Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Spete Materie Comerciala (pct. 46 - 49)

46. Conditionarea dreptului de a formula cererea introductiva pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, prin stabilirea de catre legiuitor a caracterului creantelor si a cuantumului minim al acestora, vine in intampinarea unui eventual abuz de drept care s-ar realiza prin formularea unor cereri, in cadrul acestei proceduri speciale, pentru orice creanta si in orice valoare nesemnificativa.

Prin Decizia nr. 244 din 27 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 730 din 12 august 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea nr. 364 din 2 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.085/2003, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Erredi Distribution" - S.R.L. din Bucuresti in dosarul sus-mentionat ce are ca obiect procedura falimentului.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, deoarece "aplicarea acestora ar insemna o incalcare a drepturilor creditorilor care au o creanta sub minimul stabilit de 5.000 euro de a-si recupera datoriile". Debitorii de reacredinta pot contracta pentru sume sub limita legala, refuzand ulterior plata creantei fara ca dispozitiile criticate sa permita creditorilor sa solicite declansarea procedurii falimentului impotriva lor. De asemenea, dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, republicata, "care se refera la obligativitatea statului de asigurare si protejare a intereselor tuturor agentilor economici".

Tribunalul Tulcea (judecator-sindic) opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat limitarea accesului creditorilor la realizarea creantelor prin intermediul procedurii falimentului, in functie de valoarea acestora, nu creeaza un regim preferential si nici nu incalca interesele agentilor economici atata timp cat cei a caror creanta se situeaza sub valoarea de 5.000 de euro au acces la alte mijloace de constrangere a debitorului, ceea ce corespunde pe deplin obligatiei statului de a asigura libertatea comertului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Prevederile legale atacate stabilesc conditiile in care creditorii pot solicita deschiderea procedurii falimentului fata de debitorul lor, ele trebuind coroborate cu prevederile introductive ale Legii privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, si anume cu dispozitiile art. 1 care consfintesc conditiile necesare, privitoare la debitor, pentru a putea fi deschisa procedura prevazuta de lege. Dreptul creditorilor de a formula cereri introductive pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului a fost conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri pentru orice creanta si in orice valoare nesemnificativa. De altfel, creditorii au acces si la alte mijloace de constrangere a debitorului pentru realizarea creantelor lor, deschiderea unei proceduri de insolventa neputand fi permisa decat in anumite situatii, si anume cand debitorul se afla intr-o stare de insolventa pe care legea o prezuma, iar creanta creditorului are un anumit cuantum.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.

Acest text de lege are urmatorul continut:
- Art. 29 alin. (1) lit. b): "(1) Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile, in urmatoarele conditii: [...]
b) in celelalte cazuri creanta trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive."
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, a fost modificat prin art. I pct. 43 din Legea nr. 149 din 11 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dispozitiile criticate fiind preluate, in esenta, cu urmatorul continut:
- Art. 29 alin. (1) lit. b): "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii: [...]
b) in celelalte cazuri, creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutia Romaniei, care are urmatorul continut:
- Art. 135 alin. (2) lit a) si b): "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara."

Curtea observa ca, potrivit art. 2 din Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.

In acest context, dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutia republicata, ci, dimpotriva, cererea creditorilor de deschidere a procedurii prevazute de lege da posibilitatea de a se actiona in mod eficient in scopul evitarii unor situatii care ar produce consecinte mai grave si pe o zona mai larga a raporturilor comerciale, daca ar fi lasate sa dureze peste termenul prevazut, realizandu-se astfel respectarea intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Curtea constata ca reglementarile criticate sunt norme de procedura, or potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai de lege", legiuitorul fiind in drept sa stabileasca o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, pentru situatii speciale. Astfel, spre deosebire de procedura de drept comun, cea instituita de Legea nr. 64/1995 urmareste executarea unor creante certe, lichide si exigibile fata de debitorul care nu numai ca nu-si indeplineste de bunavoie obligatia de plata, ci se afla de cel putin 30 de zile in incetare de plata si din aceasta cauza este prezumat a fi in insolventa, iar dispozitiile legale criticate reglementeaza, exclusiv conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creanta creditorului pentru ca acesta sa poata formula cerere la tribunal pentru declansarea procedurii de reorganizare judiciara si a falimentului.

