eventualitatea aparitiei unor stari de tensiune in cadrul unor instante judecatoresti nu determina caracterul neconstitutional al reglementarii.
g) Sunt criticate si prevederile art. 30, art. 31 si art. 52 din Legea nr. 303/2004 prin care se stabileste dreptul Presedintelui Romaniei de a refuza numirea in functie a judecatorilor si procurorilor propusi de Consiliul Superior al Magistraturii si de a face numirile in cele mai inalte functii din Ministerul Public la propunerea ministrului justitiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Autorii sesizarii sustin ca aceste prevederi ale legii contravin dispozitiilor art. 134 din Constitutie.
Referitor la aceste critici, Curtea constata ca numirea judecatorilor si procurorilor urmeaza a se face la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii in continuare, iar numirea in anumite functii de conducere se face dintre persoanele numite anterior in functia de procuror. Daca Presedintele Romaniei nu ar avea nici un drept de examinare si de apreciere asupra propunerilor facute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecatorilor si procurorilor sau in anumite functii de conducere ori daca nu ar putea refuza numirea nici motivat si nici macar o singura data, atributiile Presedintelui Romaniei, prevazute de art. 94 lit. c) coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constitutie, ar fi golite de continut si importanta.
h) Dispozitiile modificate ale art. 72 - 86 sunt criticate in sesizare ca fiind contrare prevederilor art. 124 alin. (3) si art. 125 alin. (1), si ca "fiind, in mod vadit, o ingerinta si un atentat la independenta si inamovibilitatea magistratilor si o violare a art. 6 alin. (1) al Conventiei Europene a Drepturilor Omului". Se considera ca, prin reglementarile modificate, drepturile magistratilor anterior stabilite sunt "fie inlaturate, fie serios amputate". Cu titlu exemplificativ, se amintesc reglementarile referitoare la dreptul la pensie al magistratilor, prin care se face o egalizare, prin trimitere la dreptul comun, in loc de mentinerea regimului actual special si specific pentru magistrati, se schimba baza de calcul a pensiei, se reduce limita de varsta pentru pensia de serviciu de la 68 de ani la Inalta Curte de Casatie si Justitie la 57 ani si 7 luni pentru femei si la 62 ani si 7 luni pentru barbati si se introduce interdictia continuarii exercitarii functiei de judecator sau procuror dupa implinirea varstei de pensionare.
Majoritatea noilor texte de lege, criticate in bloc, difera de cele anterioare numai prin aceea ca in locul termenului comun de "magistrat" se utilizeaza denumirile de judecator si procuror", fapt ce nu contravine nici unei dispozitii constitutionale.
Diminuarea unor drepturi, fata de cele prevazute de reglementarile anterioare, se constata la art. 81 alin. (1) in privinta bazei de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a magistratilor si la art. 83 alin. (2), devenit art. 84 alin. (2), in privinta actualizarii pensiilor de serviciu si a pensiilor de urmas, Reglementarile actuale prevad ca baza de calcul "venitul brut realizat in ultima luna de activitate inainte de pensionare", si actualizarea pensiilor de serviciu "in raport cu nivelul indemnizatiei brute a magistratilor in activitate", ori de cate ori se majoreaza aceasta indemnizatie. Reglementarile modificate prevad ca baza de calcul "media veniturilor brute realizate in ultimele 12 luni de activitate inainte de data pensionarii- si actualizarea anuala a pensiilor stabilite "in raport cu media veniturilor realizate in ultimele 12 luni a judecatorilor si procurorilor in activitate".
Dupa cum Curtea Constitutionala a statuat in mod repetat in jurisprudenta sa, in temeiul prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are dreptul si obligatia sa stabileasca criteriile si conditiile concrete ale exercitarii dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul si de actualizare a cuantumului pensiei. Astfel, Curtea nu poate retine neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 72 - 80, art. 81 alin. (1)-(7) si art. 83 - 86. Noile reglementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, in privinta cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, incepand cu data intrarii lor in vigoare.
i) Curtea constata, insa, ca sunt neconstitutionale noile dispozitii inscrise in art. 82, potrivit carora: "Judecatorii procurorii, magistratii-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie si personalul de specialitate juridica prevazut la art. 86 alin. (1) nu pot fi mentinuti in functie, dupa implinirea varstei de pensionare prevazuta de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare".
Aplicarea acestor dispozitii legale inseamna pensionarea fortata a magistratilor la implinirea varstei standard de pensionare din sistemul public, dar si inlaturarea din functie a magistratilor, chiar daca nu indeplinesc toate conditiile de pensionare, dar au implinit varsta respectiva.
