Mijloc de proba care se dispune, la cerere sau din oficiu, de catre organul in drept (instanta de judecata sau organ de urmarire penala) cand, pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, sunt necesare cunostintele unui expert sau, in cazurile prevazute de lege, ale unui specialist, dintr-un anumit domeniu. Judecatorul recurge la cunostintele expertului, fara ca prin aceasta expertul sa i se substituie.