Termen ce desemneaza in mod generic subiectul pasiv al raportului juridic obligational. In diferite raporturi obligationale concrete, debitorul primeste denumiri specifice. Astfel, in contractul de imprumut debitorul se numeste imprumutat; in contractul de vanzare debitorul pretului se numeste cumparator, iar debitorul obligatiei de predare a bunului se numeste vanzator; in contractul de inchiriere debitorul obligatiei de plata a chiriei se numeste chirias, iar debitorul obligatiei de predare a folosintei bunului inchiriat se numeste locator; in ipoteza obligatiilor izvorate din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, debitorul se numeste faptuitor sau autor al faptei ilicite pagubitoare etc