Drept tranzitoriu| Noul Cod de procedura civila

Noul Cod de procedura civila (NCPC) a intrat in vigoare la data de 15.02.2013. Acest eveniment legislativ, a carui importanta este prea evidenta pentru a insista asupra ei, a dat nastere, deja, catorva interogatii privind corecta interpretare a unor norme tranzitorii si de punere in aplicare, cuprinse in Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila.

Suntem de parere ca este necesara o interpretare unitara si, mai ales, corecta a dispozitiilor tranzitorii si de punere in aplicare mentionate, pentru a nu denatura noua conceptie a legiuitorului privind dreptul intertemporal in materie procesual,civila, precum si pentru a asigura certitudinea juridica, exprimata in tratarea egala a unor situatii in substanta identice, ivite in practica judiciara.

Acesta este motivul pentru care, in cele ce urmeaza , vom incerca sa schitam niste raspunsuri succinte la cateva dintre problemele de interpretare care s-au ivit deja.

In primul rand, trebuie subliniat ca NCPC contine el insusi norme tranzitorii cu caracter general, menite sa reglementeze orice succesiune viitoare de norme de procedura civila, ivita dupa intrarea in vigoare a Noului Cod (art. 26 si urm. NCPC).

Aceste articole nu sunt menite sa reglementeze chiar evenimentul legislativ din 15.02.2013, precum si conflictele de legi rezultate din intrarea in vigoare a NCPC. Pentru aceasta exista o lege speciala, care contine norme tranzitorii speciale – este vorba indeosebi despre art. 3 din Legea nr. 76/2012. Aceasta din urma norma este cea menita sa reglementeze legea aplicabila proceselor si executarilor silite in curs la data intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila, iar nu dispozitiile cuprinse in chiar cuprinsul acestuia, care au un camp de actiune temporala ulterior.

Pe de alta parte insa, interpretarea si aplicarea corecta a art. 3 si urm. din Legea nr. 76/2012 trebuie sa porneasca de la principiul diferit instituit in materia dreptului intertemporal de art. 24 NCPC: Dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare.

Scopul acestei norme generale de drept tranzitoriu – reluata in cuprinsul art. 3 din Legea nr. 76/2012, norma special edictata pentru conflictele de legi rezultate din intrarea in vigoare a NCPC – este acela de a fixa legea aplicabila intregii proceduri, in functie de data inceperii procesului, respectiv de data inceperii executarii silite; in acest fel, normele de competenta si de procedura propriu, zisa sunt pe deplin previzibile pentru toti participantii la proces, care pot estima, de la bun inceput, coordonatele esentiale inauntrul carora se va desfasura procesul.

Legiuitorul valorizeaza asadar cu precadere principiul certitudinii juridice, precum si principiul protejarii increderii legitime: partea care sesizeaza instanta se poate increde in stabilitatea regulilor „jocului” pe care a inteles sa-l initieze si poate estima, in linii mari, fazele, durata si costurile procesului.

Din perspectiva acestei optiuni legislative fundamentale trebuie privite si dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare cuprinse in Legea nr. 76/2012. Ele nu fac altceva decat sa confirme si sa consolideze noua optica a legiuitorului, nefiind as adar admisibila interpretarea lor intr,o „cheie“ contrara acesteia, tributara, mai degraba, vechii reguli a aplicarii imediate a legii de procedura noi (cf. art. 725 alin. 1 C. pr. civ. 1865), intrucat aceasta regula a fost, in principiu, abandonata.

1. In situatia in care executarea silita a inceput sub imperiul legii vechi, iar dupa intrarea in vigoare a NCPC, se formuleaza contestatie la executare, ori alte proceduri judiciare in legatura cu executarea silita, ce lege va fi aplicabila acestora din urma?

Controversa privitoare la aceasta chestiune porneste de la formularea aparent eliptica a art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012. Referindu,se, in mod distinct, la „procesele” si la “executarile silite” incepute dupa intrarea in vigoare a NCPC, aceasta norma pare a admite interpretarea potrivit careia desi executarea silita a inceput anterior datei de 15.02.2013, o contestatie la executare ori, spre exemplu, o cerere de intoarcere a executarii silite, formulata dupa intrarea in vigoare a NCPC, ar fi un „proces” nou, supus legii noi.

Aceasta solutie nu poate fi insa primita. Asa cum am aratat, punctul central al noilor reguli de drept intertemporal in materie procesual,civila este fixarea regulilor de procedura aplicabile prin raportare la data inceperii procesului. Legiuitorul ar fi putut, prin urmare, dispune ca in masura in care judecata a inceput sub imperiul legii vechi, si faza de executare silita este supusa aceleiasi legi, indiferent de data inceperii executarii.

Dupa cum se stie insa, procesul civil este alcatuit din doua faze, judecata (cognitio ) si executarea silita (executio), complementare, dar in acelasi timp autonome. Judecata este o conditie a executarii silite, atunci cand creditorul nu are titlu executoriu, dar, atunci cand, din ratiuni diverse, care privesc, in principal, degrevarea instantelor judecatoresti si intarirea creditului, legea recunoaste calitatea de titluri executorii nu doar hotararilor judecatoresti, ci si altor hotarari sau inscrisuri (cf. 632 alin. 2, art. 635, art. 638 alin. 1 pct. 2 si 3 NCPC), executarea silita constituie, practic, singura faza a procesului civil.

Ca urmare, stabilirea legii aplicabile se va face pentru fiecare faza a procesului civil in parte, insa, odata stabilita, va guverna respectiva faza, in integralitatea sa. In cazul judecatii, va fi aplicabila (exclusiv!) legea in vigoare la data inregistrarii cererii la instanta (cf. art. 192 alin. 2 NCPC), ori, dupa caz, la data depunerii cererii la posta, unitati militare sau locuri de detinere (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012).

In cazul ex ecutarii silite, va fi aplicabila (exclusiv!) legea in vigoare la data depunerii cererii de executare silita la executorul judecatoresc, concluzie care se impune, prin raportare la dispozitiile art. 622 alin. 2 NCPC, din care rezulta ca executarea silita incepe odata cu sesizarea organului de executare. Credem ca art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 trebuie aplicat, pentru identitate de ratiune, si cererilor depuse la executorul judecatoresc, chiar daca textul se refera doar la ipoteza inregistrarii cererii la instanta (1).

In masura in care executarea silita a inceput sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabila tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silita, inclusiv , si aceasta este cea mai importanta precizare – tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silita, precum contestatiile la executare.

Aceasta calificare, de incident aparut in cursul executarii silite, se intemeiaza pe dispozitiile exprese ale art. 650 alin. 2 NCPC. (2)
 ---------------------

(1) In opinia pe care o sustinem, daca creditorul a expediat cererea de executare silita prin scrisoare recomandata, depusa la oficiul postal la 13.02.2013, executarea silita va fi guvernata de legea veche, chiar daca inregistrarea cererii la executorul judecatoresc si constituirea dosarului de executare au loc cu incepere de la 15.02.2013.

(2) Potrivit art. 650 alin. 2 NCPC, instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare a executarii silite, contestatiile la executare, precum si orice alte incidente aparute in cursul executarii silite, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante sau organe.
 
Lista completa a observatiilor Aici

Gheorghe-Liviu ZIDARU Judecator la Tribunalul Bucuresti, formator INM

Traian-Cornel BRICIU  Avocat, Lector univ. dr. Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti