Ordonanta nr. 6 din 2021 a transpus prevederile din Directia UE 904 din 2019, asadar aplicarea documentului se face din 29 septembrie 2021. Iata cine risca amenzile cele mai mari!
Dincolo de imbunatatirea mecanismelor de colectare si reciclare, autoritatile europene au decis sa limiteze si fabricarea de produse din plastic, in special a celor de unica folosinta. Prin urmare, se interzice introducerea pe piata a anumitor categorii de astfel de produse pentru care exista alternative fara plastic la preturi accesibile. Printre acestea se regasesc: betisoarele pentru urechi, tacamurile, farfuriile, paiele pentru bauturi, agitatoarele pentru bauturi, betele pentru baloane, precum si unele produse fabricate din polistiren expandat (pahare si recipiente pentru bauturi si unele recipiente pentru alimente).
Pentru alte produse din plastic, cum ar fi echipamentele de pescuit, pungile de plastic de unica folosinta, recipientele pentru bauturi si alimente pentru consumul imediat, pachetele si foliile de plastic, filtrele de tutun, articolele sanitare si servetelele umede, se aplica masuri diferite.
Documentul european a fost transpus si in legislatia nationala, iar din 29 septembrie intra integral in vigoare.
Legislatia impune operatorilor care introduc pe piata anumite produse din plastic de unica folosinta (paharele pentru bauturi si unele recipiente pentru alimente) obligatia de a reduce treptat consumul, incepand cu 2023, astfel incat in 2026 sa inregistreze o diminuare cumulata de 20% fata de cantitatea introdusa pe piata in 2022. Chiar daca primul prag minim de reducere (5%) se aplica in 2023, legislatia impune operatorilor care comercializeaza cu amanuntul astfel de produse sau care le utilizeaza pentru comercializarea propriilor produse doua obligatii dificil, daca nu imposibil de respectat pe termen scurt, fara o perioada de tranzitie sau fara a lega expres aplicabilitatea acestor obligatii de primul termen de reducere a consumului (2023).
In primul rand, comerciantii trebuie sa ofere consumatorului alternative reutilizabile la punctele de vanzare, adecvate si durabile sau care nu contin plastic. Or reorientarea comerciantilor pentru oferirea de alternative nu se poate face peste noapte. In plus, nici nu se poate afirma in mod rezonabil ca operatorii ar fi trebuit sa stie din timp ca vor avea obligatia sa furnizeze alternative si ca ar fi trebuit sa fie deja pregatiti cu astfel de alternative, pentru ca directiva nu impune un instrument de asigurare a reducerii consumului (de exemplu, asigurarea de alternative), ci ofera o serie de exemple de masuri posibile, iar statele membre trebuie sa defineasca in legislatia locala masurile pe care le considera adecvate.
In al doilea rand, legislatia impune aplicarea unui pret de vanzare pentru produsele de unica folosinta furnizate si evidentierea pretului distinct pe documentele de vanzare, deci inclusiv pe bonurile de la casele de marcat. Or implementarea acestei obligatii necesita modificarea programelor informatice ale caselor de marcat, ceea ce presupune timp.
Totodata, actul normativ introduce si alte obligatii complexe si neclare in anumite situatii pentru societatile comerciale active in domeniu, astfel ca autoritatile trebuie sa elaboreze legislatia secundara, astfel incat sa clarifice din timp toate aspectele care ridica semne de intrebare, pentru a se asigura ca operatorii isi inteleg in mod corect, complet si la timp obligatiile. Practica a demonstrat ca legislatia neclara atrage deseori interpretari divergente chiar din partea institutiilor statului.
De aceea, Rentrop&Straton iti pune la dispozitie
PortalManagementulDeseurilor!
Il poti testa gratuit dand
click AICI!
In Portal Managementul Deseurilor sunt postate zilnic 10 intrebari noi, cu solutiile aferente!
Aveti o nelamurire legata de gestionarea deseurilor si de obligatiile dvs.?
Obtineti raspunsul in doar 3 pasi! DA, e chiar atat de simplu!
E-JURIDIC.RO
