Executorii judecatoresti, limitati in a recupera datoriile in 2019

Neindeplinirea unei obligatii de bunavoie lasa creditorului varianta unei indepliniri fortate a acelei obligatii, cu ajutorul statului, prin executare silita. Cel mai des, cand auzim de executare silita, ne gandim la bani sunt recuperati cu ajutorul unui executor judecatoresc, dar la fel de bine pot face obiectul unei executari silite si alt fel de obligatii: de a face un anumit lucru, de a preda ceva, incredintarea unui minor s.a.m.d.

Potrivit Codului de procedura civila, executarea silita se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc (in legatura cu obligatiile fiscale executarea o face executorul fiscal). Cum se poate face executarea unui datornic:

• prin urmarirea bunurilor mobile si imobile ale acestuia sau apartinand tertilor tinuti sa raspunda, in conditiile legii, pentru obligatiile datornicului, in scopul indestularii creditorilor;
• predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;
• alte masuri prevazute de lege.

Procedura poate sa inceapa numai la cererea creditorului (cel care, de exemplu, are bani sau bunuri de recuperat de la datornic). Cel mai rapid mod de a executa pe cineva, pentru ca se sare peste anumiti pasi in procedura, este atunci cand creditorul are deja un titlu executoriu.

De exemplu, asta se intampla in prezent cu contractele de credit si pe care parlamentarii au votat sa le lase fara acest beneficiu, astfel incat sa se treaca cu contractul de credit cu ratele neplatite pe la judecator mai intai si abia apoi sa se execute silit datornicul. Masura votata de Parlament nu a intrat insa in vigoare si nu putem spune cu certitudine ca se va aplica de anul acesta sau altadata.

Apoi, odata pusa in miscare procedura de catre creditor, datornicul trebuie anuntat printr-o somatie ca face subiectul unei executari. Lipsa somatiei incalca dreptul debitorului la informare si la o posibila plata benevola, ne spunea recent un avocat in acest material. Dar in practica pot exista cazuri cand se sare peste somatie.

"(...) actele de executare silita nu pot fi efectuate decat dupa expirarea termenului aratat in somatie sau, in lipsa acesteia, in cel prevazut in incheierea prin care s-a incuviintat executarea", se precizeaza in Codul de procedura civila.

Executarea silita se poate face fie acolo unde datornicul obtine venituri (adica, in esenta, la locul de munca), fie acolo unde acesta are bunuri urmaribile (adica, de principiu, la domiciliu). Cand spunem „urmaribile” ne referim la faptul ca aceste bunuri pot fi executate silit legal, ele nefiind incluse in lista exceptiilor de la executare.

Memorator Gramatica Gimnaziu

Vezi AICI detalii

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Referitor la poprirea veniturilor, e foarte important de retinut ca executorul nu poate retine toti sau aproape toti banii unui executat. Executorul poate sa urmareasca maximum o treime din salariul net, de exemplu, dar pentru ca pot exista mai multe tipuri de datorii neachitate pentru care se face proprire (credite neachitate, pensie de intretinere pentru copil etc.), atunci limita se extinde la maximum jumatate din salariu. Daca venitul in sine e foarte mic, executorul poate sa retina doar ce depaseste jumatate din salariul minim net pe economie.

Din neglijenta (nu a datornicului, desigur), se ajunge la instituirea unor popriri pe sume de bani ce reprezinta alocatiile copiilor, pensii de intretinere, diurne si altele asemenea, pentru ca toate intra adesea in acelasi cont. Vorbim de cateva exemple de sume de bani care nu pot fi executate silite niciodata.

Deosebit de importanta pentru cel executat silit, contestatia la executare este mijlocul prin care poate bara sau incerca remedierea unor nereguli la executare. Potrivit legislatiei civile, daca se admite contestatia in procedura civila, se poate obtine fie indreptarea/anularea actului de executare contestat, fie anularea/incetarea cu totul a executarii, fie anularea/lamurirea titlului executoriu - in functie de ce s-a urmarit de catre contestatar.

Termenul in care trebuie facuta este de 15 zile de la data cand contestatarul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta (termenul poate curge si din alt moment, celelalte situatii fiind punctate aici).

Potrivit Codului de procedura civila, contestatia la executare se face la instanta de executare, adica: judecatoria in a carei circumscriptie se afla domiciliul/sediul debitorului. Se poate cere si suspendarea executarii, dar este necesara in multe cazuri plata unei cautiuni (a unei sume de bani ce functioneaza ca o garantie).

O nefericita modificare a Codului de procedura civila, intrata in vigoare anul trecut, stabileste ca cei care fac contestatie la executare nu mai pot sa se lege, in cadrul acesteia, de existenta clauzelor abuzive din contractele in baza carora sunt executati. Vorbeam anul trecut cu un avocat despre aceasta schimbare extrem de dezavantajoasa pentru imprumutati si nu numai, in acest material.

Nu uita! Cheltuielile pentru deschiderea procedurii de executare se suporta de cel care cere executarea, desigur, adica de creditor. Executorul nu se pune in miscare fara sa primeasca niciun ban.

Intr-un final, tot de la debitor, adica de la cel executat, se recupereaza cheltuielile ce tin de procedura executarii si de onorariul executorului. Ghinionul creditorului este ca datornicul sa nu aiba nimic care sa poata fi executat si atunci nu va avea cum sa-si recupereze nici banii avansati pentru executare, daramite datoria in sine.

Atunci cand ni se pare ca onorariul stabilit de executorul judecatoresc este mult prea mare, avem posibilitatea sa-l contestam in instanta.