Conditionarea dreptului de a formula cererea introductiva pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, prin stabilirea de catre legiuitor a caracterului creantelor si a cuantumului minim al acestora, vine in intampinarea unui eventual abuz de drept care s-ar realiza prin formularea unor cereri, in cadrul acestei proceduri speciale, pentru orice creanta si in orice valoare nesemnificativa.
Nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia aplicarea dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. b) ar insemna "o incalcare a drepturilor creditorilor care au o creanta sub minimul stabilit de 5.000 de euro de a-si recupera datoriile". Dispozitiile criticate nu instituie privilegii si nici discriminari in cadrul categoriei de creditori care se afla intr-o situatie identica sub aspectul caracterului creantelor lor si al cuantumului minim al acestora.

Curtea observa ca acei creditori care nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a putea formula cerere introductiva pot interveni in procedura deja declansata la cererea altor creditori, iar creantele lor vor fi luate in considerare pe tot cursul procedurii si vor fi satisfacute proportional cu celelalte creante.

De altfel, Curtea observa ca legiuitorul, prin Legea nr. 149/2004, a operat o reducere a cuantumului minim pe care creanta creditorului trebuie sa il aiba pentru ca acesta sa poata formula cererea introductiva pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, acest cuantum fiind redus de la echivalentul in lei al sumei de 5.000 euro la echivalentul in lei al sumei de 3.000 euro.

In sensul celor expuse mai sus, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 341 din 5 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003, Decizia nr. 201 din 26 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 26 septembrie 2001, Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.

47. Majorarea capitalului nu are ca scop ocrotirea mai ferma a dreptului de proprietate al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale, ci urmareste satisfacerea interesului general al accelerarii privatizarii societatilor comerciale.

Prin Decizia nr. 225 din 18 mai 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 523 din 10 iunie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 2 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.956/2003, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 471 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau intr-o actiune in anulare a Hotararii nr. 17 din 18 august 2003 a Adunarii Generale a Actionarilor Societatii Comerciale "Rulmenti" - S.A.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale consacrate in art. 44 alin. (2) si (3), respectiv in art. 136 alin. (1) si (5). In acest sens arata ca, prin exceptia pe care o instituie art. 471 din Legea nr. 137/2002 de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile financiare si pietele reglementate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 525/2002, este redusa substantial cota de capital social pe care o detin actionarii minoritari la societatile comerciale care se supun prevederilor Legii nr. 137/2002, fapt ce reprezinta "o grava atingere" a dreptului de proprietate. Astfel, potrivit opiniei sale, prin dispozitiile
art. 116 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002, care instituie reguli speciale privind majorarea capitalului social al societatilor detinute public, a fost creat cadrul juridic necesar protejarii cotelor detinute de actionarii minoritari din capitalul social. Adoptarea ulterioara a textului de lege ce face obiectul exceptiei, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, care completeaza prevederile Legii nr. 137/2002, "nu inseamna altceva decat o atingere adusa drepturilor actionarilor minoritari (in special o incalcare a dreptului de proprietate asupra actiunilor pe care acestia le detin), care vor asista la ineficacitatea prevederilor art. 116 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2002". De asemenea, autorul exceptiei considera ca, urmare a dispozitiilor legale criticate, se creeaza un "tratament vadit partinitor si neconstitutional" in favoarea statului, ca actionar majoritar la aceste societati comerciale.

Tribunalul Vaslui considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si aminteste ca autorul acesteia a mai invocat, intr-o cauza similara si cu aceeasi motivatie, in fata Curtii de Apel Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ, aceeasi exceptie, pe care Curtea Constitutionala a respins-o prin Decizia nr. 449/2003.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul observa ca dispozitiile legale care fac obiectul exceptiei au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala respingand, prin mai multe decizii ale sale, criticile formulate impotriva acestora. In acest sens aminteste Decizia nr. 350/2003, Decizia nr. 365/2003, Decizia nr. 370/2003, precum si considerentele Deciziei nr. 449/2003 si apreciaza ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei in aceasta materie. Pe de alta parte, invedereaza ca intr-o alta cauza autorul exceptiei a mai invocat in fata Curtii Constitutionale neconstitutionalitatea aceluiasi text de lege, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale, exceptie ce a fost respinsa prin Decizia nr. 449/2003. Avand in vedere acest din urma aspect, Guvernul apreciaza ca exceptia este inadmisibila, sens in care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin Decizia nr. 27/1993, in care s-a statuat ca, in cazul in care partea a invocat o exceptie, ea nu o poate reitera, fiind contrara puterii lucrului judecat.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

48. Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementeaza controlul postprivatizare, precum si modul de urmarire a executarii obligatiilor asumate de cumparatori, pe perioada derularii contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale; aceasta ordonanta isi are temeiul in dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, potrivit carora statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara sdevenit art. 135 alin. (2) lit. b) dupa revizuirea Constitutieit.
Prin Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2002, cu modificarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 510 din 7 iunie 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 16 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.233/2002, Tribunalul Arad - Sectia comerciala si de contencios-administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, exceptie ridicata de Asociatia "Programul Actiunii Salariatilor" INDAGRARA - S.A.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 contravin principiului constitutional al neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicata. Se sustine astfel ca, "in conditiile in care un contract a fost guvernat, la data incheierii sale, de anumite acte normative, in considerarea carora contractul respectiv a fost convenit, este firesc ca actele normative care au stat la baza incheierii contractului sa guverneze efectele acestuia pe tot parcursul derularii sale, pana la incetarea sa".

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din ordonanta, se sustine ca textul respectiv incalca dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, care reglementeaza protectia proprietatii private, precum si principiul constitutional al separatiei puterilor in stat. Textul in cauza, arata autorul exceptiei, "transfera un bun mobil legal aflat in patrimoniul unei persoane juridice in patrimoniul unei alte persoane juridice, care reprezinta Statul Roman". Totodata, autorul exceptiei considera ca "se recunoaste APAPS-ului dreptul de a dispune asupra unor sume de bani care nu ii apartin, in lipsa unei hotarari judecatoresti care sa ii recunoasca Autoritatii vreun drept de proprietate asupra sumelor de bani respective". Astfel, se arata ca "numai prin Hotararea judecatoreasca ar putea fi transata problema dreptului de proprietate asupra sumelor de bani".

Tribunalul Arad - Sectia comerciala si de contencios administrativ, formulandu-si opinia asupra exceptiei, apreciaza ca art. 21 din ordonanta "snut incalca prevederile art. 44 si art. 146 din Constitutie, intrucat prin dispozitiile acestui articol nu se dispune transferul unui bun mobil din patrimoniul societatilor comerciale in patrimoniul APAPS, ci sset stabilesc daunele-interese pe care APAPS este indreptatita sa le pretinda in cazul desfiintarii contractelor de vanzare-cumparare de actiuni in vederea repararii prejudiciilor suferite din cauza neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre societatile comerciale cumparatoare". In continuare, instanta arata ca "aceste daune-interese sunt pretinse de APAPS in conditiile desfiintarii contractelor pe cale conventionala sau judiciara si, ca urmare, cand partile nu convin, instanta de judecata va stabili intinderea drepturilor partilor, nefiind incalcate prevederile art. 126 din Constitutie".