Interdictia mentinerii in functie dupa implinirea varstei standard de pensionare a judecatorilor, procurorilor si a personalului prevazut in textul de lege examinat apare ca avand, caracter discriminatoriu, contrar principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, in raport cu celelalte categorii de cetateni care beneficiaza de principiile generale ale sistemului public de pensii pe care se intemeiaza reglementarile Legii
nr. 19/2000. Potrivit acestor principii, in acord si cu prevederile Constitutiei, pensionarea este un drept fundamental al fiecarui cetatean, iar nu o obligatie, iar inscrierea la pensie se face la cererea titularului dreptului, nefiind impusa de nici o dispozitie legala.
Pentru exercitarea anumitor profesii, inclusiv a profesiei de magistrat, in considerarea importantei si complexitatii atributiilor ce trebuie indeplinite in functiile respective, pot fi stabilite limite de varsta rezonabile, in raport cu aptitudinile si capacitatile umane biologice, fizice si mentale, influentate hotarator de varsta. Aceasta limita de varsta nu coincide insa cu varsta standard la care se naste dreptul de a se inscrie la pensie. In cazul magistratilor, limita maxima de varsta pana la care isi pot exercita functia este prevazuta la 70 sau la 68 de ani in legislatiile cvasitotalitatii statelor.
Legea nr. 19/2000 prevede cresterea treptata, pana in anul 2014, a varstei standard de pensionare la 60 de ani pentra femei si la 65 de ani pentru barbati, fata de care aplicarea imediata a dispozitiilor legale examinate impune eliberarea din functie a magistratilor si a personalului de specialitate juridica la varsta de 57 de ani si 7 luni femeile si 62 de ani si 7 luni barbatii.
Curtea constata ca, aceste dispozitii legale incalca si principiile independentei si inamovibilitatii judecatorilor, prevazute de art. 124 alin. (3) si art. 125 alin. (1) din Constitutie, prin aceea ca acestia sunt eliberati din functie, cu sau fara pensionare, indiferent daca mai au sau nu capacitatea de a-si continua activitatea, daca mai sunt sau nu corespunzatori profesional.
Curtea Constitutionala constata ca textul contravine si dispozitiilor art. 155 alin. (5) din Constitutie, in conformitate cu care judecatorii in functie ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie "isi continua activitatea pana la data expirarii mandatului pentru care au fost numiti".
In raport cu aceasta dispozitie imperativa, prevederea din art. 82 este, in ceea ce ii priveste pe judecatorii in functie ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, numiti pentru un mandat de 6 ani, sub regimul constitutional anterior, vadit neconstitutionala.
Dar art. 155 alin. (5) din Constitutie are si o valoare de principiu, in definirea conceptului de inamovibilitate a judecatorilor, prevazut de art. 125 alin. (1). Din acest text se desprinde clar ideea - care nu poate fi decat unitara, adica aplicabila in toate cazurile de inamovibilitate - ca in cazul schimbarii duratei mandatului, fie prin Constitutie, fie prin lege, magistratii in functie isi continua activitatea pana la data expirarii mandatului pentru care au fost numiti.
Curtea constata ca dispozitiile prin care se modifica dispozitiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 contravin si unor documente internationale, printre care:
- Principiile fundamentale privind independenta magistratilor, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor (Milano, 26 august - 6 septembrie 1985) si confirmate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin rezolutiile nr. 40/32 din
29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, care prevad in mod expres, prin art. 11, ca "durata mandatului judecatorilor, independenta acestora, siguranta lor, remuneratia corespunzatoare, conditiile de munca, pensiile si varsta de pensionare sunt in mod adecvat garantate prin lege";
- Carta Universala a Judecatorului, adoptata de Asociatia Internationala a Judecatorilor cu prilejul Reuniunii de la Taipei, in 17 noiembrie 1999, care prevede, la pct. 8, "Nici o modificare a varstei obligatorii de pensionare a judecatorilor nu poate avea efect retroactiv";
- Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenta, eficacitatea si rolul judecatorilor, adoptata la
13 octombrie 1994 de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, care stabileste, ca principiu general al independentei judecatorilor, ca "Mandatul judecatorilor si remuneratia vor fi garantate prin lege".
