Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
10 Modele de contracte – actualizate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "10 Modele de contracte – actualizate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox

E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara



Poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie, conform art. 374 alin. (1) NCC. Divortul, conform art. 373 alin. (1) lit. a) din noul Cod civil, poate avea loc prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot.

Instanta competenta sa se pronunte asupra cererii de divort este judecatoria in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor daca cel putin unul din ei mai locuieste in aceasta circumscriptie.

Aceasta rezulta implicit din teza a II-a a art. 914 alin. (1) din noul Cod de procedura civila republicat, potrivit careia daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul nu mai locuieste in aceasta circumscriptie judecatoria competenta este cea de la domiciliul paratului.

In cazul divortului prin acord, intrucat niciunul din soti nu are calitatea de parat sau reclamant, reiese ca ar exista o competenta teritoriala alternativa (in lipsa unei locuinte comune) intre instantele de la domiciliul celor doi soti.

Totusi, daca sotii divorteaza prin acord fara a conveni asupra unor cereri accesorii pe care le supun judecatii, s-ar putea contura totusi calitatea de reclamant a unuia dintre ei, desi este posibil ca fiecare dintre ei sa pretinda ceva de la celalalt (de exemplu, unul din soti sa pretinda pastrarea numelui din casatorie, iar celalalt sa pretinda o contributie mai mare a sotului sau la cheltuielile de crestere si educare a copilului sau un anumit program de vizitare) si sa nu se poata contura clar care este reclamantul si care este paratul. Si in acest caz ar rezulta o competenta teritoriala alternativa intre instantele de la domiciliul fiecarui sot.

In cazul divortului prin cerere comuna, cererea va fi semnata de ambii soti sau de un mandatar comun cu procura autentica potrivit art. 929 din noul Cod de procedura civila republicat. Mandatarul avocat va certifica semnatura sotilor potrivit legii. La primirea cererii instanta va verifica existenta consimtamantului sotilor, dupa care va fixa termen in camera de consiliu.

Prin cererea de divort se va solicita ca instanta sa ia masuri si cu privire la minori, atunci cand au rezultat copii din casatorie sau din afara casatoriei ori sotii au adoptat copii impreuna.

Tot in cererea de divort sotii vor arata si modalitatile in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului. Chiar daca nu s-a solicitat prin cererea de divort, instanta se va pronunta din oficiu asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort, asupra exercitarii autoritatii parintesti atunci cand sotii au copii minori si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor (art. 918 alin. (2) si (3) NCPC republicat).

Daca nu exista un acord cu privire la solutionarea cererilor accesorii, instanta le va solutiona pe baza probelor ce le va administra. Hotararea pronuntata in acest caz va fi definitiva cu privire la divort si supusa apelului in ceea ce priveste celelalte capete de cerere.

Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva (art. 382 alin. (1) NCC).

La desfacerea casatoriei, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, instanta luand act de aceasta intelegere prin hotararea de divort (art. 383 NCC).

Conform art. 396 – 398 din noul Cod civil instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta.

De asemenea, minorul care a implinit 10 ani este ascultat obligatoriu, chiar daca parintii au convenit asupra raporturilor lor cu acesta. Din punct de vedere procedural, ascultarea parintilor este o procedura noua.

Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

Potrivit art. 400 alin. (1) din noul Cod civil, in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.

Se pune intrebarea daca instanta poate stabili locuinta copilului la celalalt parinte decat cel la care copilul locuieste in mod statornic in cazul in care apreciaza ca acest lucru ar fi in interesul superior al minorului.

Desi codul nu prevede aceasta solutie, din prevederile art. 400 alin. (3) (stabilirea domiciliului la alte persoane) si art. 403 (modificarea masurilor luate) rezulta ca in cazul schimbarii imprejurarilor instanta poate modifica masurile luate cu privire la copil si ca, in mod exceptional, poate stabili locuinta acestuia si la alte rude sau persoane.

Ar fi deci absurd, contrar spiritului legii, ca instanta sa nu poata stabili de la inceput locuinta copilului la parintele cu care nu locuieste in mod statornic, daca acest lucru ar servi interesul superior al minorului.

Divortul prin cererea acceptata de parat este reglementat de art. 931 NCPC republicat si consta in recunoasterea de catre sotul parat a faptelor care au dus la destramarea vietii conjugale atunci cand cererea de divort a fost intemeiata pe culpa acestuia.

Daca reclamantul este de acord, instanta poate pronunta divortul fara a cerceta temeinicia motivelor de divort si fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.

In lipsa acordului reclamantului divortul se va solutiona prin administrarea probelor pentru stabilirea culpei sotilor, nefiind vorba de un divort prin acord.

Acordarea despagubirilor prevazute de art. 388 NCC si prestatia compensatorie reglementata de art. 390 – 395 NCC nu sunt compatibile cu divortul prin acord deoarece nu se stabileste culpa sotilor.

De asemenea se pune problema duratei intretinerii la care ar avea dreptul unul din sotii divortati prin acord, conform art. 389 alin. (4) NCC, in conditiile in care nu se poate stabili existenta sau inexistenta culpei acestuia. S-ar putea ajunge astfel la situatii in care sa fie necesara administrarea de probe privind culpa sotilor in desfacerea casatoriei chiar si la un an de la divort, daca abia atunci apare incapacitatea.

Autor: Andrei Andronic


Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri



Votati articolul "Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 2 voturi
Urmareste-ne pe Google News
Poate sunteti interesat si de:
©2024 RENTROP & STRATON
Toate drepturile rezervate.
SATI