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, instanta apreciaza ca "prevederile acestui articol nu incalca principiul neretroactivitatii legilor instituit prin art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, intrucat dispozitiile sale se aplica numai asupra efectelor produse de contractele aflate in derulare, dupa intrarea ordonantei in vigoare".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. In acest sens se sustine ca dispozitiile art. 2 din ordonanta, "aplicandu-se efectelor contractelor in curs de derulare, dupa intrarea in vigoare a ordonantei, nu incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii, stabilit de art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicata". Conform punctului de vedere al Guvernului, "imprejurarea ca dispozitiile criticate se aplica unor raporturi juridice nascute inainte de intrarea lor in vigoare, atata timp cat acestea sunt in curs de desfasurare la acea data, nu poate constitui [...] o incalcare a principiului constitutional al neretroactivitatii legii". In sprijinul acestor sustineri Guvernul face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

In legatura cu invocarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, se considera ca acestea, "reglementand regimul juridic si intinderea raspunderii partilor din contractul de privatizare, in situatia desfiintarii sacestuiat pe cale contractuala sau judiciara, nu contin dispozitii de natura a ingradi dreptul de proprietate al cumparatorului si nu contravin prevederilor art. 136 alin. (5) si art. 44 alin. (1) din Constitutie". De asemenea, se arata ca prin dispozitiile respective nu sunt incalcate "nici art. 1 alin. (4) si prevederile art. 126 privind instantele judecatoresti din Constitutia republicata, legiuitorul nesubstituindu-se instantelor judecatoresti in ipoteza existentei unui litigiu intre parti cu privire la cuantumul sumelor datorate, potrivit legii, sau cu privire la intinderea daunelor cauzate din culpa de partile contractante".

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25 din 30 ianuarie 2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506 din 12 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, ordonanta ulterior modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 67 din 2 februarie 2003, aprobata prin Legea nr. 198 din 13 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 334 din 16 mai 2003.

Continutul dispozitiilor criticate este urmatorul:
- Art. 2: "Prezenta ordonanta se aplica contractelor avand ca obiect vanzarea-cumpararea de actiuni detinute de stat la societati, incheiate cu Fondul Proprietatii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, denumita in continuare Autoritate, si aflate in derulare, pentru efectele produse de acestea dupa intrarea ei in vigoare."
- Art. 21: "(1) In cazul desfiintarii contractului pe cale conventionala sau judiciara Autoritatea va retine de la cumparator toate sumele achitate de acesta in contul contractului, reprezentand, dupa caz, avans, rate, dobanzi, penalitati achitate cu orice titlu, pana la desfiintarea acestuia.
(11) In cazul desfiintarii contractului pe cale conventionala sau judiciara, pentru prejudicii cauzate Autoritatii, cumparatorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentand dobanzile si penalitatile datorate pentru ratele scadente si neachitate pana la data desfiintarii contractului, precum si penalitatile datorate ca urmare a neindeplinirii celorlalte obligatii contractuale;
b) sumele reprezentand dividendele incasate de cumparator in perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes platite consultantilor de catre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului in cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(12) Prevederile alin. (1) si (11) se aplica si proceselor in curs de judecata avand ca obiect desfiintarea contractului, incepute inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societatii de catre cumparator, aceasta poate cere instantei judecatoresti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor si a intinderii daunelor-interese prevazute la alin. (2), precum si a celor provocate Autoritatii se va face, la solicitarea societatii/Autoritatii, pe baza unei expertize intocmite de persoane fizice si/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operatiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuarii expertizei prevazute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, dupa caz, de Autoritate si vor fi recuperate de la cumparator."

In esenta, critica de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 2 din ordonanta se bazeaza pe sustinerea ca acestea sunt in contradictie cu principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicata, iar in ceea ce priveste dispozitiile art. 21 din aceeasi ordonanta, se considera ca acestea ar incalca prevederile art. 44 din Constitutie, republicata, privind protectia proprietatii private si pe cele ale art. 1 alin. (4) din Constitutie, republicata, care consacra principiul separatiei puterilor in stat.

Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
- Art. 1 alin. (4): Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale."
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile."
- Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala."