Pentru aceleasi motive sunt neconstitutionale si dispozitiile art. VIII din Titlul XVII, potrivit carora noile prevederi ale art. 82 din Legea nr. 303/2004 se aplica in mod corespunzator si personalului Curtii Constitutionale. Cele doua texte de lege nu pot fi disociate, dar cel al art. VIII va fi aplicat in sensul art. 82, pus in concordanta cu prevederile Constitutiei.
j) Curtea mai constata, potrivit considerentelor mai sus expuse, ca este neconstitutionala si sintagma "alta decat cea de judecator sau procuror" din noul alin. (8) al art. 81 din Titlul XVII, care exclude posibilitatea ca magistratii pensionati la limita de varsta sa mai desfasoare activitatea de judecator sau procuror, cumuland veniturile realizate cu pensia. Textul mentionat are urmatorul cuprins: "(8) Judecatorii si procurorii care beneficiaza de pensie de serviciu potrivit alin. (1), (2) si (4) pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, alta decat cea de judecator sau procuror, indiferent de nivelul veniturilor respective."
Acest text al legii contine o dubla discriminare a judecatorilor si procurorilor care beneficiaza de pensie de serviciu, contravenind flagrant principiului egalitatii in drepturi prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
Prima si cea mai grava discriminare se face intre procurorii si judecatorii beneficiari ai unei pensii de serviciu, pe de o parte, si ceilalti pensionari.
In conformitate cu art. 94 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, orice pensionar pentru limita de varsta poate cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, inclusiv din cea de judecator sau de procuror, indiferent de nivelul veniturilor respective. Art. 81 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 interzice judecatorilor si procurorilor, beneficiari ai pensiei de serviciu, de a cumula pensia cu veniturile pe care le-ar obtine din activitatea de judecator sau de procuror - in ipoteza ca ar fi reincadrati in aceasta activitate, ceea ce constituie o discriminare inadmisibila dat fiind ca situatia juridica luata in considerare - aceea de pensionar reangajat - este aceeasi pentru toti.
Dar art. 81 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 contine o discriminare si intre magistratii din categoriile pe care le nominalizeaza.
Astfel, in aplicarea textului de lege, judecatorii si procurorii beneficiari ai unei pensii de serviciu care desfasoara orice alta activitate profesionala - de exemplu, activitatea de avocat, de notar, de cadru didactic, de diplomat - pot cumula pensia de serviciu cu veniturile obtinute din aceasta activitate, in schimb, judecatorii si procurorii beneficiari ai unei pensii de serviciu care, dupa pensionare, ar fi chemati sa indeplineasca pentru un timp oarecare functia de judecator sau de procuror, nu ar avea dreptul sa cumuleze pensia de serviciu cu indemnizatia acordata pentru activitatea prestata.
Nici o dispozitie constitutionala nu impiedica legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea masura sa se aplice in mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament intre diversele categorii profesionale sa aiba o ratiune licita.
In absenta oricarei ratiuni a discriminarilor mentionate, ar putea rezulta concluzia, inacceptabila si absurda, ca legiuitorul a instituit o sanctiune pentru judecatorii si procurorii care s-au aflat in serviciul justitiei timp de cel putin 25 de ani - durata prevazuta pentru acordarea pensiei de serviciu - si anume aceea de a nu putea beneficia de aceasta pensie in cazul in care prezenta lor in aparatul judiciar ar mai fi utila sau, eventual, necesara.
Opinie separata - I*)
Nu putem impartasi considerentele pe baza carora, prin votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, s-a constatat neconstitutionalitatea art. I, pct. 26 si 27 si art. II alin. (1) si (2) din Titlul XV al Legii privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cat si a art. IV alin. (1), (6) si (7) din Titlul XVII al aceleasi legi. Astfel:
1. Prin art. I pct. 26 din Titlul XV al legii criticate se modifica art. 24 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii in sensul ca judecatorii si procurorii alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, in perioada mandatului "nu pot desfasura activitatea de judecator sau procuror".
Aceasta noua reglementare a fost determinata de cresterea substantiala, in volum si importanta, a atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, ceea ce impune o activitate permanenta din partea tuturor membrilor care compun Consiliul. Noul text de lege interzice, in realitate, cumulul de activitati, respectiv, desfasurarea activitatii de judecator sau procuror, concomitent cu activitatea ce trebuie desfasurata in calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Constitutia nu reglementeaza modul de desfasurare a activitatii Consiliului Superior al Magistraturii, ca activitate permanenta sau activitate in sesiuni, nici incompatibilitatile functiei de membru al Consiliului, ori cumulul de activitati ce pot desfasura membrii Consiliului. In mod implicit dispozitiile art. 133 alin. (2) lit. c) din Constitutie permit cumulul functiilor de ministru al justitiei, presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si de procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu cea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, detinatorii acestor functii fiind membri de drept ai Consiliului.
Noile dispozitii legale, supuse controlului de constitutionalitate, nu ating in nici un fel principiul constitutional al inamovibilitatii judecatorilor si cel legal al stabilitatii in functie a procurorilor, inscrise in art. 125 alin. (1) din Constitutie, respectiv in art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor. In sensul acestor dispozitii legale, judecatorii si procurorii alesi in calitate de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii isi pastreaza calitatea de magistrati, functiile de judecatori sau de procurori la instantele judecatoresti ori la parchetele de langa acestea, functii in virtutea carora au fost alesi ca membri ai Consiliului. Prin textul de lege examinat li se interzice doar ca, in perioada exercitarii mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, sa desfasoare activitatea de judecator sau procuror. Sub acest aspect, este concludenta dispozitia cuprinsa in teza a doua a art. 24 alin. (2), care, in noua redactare, prevede: "La incetarea mandatului, membrii Consiliului Superior al Magistraturii revin in functia de judecator sau procuror detinuta anterior alegerii".
De altfel, constitutionalitatea textului de lege examinat rezulta si din prevederile art. 125 alin. (3) si art. 132 alin. (2) din Constitutie, preluate si in art. 6 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, potrivit carora functiile de judecator si de procuror sunt incompatibile cu orice alte functii publice, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.
Noul text al alin. (4) al art. 24 din Legea nr. 317/2005 dispune incetarea functiilor de conducere detinute de judecatorii si procurorii alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Aceasta dispozitie se aplica doar pentru viitor, cand vor fi alesi ca noi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, judecatori sau procurori care detin functii de conducere la instantele sau pachetele la care au fost numiti. Functia de conducere a acestora va inceta la data publicarii in Monitorul Oficial a Hotararii Senatului prin care se valideaza alegerea lor.
Aceasta reglementare este o consecinta logica a aplicarii principiilor potrivit carora Consiliul Superior al Magistraturii desfasoara o activitate permanenta, iar membrii lor nu pot cumula alte functii nici la instantele judecatoresti sau parchetele de la care provin.
2. Articolul II din Titlul XV al legii care formeaza obiectul controlului de constitutionalitate prevede obligatia membrilor in functie ai Consiliului Superior al Magistraturii care detin functii de conducere la instantele judecatoresti sau la parchetele de pe langa instante sa opteze intre cele doua functii, iar daca nu-si manifesta optiunea in termen de 15 zile isi pierd calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Aceste dispozitii nu ating mandatul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Nu modifica nici durata mandatului. Prin aceste dispozitii se manifesta consecventa in privinta interdictiei ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii sa desfasoare si alte activitati. Pentru judecatorii si procurorii care detin functii de conducere la instantele judecatoresti sau parchete, legea prevede dreptul de a opta pentru functia pe care doresc sa o pastreze in continuare, iar pierderea calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii intervine numai in cazul neexercitarii dreptului de optiune. In aceste conditii nu se poate sustine ca s-a incalcat dispozitia constitutionala privind durata mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
Teza a doua a alin. (2) al art. II din acelasi titlu al legii prevede pierderea calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii si in cazul celor care "nu mai functioneaza la o instanta sau parchet de acelasi grad cu instanta sau parchetul unde erau numiti la momentul alegerii". Masura se impune datorita caracterului reprezentativ al functiei elective de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, legea stabilind si proportia de reprezentare a diferitelor categorii de instante si parchete.
3. Articolul IV din Titlul XVII al legii prevede la alineatele (1), (6) si (7) incetarea mandatelor judecatorilor si procurorilor numiti in functii de conducere la instantele judecatoresti si la parchete, precum si reducerea duratei mandatelor de conducere de la 5 ani la 3 ani cu posibilitatea reinvestirii o singura data.
In dezacord cu opinia majoritatii care a adoptat decizia, consideram, ca aceste reglementari legale nu contravin Constitutiei. Dispozitiile privind criteriile si conditiile de numire si revocare in functii de conducere la instantele judecatoresti si la parchete, ca si durata mandatelor celor numiti in asemenea functii, nu sunt de nivel constitutional, ci de nivelul legii organice, a carei modificare este prevazuta prin legea criticata pentru, neconstitutionalitate.