Referitor la sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 21 din ordonanta criticata, autorul exceptiei mai invoca incalcarea prevederilor art. 17 pct. 1 si 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa" si, respectiv, "orice persoana fizica sau morala are dreptul sa i se respecte bunurile sale".

In legatura cu invocarea celor doua documente internationale, autorul exceptiei face referire si la dispozitiile art. 20 din Constitutie, republicata, privind prioritatea, in materia drepturilor omului, a reglementarilor internationale.

Analizand critica de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, Curtea constata ca textul nu contine nici o dispozitie cu caracter retroactiv. Dimpotriva, prin prevederea "Prezenta ordonanta se aplica contractelor [...] pentru efectele produse de acestea dupa intrarea ei in vigoare", textul elimina orice posibilitate de retroactivitate a dispozitiilor sale.

In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 din ordonanta, Curtea retine ca dreptul de proprietate al cumparatorului nu este incalcat, intrucat nu se dispune transferul unor bunuri. Reglementarea in cauza se refera la raspunderea acestuia in cazul neexecutarii obligatiilor sale, precum si la stabilirea daunelor-interese datorate.

Textul prevede ca, in cazul desfiintarii pe cale conventionala sau judiciara a contractului de privatizare (contract de vanzare-cumparare de actiuni) pentru neexecutarea obligatiilor ce decurg din acesta, cumparatorul datoreaza daune-interese, prevazand totodata modalitatea de stabilire a prejudiciilor si a intinderii daunelor-interese.

In consecinta, nu se poate retine nici incalcarea prevederilor invocate de autorul exceptiei din cele doua documente internationale invocate.

Cu privire la dispozitiile art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin deciziile nr. 165 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, si nr. 175 din 6 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 456 din 26 iunie 2003, prin care a respins exceptiile de neconstitutionalitate ca nefondate. Astfel, in considerentele celor doua decizii, Curtea Constitutionala a argumentat inexistenta retroactivitatii ordonantei tocmai prin referirea la continutul dispozitiilor art. 2, criticat in cauza de fata.

Retinand ca Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 reglementeaza controlul postprivatizare, precum si modul de urmarire a executarii obligatiilor asumate de cumparatori, pe perioada derularii contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale, Curtea a aratat, in Decizia nr. 175/2003, ca aceasta ordonanta isi are temeiul in dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, potrivit carora statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara sdevenit
art. 135 alin. (2) lit. b) dupa revizuirea Constitutieit. Totodata, in considerentele aceleiasi decizii, Curtea a stabilit ca art. 21 din ordonanta nu incalca dispozitiile art. 41 din Constitutie (devenit art. 44 dupa revizuirea Constitutiei).
Solutiile si considerentele deciziilor pronuntate sunt aplicabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

In ceea ce priveste invocarea incalcarii principiului separatiei puterilor in stat, Curtea retine ca, in cauza, textul criticat nu contine dispozitii de natura sa duca la concluzia ca legiuitorul s-ar substitui instantelor judecatoresti in solutionarea litigiilor, asa cum se sustine in motivarea exceptiei.

49. Dispozitia legala atacata, reglementand posibilitatea de dizolvare a societatii comerciale pe cale judiciara, la cererea unuia dintre asociati, nu incalca in nici un fel principiul garantarii dreptului de proprietate consacrat prin art. 44 din Constitutie, republicata, dat fiind ca, prin efectul dizolvarii societatii, nu este atins acest drept al asociatilor asupra patrimoniului societatii. De altfel, prin dizolvare, societatea nu se desfiinteaza, ci continua sa existe, dar numai pentru operatiunile relative de lichidare si fiecare dintre asociati beneficiaza de posibilitatea si mijloacele legale de a-si apara drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.

Prin Decizia nr. 164 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare, publicata in M.Of. nr. 429 din 13 mai 2004, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

Prin Incheierea din 15 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.961/2003, Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare.