De altfel, principiul constitutional al inamovibilitatii judecatorilor si principiul legal al stabilitatii procurorilor constituie garantii ale independentei si impartialitatii acestora in activitatea de infaptuire a justitiei sau in cea judiciara, iar nu in activitatea desfasurata in functiile manageriale din cadrul instantelor si parchetelor.
Apreciem ca nu este lipsit de relevanta nici faptul ca magistratii care sunt numiti in diferite functii de conducere la instantele judecatoresti sau la parchete, nu constituie un organ colegial, ai carui membri trebuie sa beneficieze de mandate valabile pe o durata strict stabilita de lege si care nu poate fi modificata pe parcursul exercitarii mandatului, pentru buna functionare a autoritatii respective.
JUDECATOR JUDECATOR JUDECATOR
GABOR KOZSOKAR ASPAZIA COJOCARU CONSTANTIN DOLDUR
Opinie separata II*)
Consider ca nici dispozitiile referitoare la varsta de pensionare a judecatorilor si a procurorilor, cuprinse in Titlul XVII al legii la pct. 93, prin care se stabileste noul cuprins al art. 82 din Legea nr. 303 privind statutul magistratilor nu contravin prevederilor Constitutiei.
Dispozitiile art. 125 alin. (1) din Constitutie, care consacra principiul inamovibilitatii judecatorilor, prevede ca "judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili in conditiile legii", fara a da o definitie constitutionala a inamovibilitatii si a fixa varsta pensionarii judecatorilor. In aceste conditii, atat definirea inamovibilitatii, cat si limita de varsta pentru pensionare sunt stabilite prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, a carei modificare este dispusa prin dispozitiile legii criticate.
Este de observat ca aceeasi situatie, mult criticata in epoca, exista si in regimul constitutional din perioada interbelica. Articolul 104 al Constitutiei din 1923 prevedea ca judecatorii sunt inamovibili, in conditiile speciale pe care legea le fixeaza. Aceasta redactare a fost considerata insuficienta de Curtea de Casatie din acea vreme, care ceruse inca in timpul elaborarii Constitutiei, dar fara rezultat, ca intrucat puterea judecatoreasca este o putere in stat, este bine sa se prevada, in textul constitutional, nu numai ca inamovibilitatea magistraturii este de ordin constitutional, dar sa se dea o definitie constitutionala inamovibilitatii. (A se vedea, Paul Negulescu, Curs de drept constitutional roman, Bucuresti, Editat de Alex. Th. Doicescu p. 466 - 467.)
In consecinta, noile dispozitii ale art. 82 din Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor, care, in ceea ce priveste varsta pensionarii acestora, fac trimitere la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, chiar daca pot fi criticate pentru alte considerente, intre care si acela ca in majoritatea tarilor varsta de pensionare a magistratilor este mai ridicata - in jur de 70 de ani -, nu contravin nici unei dispozitii constitutionale.
In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat intr-o situatie asemanatoare prin Decizia nr. 17 din 23 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002.
In considerentele acestei decizii, Curtea a conchis ca "masura incetarii mandatului membrilor Curtii de Conturi mai inainte de termen, ca urmare a reorganizarii activitatii si reducerii numarului de membri care compun aceasta Curte, masuri stabilite prin dispozitiile legii organice de modificare si completare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, nu incalca dispozitiile art. 139 alin. (4) din Constitutie cu privire la inamovibilitatea si independenta membrilor Curtii de Conturi". Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Curtea a retinut printre altele ca "insusi textul art. 139 alin. (4) din Constitutie santerior revizuiriit trimite la lege, prevazand ca "Membrii Curtii de Conturi, numiti de Parlament, sunt independenti si inamovibili, potrivit legii".
Aceleasi considerente conduc si la concluzia ca nici dispozitiile referitoare la suprimarea dreptului judecatorilor si procurorilor de a cumula pensia cu salariul de magistrat, cuprinse in noile prevederi ale art. 81 alin. (8) din statut, nu sunt neconstitutionale. In aceasta privinta, consideram ca nu se poate sustine ca sunt incalcate dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea in fata legii, intrucat fata de ceilalti beneficiari ai dreptului la pensie prevazuti de Legea nr. 19/2000, judecatorii si procurorii au o situatie speciala, drepturile lor fiind stabilite in alt cuantum si in alte conditii decat cele prevazute in aceasta lege. Or in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a stabilit, ca si in cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, fiind permis ca in situatii diferite tratamentului juridic sa fie diferit, daca aceasta se justifica in mod obiectiv si rational.
JUDECATOR
CONSTANTIN DOLDUR
|