Exceptia a fost ridicata de Oltea Hotopila, prin mandatar Stefania Hotopila, in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea cererii de dizolvare si lichidare a Societatii Comerciale "Roti Expres" - S.R.L. din Radauti, formulata de asociatul Nae Constantin.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textele de lege criticate sunt neconstitutionale, intrucat, desi modul de dizolvare si lichidare a societatii comerciale este prevazut prin statut, se instituie si posibilitatea de dizolvare pe cale judiciara a societatii, la cererea unui asociat, pentru motive vagi privind neintelegeri grave intre asociati. Autorul exceptiei sustine ca, urmarea aplicarii acestor prevederi legale, a pierdut proprietatea spatiului comercial afectat societatii comerciale mentionate, care a fost vandut pentru acoperirea unor cheltuieli inexistente.

Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat nu se aduce atingere dreptului de proprietate, dispozitiile legale criticate dand expresie unui alt principiu, potrivit caruia nimeni nu poate ramane asociat cu o persoana sau cu mai multe persoane fara vointa sa, atunci cand intre asociati au intervenit grave neintelegeri care impiedica buna desfasurare a activitatii.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nu exista nici o legatura intre dreptul de proprietate al recurentei si dizolvarea judiciara a societatii la care aceasta detine calitatea de asociat. Prevederile legale criticate stabilesc o modalitate particulara de dizolvare a societatii, si anume prin hotarare judecatoreasca, in cazul in care exista neintelegeri grave intre asociati. Textul nu conduce insa la o dizolvare automata a societatii, intrucat instanta de judecata va trebui sa analizeze situatia de fapt din care poate rezulta existenta sau inexistenta unei vadite imposibilitati a societatii de a-si continua activitatea. In opinia Guvernului, o asemenea masura nu poate fi dispusa in situatia in care societatea poate continua fara asociatii din a caror culpa au intervenit neintelegerile, avand in vedere ca asociatii nemultumiti pot alege solutia retragerii din societate ori, dimpotriva, este aleasa solutia excluderii asociatului culpabil.

Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat, potrivit caruia o societate se dizolva prin hotararea tribunalului, nu incalca dispozitiile referitoare la garantarea proprietatii. De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie republicata, continutul si limitele acestui drept sunt stabilite de lege, in cazul de fata Legea nr. 31/1990. Or stabilirea competentei tribunalului in procedura de dizolvare a societatii comerciale are drept scop conservarea patrimoniului societatii aflate in procedura de faliment, astfel incat, prin aceasta masura, legiuitorul a urmarit garantarea proprietatii societatii care se va dizolva.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern si de Avocatul Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998, cu modificarile ulterioare, cu urmatorul continut:

Art. 222 alin. (1) lit. e): "(1) Societatea se dizolva prin: [...]
e) hotararea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice, precum neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;"
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 44 alin. (2) teza intai din Constitutie, republicata, al caror continut este urmatorul:
Art. 44 alin. (2) teza intai: "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]"
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 222 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, reglementeaza una dintre modalitatile de dizolvare a societatilor comerciale, la cererea oricarui asociat, pentru motivele enumerate, de natura a tulbura functionarea societatii.

Dispozitia legala atacata, reglementand posibilitatea de dizolvare a societatii comerciale pe cale judiciara, la cererea unuia dintre asociati, nu incalca in nici un fel principiul garantarii dreptului de proprietate consacrat prin art. 44 din Constitutie, republicata, dat fiind ca, prin efectul dizolvarii societatii, nu este atins acest drept al asociatilor asupra patrimoniului societatii. De altfel, prin dizolvare, societatea nu se desfiinteaza, ci continua sa existe, dar numai pentru operatiunile relative de lichidare si fiecare dintre asociati beneficiaza de posibilitatea si mijloacele legale de a-si apara drepturile si interesele, inclusiv dreptul de proprietate.

Prin urmare, prevederile legale criticate nu numai ca nu incalca dreptul de proprietate, dar sunt menite sa asigure conservarea acestui drept si sa permita exercitarea lui in limitele stabilite de lege.